38,816 matches
-
bea și voi mânca ceea ce am scris pînă la ultima silabă de sânge de fier și de apă voi scrie pe tot ce se vede și deopotrivă voi scrie cu o viteză uluitoare pe ceea ce nu se vede * stau cu spatele lipit de spatele pietrei care seamănă din ce în ce mai mult cu un iaz limpede și răcoros din cînd în cînd dau cu apa limpede și răcoroasă în piatră și piatra face la suprafață cercuri fără de număr cînd seara
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
mânca ceea ce am scris pînă la ultima silabă de sânge de fier și de apă voi scrie pe tot ce se vede și deopotrivă voi scrie cu o viteză uluitoare pe ceea ce nu se vede * stau cu spatele lipit de spatele pietrei care seamănă din ce în ce mai mult cu un iaz limpede și răcoros din cînd în cînd dau cu apa limpede și răcoroasă în piatră și piatra face la suprafață cercuri fără de număr cînd seara vine mă scufund
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
a auzit-o uca zilele trecute pe femeia de serviciu povestindu-i în mare taină paznicului din parc despre pisoiul care chiar mârâie ca un câine și face aport. când corsetul din feșe ghipsate îi strânge prea tare pieptul și spatele tăindu-i respirația uca se gândește la sisi. așteaptă să-i simtă în preajmă valuri de păr arămiu răcorindu-i fruntea în vreme ce părul ei scăpat din cozi i se lipește jilav de obraji. o aude pe hella spunându-i cum
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
freacă mâinile cu satisfacție presimțind durerea instalându-se în trupul plăpând ca un colac de sârmă ghimpată care sfâșie carnea și încinge nervii la roșu. „dreaptă, dreaptă, pe zander trebuie să stau dreaptă” sâsâie fräulein anne „și atunci vei avea spatele drept și coloana ca într-un templu grecesc, așa cum ai văzut în cărți” răzbate din amintire vocea vătuită a doctorului din marele oraș. tălpile ucăi alunecă pe barele din metal un fel de scări pentru călărit la zander. strânge între
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
a morții. de-atunci vine în pod (tot mai des) și își închipuie cum intră în niște cartoane lucioase. cu pași măsurați care ocolesc umbrele și o poartă spre locuri unde oamenii casele copacii stau în plină lumină. înaintează cu spatele drept prin pozele foșnitoare până când imaginile bombate se adună într-un ghem care vine spre ea în salturi. atunci simte cum îi alunecă pe gât așchii de gheață și îi acoperă vederea valul negru. uca nu știe niciodată cât timp
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
o clopotniță fără cap - sunt o clopotniță fără cap”. apoi se furișează în camera ei se întinde pe pat strânge în juru-i cearceaful alb până când tavanul coboară încet și pereții se pliază într-o cutie în care trupul răsturnat pe spate i se destinde pentru ultima oară pregătit să zacă într-un sicriu mic. (fragmente)
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
plutind peste dealuri... Un corp invizibil, o trăsătură perfectă în mecanica ei nemișcare! Și urma trupului tău împrăștiată în iarba pe care niciun amurg n-o va uita. A, să nu uit... și restul de havană aruncat pe bancheta din spate însângerată de poșeta ta doldora de amintiri despre o lume nouă.
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
unde probabil s-ar afla Dumnezeu. TAINICA SEMIOTIC? Ca în amnioticul uterin pruncii înoată de-a valma în agheasma în care sunt botezați întru comuniune cosmică sau pur și simplu ritualică părându-se ciudat poate chiar monstruos doar că pe spate și pe burtici pruncii din crsitelnița lumii au semne punctiforme de zaruri.
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6165_a_7490]
-
pământ -acestea cu unghiuri netezite de vreme și de licheni galbeni-verzui. Dar - ciudat - pe câmpul acela atât de viu colorat, cu zări însorite, deschise până departe -eu nu zăream nici un soare! M-am așezat pe covorul acela de iarbă, cu spatele rezemat de o piatră călduță și, în calmul acelui loc pământesc, în care eu eram singura ființă (sau, mai degrabă, singurul suflet de-acolo), m-a pătruns un gând insistent: „Ce poezii teribile aș putea să scriu!" .Și-aceasta în
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
ar fi potrivit, ca o scriere apocrifă a unui vrăjitor, care știe că nu va ajunge la țărm dacă literele nu se umplu de duh! E mai mult o oglindă în care se-ntorc depărtările să te ajungă, iar în spate, lumina se umple de vid. Și nu scapă de sete niciun copil dintre cei născuți sub bolta săracă; în joacă, ei pun nume tuturor întâmplărilor de acum, iar mamele nasc încontinuu prunci. (într-o zi se vor închide grădinile, unde
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
omagiu frumuseții eterne!". Alea se umezesc de tot, mai-mai să le scape plasele din mîini, că nu le-a mai băgat nimeni în seamă de secole. Dar slăbiciunea lui sînt copiii de grădiniță. Cînd e vreme frumoasă, se întinde pe spate în iarba din parc și ațipește. Cum îl văd, ăia micii încep să chirăie și se reped: se cațără pe el, țopăie pe burta lui moale, se dau ca pe-un tobogan pe coada lui lungă... Fetițele împletesc coronițe de
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
Andrei Bodiu Am privit coroanele de pe scări Strânse una într-alta de frică Mi s-a făcut frig pe Mihaela O chinuia spatele Noi ceilalți eram niște bărbați Tot mai bătrâni. Femeile de la personal de la contabilitate erau tot mai Bătrâne. Tăceam toți de-a valma Tot mai siguri pe noi.
Garda albă by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Imaginative/6423_a_7748]
-
s-au blocat în rugină mi-a spus: fiul meu ia pușca asta nu uita trepiedul pentru ea mai ia aceste patruzeci de cutii cu cîte patruzeci de cartușe și gîndește-te cum ai să le duci pînă sus că în spate ai sacul cu grenade iar pe față ai masca apoi mi-a mai spus: fiul meu ia toate cărțile astea ia toate hîrțoagele de-acolo și călimările și literele din plumb și gîndește-te cum ai să le duci pînă sus
Până sus by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6207_a_7532]
-
continent de cărbune nimeni nu e atât de opac să nu vadă ochii lui transparenți numărând ploaia și n-a fost în patul meu decât zece nopți și n-a fost decât mâna care trăgea storurile la Montevideo văzută din spate blana jaguarului trecea oceanul înot
Ce înseamnă să vii la o întâlnire by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/6482_a_7807]
-
același om de hîrtie, de pămînt ești tu, ești ancora lui, el e ușor, un puf, un zmeu ce flutură sus nepăsător, tot mai sus în aerul turbionar, rece, răscolitor, pe catalige te înalți alergi după el cu capul pe spate cu plămînii plini de aerul tare de miresmele vii sau moarte ce nu știi de unde vin și unde se duc, intră în sîngele tău gîlgîind în bulboane adînci, în inima pe care o știi că-i acolo fără să o
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
ca un manuscris încă nedescifrat de neofiți. te văd iarăși sus cum urci direct din gura mea în fiecare dimineață și nu te mai întorci niciodată pe dîmbul verde de pămînt nou-nouț pe care stau singur așteptîndu-te. te aștept cu spatele sau cu fața, într-o parte sau în genunchi alergînd tîrîș prin mărăcini printre consoanele șuierătoare ce îți înțeapă auzul moale prins în placenta unei limbi mult mai mari degetele mioape au învățat să o vorbească însă încet precum ai
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
si cum venea o știam, mă știam, ochii îi vedeam si sorii din ei, galbeni și verzi și ovali și pătrați și lapții luminii singuri și grei. Ea venea cu armonii și moduri uitate, și cum venea simțeam timpul în spate mugur în carne-așteptând. Îi pipăiam mersul, buzele, îi adulmecam glasul, îi sorbeam pasul, trupul născut leneș în gând. Era zeița cu care luptasem aievea, era femeia cu care mă tăvălisem pe prund. Era voalul ce-mi stârnea aripile, conturul ce
Ea venea by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/6462_a_7787]
-
vis, Crestatul golf și asprele decoruri? Liguric țărm, ca un arici se strânge În sine însuși numai țepi și spăngi, De aici plecă spre glorie și sânge, Barcazul, cei o Mie, plumb și lănci. Pe Garibaldi l-ai împins din spate, Nu vântul care bate dinspre munți, Să-nchege un regat din sfărâmate Idile, printre lacuri, bărcI și punți. Pe cel care unise deseori cu sila Socratic sudul cu severul nord, Pe cel care urâse rugile și mila, Ți-l arunca
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
pînă în tălpi cînd timpul e rău nu mai am nevoie nici de miere și nici de lapte dulce sub limbă sau deasupra de limbă sub pernă în pernă sau deasupra de pernă cînd timpul e rău dumnezeu îmi întoarce spatele și mă părăsește-n pustiu cînd timpul e bun iisus îmi întră în casă și-mi arată rănile lui de pe cînd zăcuse pe cruce în cuie bătut acum două milenii cînd timpul e bun pot fericit să port și papuci
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
zăcuse pe cruce în cuie bătut acum două milenii cînd timpul e bun pot fericit să port și papuci de miere și cămașă de miere și pantofi de lapte și haină de lapte cînd timpul e bun nu-ntorc nimănui spatele și mai cu seamă nu-mi ascund nimănui fața cînd timpul e foarte bun cînd timpul bun e cel mai bun sînt pregătit să muște din mine cu drag toate poemele mari de pe suprafața pămîntului sînt tăblița de lut pe
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
mi-am luat-o în cap dar în capul meu și nu în capul altora de plumb sau de paie sau mai știu de ce ori din ce * aici nu mai sînt lei aici leii toți au murit fie înjunghiați pe la spate fie trădați fie de inimă rea aici leii au încărunțit au surzit și au orbit înainte de vreme de frica omului aici în țara mea care nu mai vrea să fie a mea leii toți au murit de cuțitul satîrul ori
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
umflat pe sus, l-au pus într-un camion, că n-aveau car cu boi, și hai cu dînsul la locul de spînzurătoare. Pe drum, se întîlnesc ei cu un Mercedes roșu, condus de un șofer, în care era, în spate, o cucoană. Cucoana, văzînd camionul și leneșul întrebă cu milă: - Oameni buni, se vede că omul cel din camion e bolnav și-l duceți la vreo doftoroaie, undeva, sau la vrăjitoare, că la spitale, în ziua de azi, slabă nădejde
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
ai plăti cei posmagi muieți! Dar leneșul era tare de virtute, de, ca omul nemuncit. Încît cucoana, ce era și ea dintre cele tîrtoșe, zise șoferului: - Mînă înainte și să nu te uiți îndărăt. Și cum e Mercedesul lat în spate, își făcu loc cucoana pe lîngă leneș, așa ca o păsărică în cuibul ei. Și merseră înainte zile după zile și poate că mai merg și acum dacă nu s-o fi terminat benzina. Nașterea unei națiuni Într-o dimineață
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
Simona-Grazia Dima George Enescu Adus de spate, cu șuvița pe frunte, el intră demn în curte, salutat cu drag de vecini. Mai caută încă angajamente, vreun concert de vioară, prințesa ar vrea să primească, fie și-n roșia penumbră - mască pe obrazul rănit de iubire - până ce întunericul
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
brontozaurii, trilobiții, celenteratele, Mai îndepărtată decît ușa care nu se va deschide niciodată, Mai îndepărtată decît telefonul ce nu va suna nicicînd. Mai îndepărtată, tot mai îndepărtată acea după-amiază, În care-am să mă topesc încetul cu-ncetul Privindu-ți spatele gol, arcuit, puful auriu de pe ceafă, În care-am să mă descompun fără speranță Visînd la perii cîrlionțați ai sexului tău. În care sexul meu nu va intra niciodată Nici trist, nici vesel, nici umil, nici furios, Nici obosit, nici
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]