102,196 matches
-
Dar e bine că e monoton. Există aici, concentrată într-un joc contradictoriu de cuvinte, o definiție întrucîtva perfectă a teatrului lui Gellu Naum - o luptă cu forma în sine a teatrului, o negare a dreptului de existență a acestei specii literar-vizuale care parodiază neîncetat viața reală. O subtilă parodie a parodiei, monotonă prin chiar statutul ei de inutilitate. E negarea teatrului ca teatru și denunțarea simulacrului ca simulacru. Citez iarăși din articolul Simonei Popescu: Și-a gîndit teatrul ca pe
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
într-o lume în care terorismul a devenit principala sursă de psihoză, el alege să exploreze punctul de vedere al unor teroriști - asasini "din interior" și o face într-o manieră simpatetică, în contradicție flagrantă cu demonizarea reducționistă a acestei "specii umane". Regizorul revine la un eveniment dramatic din istoria Italiei: răpirea și uciderea lui Aldo Moro (președintele Partidului Creștin Democrat) de către patru membri ai Brigăzilor Roșii; se povestește detaliat detenția lui de cincizeci-și-cinci de zile. Voi comenta pe scurt contextul
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
Cînd un coleg de redacție îți ia munca peste picior, din indispoziție sau din calcul, cu un aer de superioritate, ca și cum tot reviste de cultură ar fi făcut de cînd se știe, rămîi cu un gust de cocleală. Revista revistelor, specie în care m-am exersat și eu în România literară, se face "la articol!", nu evaluînd din balon publicația despre care scrii. Se poate face și din balon, firește, dar atunci lucrurile nu prea mai sînt în regulă. Știu că
O părere strict personală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12391_a_13716]
-
două stări de agregare a realului, între pămînt și cer, fără să aparțină fundamental nici uneia, nici celeilalte. Voluptățile materiei, ale materiei în sine, dar și ale materiei cromatice, îi lipsesc pictorului cu desăvîrșire, dinamica sensibilității lui fiind mai degrabă din specia sacerdoțiului decît din aceea a trăirii nemijlocite. Cele două sau trei tonuri care se regăsesc în mai toate pînzele sale nu circumscriu spații ale experienței exterioare, ci răspunsuri și soluții interioare la un grav impas metafizic. Dacă în subtextul acestor
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
este atent, nu se mărginește doar la o apariție editorială punctuală, se cercetează critic contextul apariției, ce înseamnă asta pentru autor, în ce relație se află cu alte cărți, cu alte momente, cu fluxul și refluxul literaturii, a genului, a speciei. Analiza este însoțită de ironie, de un zîmbet simpatic în colțul gurii. Plăcerea cititului se duce în plăcerea analizei și a scrisului Taniei Radu și îl contaminează direct pe cititor cu plăcerea receptării, desigur. Tipul de limbaj, relaxat, deloc prețios
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
energetică pură, o exteriorizare a tensiunilor lăuntrice în explozii cromatice care nu exprimă nimic altceva în afara propriei lor dinamici. Intr-un mod surprinzător și bizar, poetul-pictor reface traseele simbolice ale primitivului și ale copilului, itinerariile formării conștiinței, atît la nivelul speciei, cît și la nivel individual. Ca structură generală și ca sensibilitate cromatică, el este un expresionist, însă unul cu nostalgia ordinii și cu vocația geometriei. Fără părinți culturali și fără nici un reper didactic în istoria artei, el se învecinează, paradoxal
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
dar plăcute) și la prețuri accesibile (ceea ce e foarte important în contextul unei piețe de carte prea scumpă). Două dintre colecțiile Editurii Gramar răspund onest și atrăgător exigențelor didactice: colecția 100+1 capodopere ale romanului românesc, consacrată, după cum se vede, speciei majore a romanului, și Pagini alese.Literatura română, cuprinzând antologii de texte fundamentale din opera scriitorilor din programa didactică, de la Miron Costin la Marin Preda și Leonid Dimov, însoțite de aparatul științific necesar (studiu critic, tabel cronologic, selecție de referințe
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
în 1883, până în prezentul postdecembrist, cel mai nou roman inclus fiind din 1997, Apocalips amânat de Dan Stanca. Sunt deci o sută de titluri din trei secole de literatură, care nu sunt, din păcate, și trei secole de roman, căci specia nu intră la noi în practica de creație și în conștiința publică decât după 1850. Ce se poate spune, în câteva observații generale, despre selecția pe epoci și despre ierarhia autorilor, în funcție de numărul de titluri selectate? Până la primul război sunt
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
epic reunite într-un volum) de Duiliu Zamfirescu, Thalassa de Al. Macedonski și Arhanghelii de I. Agârbiceanu. Putem vorbi aici de inventarea (sau supralicitarea) unei tradiții a romanului, căci patru din aceste titluri sunt foarte discutabile ca aparținând cu adevărat speciei. Marea majoritate a titlurilor din cele o sută aparține, cum era de așteptat, epocii interbelice, pe care o prelungesc în această etapizare orientativă până în 1946, incluzând deci și anii războiului, până la instalarea oficială a regimului comunist în România. Colecția reține
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
opera sublocotenentului major 2) Dan Voiculescu pe vremea când era general. Îți spun: premiul Academiei mă așteaptă... Acest ins mă plictisește tocmai când, la televiziuni, rând pe rând, se anunță împerecheri oarecum bizare pentru nespecialiști, dar absolut necesare pentru ca o specie sau alta să poată supraviețui într-un habitat geografic unde lupta pentru existență și supremație ia forme din ce în ce mai evoluate și mai sofisticate. Înțeleg din reportaje că nu trebuie să mai mire pe nimeni că o viperă se îndrăgostește de-un
Bocncănitul de toamnă - enigmistică electorală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12503_a_13828]
-
lupta pentru existență și supremație ia forme din ce în ce mai evoluate și mai sofisticate. Înțeleg din reportaje că nu trebuie să mai mire pe nimeni că o viperă se îndrăgostește de-un șobolan și se dedau la un concubinaj compromițător pentru ambele specii; o pisică se linge afectuos pe bot cu un terier; o leoaică scâncește de plăcere la atingerea delicată a unui pui de antilopă, iar lupul, după ce a alungat toți ciobăneștii germani și vreo duzină de javre carpatin-maidaneze dimprejurul stânii, a
Bocncănitul de toamnă - enigmistică electorală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12503_a_13828]
-
n-au mai prea găsit explicații cât de cât credibile, mai degrabă s-au lăsat și ei seduși de o teorie nouă a lui Haralampy și anume că, arătării, cel puțin deocamdată, să i se spună minobou, variantă a binecunoscutei specii minotaurine... Pentru a nu compromite total habitatul. *) Înlocuirea vietăților pomenite mai sus cu personaje politice se va face după bunul plac al cititorilor... 1) Khara Lampy, numele saudit al prietenului meu, ortografiat cu grijă de soacră-sa în reclamația către
Bocncănitul de toamnă - enigmistică electorală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12503_a_13828]
-
la dreptul cuplurilor de homosexuali de a înfia copii și de a substitui, astfel, capacității de reproducere biologică posibilitatea de reproducere, prin inducție culturală, a practicii homosexuale, și la ideea hilară, dacă n-ar fi de-a dreptul sinucigașă pentru specie, că oricine, indiferent de datele ireproductibile ale personalității, de gradul de educație și de validitatea mintală, poate accede cu șanse nediferențiate la creația simbolică. Această asimilare deliberată, abuzivă și stupidă a realului cu virtualul, în care mediile vizuale au un
Pre-Apocalipse now by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11439_a_12764]
-
și Salman Rushdie demonstrează că proza scurtă poate lua în stăpînire ficțiunea în puncte cardinale, că propune alt pact cititorului în construcția narațiunii, iar arhitectura internă a volumului realizează o coerență ce rivalizează cu a romanului. Relația între cele două specii epice, scurtă și amplă, mă trimite la felul cum încheia Creangă o scrisoare adresată lui Eminescu: a scris mult căci n-a avut timp să scrie scurt. Cititorul de azi are timpul drămuit, de aceea preferă să citească roman ce
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
lucrări pentru o personală, se trezeau brusc, în preajma Salonului, din prelunga lor picoteală și se înfățișau proaspeți cu aceeași lucrare pe care o tot plimbau de la o ediție la alta, de la național la municipal și viceversa. Se năștea, astfel, o specie nouă în lumea artelor noastre contemporane: artistul salonard sau sezonierul. O efemeridă, la urma urmelor, care bătea o clipă din aripioare și apoi se stingea anonim, odată cu golirea melancolică a simezelor. Dar pe lîngă faptul că era neverosimil de plat
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
ofere lumii marea sa capodoperă care este Orfeo. Ambele s-au născut sub semnul permanenței acestui simbol al comunicării musical poetice, comunicare veche de când lumea, și pe care o înlesnește acest instrument aparent modest, simplu, care este lăuta, de asemenea specia acesteia ghitara. Un instrument atât de popular în spațiul vest-european al timpului. Lumea lui Cervantes, a mijlocului de secol XVI, a începutului de secol XVII, de asemenea armoniile care sprijineau monodia acompaniată în lumea operei, lume ce se naște în
Ghitara și cultura spaniolă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11526_a_12851]
-
e ca o privighetoare într-o cușcă de vrăbii. De ce se vrea ca privighetoarea să facă cor cu vrăbiile? De ce se vrea ca basarabenii să intre-n hora, fie chiar a fraților? Ca gen, da, suntem frați. Însă o altă specie. În Basarabia cultura trebuie să se dezvolte pe două fronturi. Nu va învinge nici una. Culturile nu sunt egoiste, nici despotice. Din îmbinarea acestor două culturi, cea slavă și... cea latină, Basarabia de mâine va fi, spiritualicește, un lanț de munți
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
la cea griersoniană. Diferența față de cinéma vérité este că acest stil e cel mai neobtruziv, camera trebuie să fie la fel de discretă ca o muscă de pe perete, zice Richard Leacock, unul dintre promotorii cinemaului direct. Pe multe dintre elementele aferente acestei specii le veți recunoaște în film: camera e mișcată mereu, chiar dacă remarci asta doar pe la colțuri, cadrele sunt lungi, ajungând chiar pe la șapte minute, montajul e minimal, iar ordinea cronologică e respectată strict. Nu e o practică prea liberă, așa că, în
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
dintre croitori. Dacă timpii istorici, aceia care definesc vectorii mari și identifică stilistic epocile creatoare, se comportă asemenea unui organism enorm, dar totuși unitar, și artistul singuratic, cel care oglindește în propria-i ființă, mai mult sau mai puțin fidel, specia însăși, are tainice năzuințe de a recupera măcar o fărîmă din starea edenică a primilor oameni. Si atunci visează în fața șevaletului făpturi sincretice, pe jumătate pămîntene, pe jumătate forme eterne, ipostaziate, de cele mai multe ori, în misterioase nuduri feminine. Indiferent cum
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
darul divin al nemuririi, conferit ca răsplată pentru ascultare și supunere, nu prin separarea sufletului de trup și înălțarea sa spre tărâmul divin. După Teofil, eșecul lui Adam de a se dezvolta până la maturizarea divină deplină nu a condamnat întreaga specie umană. Dumnezeu, prin darul slavei, le-a conferit celor care i se supun nemurirea pe care prima ființă umană o pierduse. Pentru că „Dumnezeu ne-a dat o lege și porunci sfinte, care pot mântui pe om dacă le împlinește și
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
astăzi - deconspiră, cu o remarcabilă expresivitate, bizareria unei instituții care trăiește exclusiv în ficțiunea, nu mai puțin bizară, a propriilor săi genitori. (P. Șușară) Muzeul generației spontanee În sfârșit, ceea ce naturaliștii nu au reușit să demonstreze că poate exista - generația, specia care nu are părinți, generația spontanee - s-a realizat la București, în anul 2004, la Muzeul "Național" de Artă Contemporană!!! Performanța în sine ar fi remarcabilă, ba poate ar trebui să fie trecută în Cartea Recordurilor, numai că ea este
Expoziție-protest - Dreptul de veto by Daniela Chirion () [Corola-journal/Journalistic/11569_a_12894]
-
comuniste, represaliile fasciștilor (de la uleiul de ricin la omucideri), emigrația economică, dar și politică, războaiele, evoluția instrucției, a instituției matrimoniale, schimbarea mentalității, contradictoriul '68, agresivitatea stilului modern de viață, plaga pedofiliei, a drogurilor, a răpirilor de persoane pe mapamond, distrugerea speciilor protejate, parabola dialectului (prezent în vorbirea directă a unor personaje, pentru care avem, în anexă, un mic vocabular), dictatura regizorilor în lumea teatrală etc., etc. Dar povestea Zairei (multiplicată prin poveștile întretăiate ale antecesorilor și descendenților, pe de o parte
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
întâmplă să fie aproape întotdeauna - și nu doar în România. Tocmai din aceste motive, e un prilej de tristețe împingerea problemelor de cultură fie spre ore imposibile, fie de canale ce amintesc, în cel mai bun caz, de rezervațiile pentru speciile în curs de dispariție. Marea eroare, perpetuată de la un director de televiziune la altul, a fost să încurajeze acest tip de segregație. Când aud de cultură, șefii de televiziuni se iau cu mâinile de cap, văzând cum li se subțiază
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
darul divin al nemuririi, conferit ca răsplată pentru ascultare și supunere, nu prin separarea sufletului de trup și înălțarea sa spre tărâmul divin. După Teofil, eșecul lui Adam de a se dezvolta până la maturizarea divină deplină nu a condamnat întreaga specie umană. Dumnezeu, prin darul slavei, le-a conferit celor care i se supun nemurirea pe care prima ființă umană o pierduse. Pentru că „Dumnezeu ne-a dat o lege și porunci sfinte, care pot mântui pe om dacă le împlinește și
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
de Robert Moran, iar apoi de un Dieter Schnebel Silvano Bussotti sau Anestis Logothetis. Conceptualismul textual, validat de un limbaj noțional sub înfățișarea letrismului sonor, este și mai aproape de oralitate, adică de gradul zero al controlului temporal, întîmplările muzicale din specia text-composition-ului fiind absolut indiferente la presiunile oricărui fel de structuri formale induse, așa cum se întîmplă, de exemplu, în unele creații semnate de Hans Helms ori Karlheinz Stockhausen în anii ^60 al secolului 20. Conceptualismul formal, în care compozitorul își enunță
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]