330,217 matches
-
ar cuveni o locuință și, în cele din urmă, un rest de istorie. Omul ca ființă-de-apartament În consecinȚĂ, o interpretare a apartamentului ca ultim refugiu al experienței umane ( transcriptibile estetic) o plasează într-o dimensiune etică. Putem recurge la diferențele specifice ale genului locuinței. Literatura de apartament nu poate fi, evident, azi, literatură de curte și palat, sau de alcov, acestea subsumabile agorafiliei și claustrofiliei. Nici literatură de casă nu mai putem avea, de cîtă vreme veșnicia de la sat a murit
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
el definitiv în capitala Franței. Printr-un capriciu al soartei, după ce Irena se decide în cele din urmă să se întoarcă la Praga, dar nu definitiv, partenerul ei de viață devine amantul acelei mame posesive și vorace. Urmînd o logică specifică melodramei, intriga romanului mai oferă și alte surprize. La Praga, Irene își reîntîlnește prietenele din tinerețe, de care se simte însă complet străină. La rîndul lor, ele nu manifestă nici un fel de interes față de existența pariziană a Irenei. Tot la
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
cu câini de rasă în lesă. Zdrăngănitul mașinii salubrității ridicând gunoiul, culmea, de trei ori în 24 de ore, aici unde exigențele unui hotel de lux din vecinătate își lasă amprenta, mă amuză ciudat. Peste drum, o școală cu rumoarea specifică din recreații. Și tot peste drum un bloculeț cu electrice la parter, clădire străveche cu ficuși și cu lemnul câinelui aclimatizate în balcoanele înguste, cu locatari care au îmbătrânit de zeci de ani împreună primind de jos în sus clipitul
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
ulterior cercetării din Istoria literaturii, își pune întrebarea cât adevăr biografic ascunde. Echivalentul metaforic al fluidelor neîmpliniri materiale ale femeii, ale cărei câștiguri, de la distanță se vădesc ciorchine în pregnanța materialității lor, mi-a deschis ochii asupra acestei linii interpretative, specifice lui Ioan Slavici, pe care le-am depistat ușor în succesiunea nostalgiilor ori a insinuărilor, adesea aplicate prin ricoșeu. Tocmai de aceea, consider valoroasă expunerea atâtor memorabile "repere critice" luări de atitudine, cu semnături pregnante în istoria criticii românești. Unele
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
mult mai exactă și nuanțată decât cea vehiculată de mediul intelectual parizian din perioada masivelor epurări ale "colaboraționiștilor", după ultimul război mondial; iar etapa românească a biografiei sale oferă o bună ocazie, bine exploatată, de a reanaliza, prin intermediul unui caz specific, "ideologia și politica vichyste" și cum ne spune autorul în paginile introductive "un exemplu al prieteniei franco-române, o relație făcută din schimburi reale și fantasmatice care se transformă în cursul istoriei". Legăturile lui Paul Morand cu țara noastră sunt însă
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
pro-hitleriste, motivate de el prin opoziția necesară față de pericolul bolșevic și oriental în general - gustând mai puțin laturile propriu-zis pitorești, de interes pentru reporterul care scria că face în capitala României "o baie de nepăsare". Scriitorul Morand, cu modul său specific de a se raporta la mediile românești vizitate în timpul șederii sale la noi este, astfel, oarecum nedreptățit. Rezumatul istoriei românești, oferit de autorul București-ului, după Xenopol sau Iorga, ar încorpora și ideea morandiană despre o Românie zid de apărare
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
nu înțeleg literatura. Dar ei sînt mulți...". Avînd o ideologie neguroasă, așa-zisul paradoxism îngăduie să spui orice despre oricine, cu atît mai mult cu cît își divulgă feblețea pentru exagerări, pentru "mareea superlativelor". Entuziasmul delirant e starea de "beție" specifică a unui "paradoxist" precum Ion Pachia Tatomirescu: "Un om poate fi beat din multe motive, «beat de soare», ca personajul dintr-o parodie a lui George Topîrceanu. Ion Pachia Tatomirescu este beat de admirație față de Nichita Stănescu. Atît de beat
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
moderne apar greșeli care întrec în deviere și mai ales în cantitate gafele celor mai neatenți copiști sau tipografi de altădată. Întâlnim tot mai des volume în care, dintr-o neglijență minoră - mai ales în păstrarea literelor cu semne diacritice specifice românei -, sînt deformate zeci de cuvinte. În cazul pe care îl discutăm este evident că, într-o fază editorială, o parte dintre literele { (majusculă) au fost înlocuite cu a, și o parte din ș (minusculă) cu ț; cititorul va fi
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
Pavel Șușară La 1 februarie 1868, se naște, în localitatea Ștefănești, în peisajul cel mai specific al Moldovei de Sus, primul copil al maiorului Dumitru Luchian din Botoșani și al Elenei Chiriacescu din localitatea Perieți, județul Ialomița. Botezat Ștefan, acesta este urmat la numai un an de încă un frate, anume Anibal, și consolidează nemijlocit, în
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
cei de odinioară de la Curtea-Veche" � în Portrete și evocări istorice, ed. Vistian Goia, București, Minerva, 1986; p. 166-167) În această interpretare, deci, o realitate contextuală bucureșteană existența unei zone rău famate, identificîndu-se metonimic cu "infracționalitatea" primește în plus antifraza specifică limbajului familiar-argotic (în care închisoarea devine pension sau facultate, cîrciuma e numită biserică etc.): hoții, cerșetorii și vagabonzii sînt crai cu atît mai mult cu cît se adăpostesc la curtea domnească. Față de această ipoteză care se păstrează în logica limbajului
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
descoperi cumva că Eminescu nu e român, esteticește vorbind, nu s-a schimbat nimic. Nu tot astfel stă chestiunea cînd facem istorie literară. Istoria literaturii române nu poate să fie decît o demonstrație a puterii creatoare române, cu notele ei specifice, arătarea contribuției naționale la literatura universală. (...) Specificul fiind un element structural nu se capătă prin conformare la o ținută canonică. Singura condiție pentru a fi specific e de a fi român etnic" (p. 6). Din acest unghi privite lucrurile specificul
Călătorii în lumea literaturii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13896_a_15221]
-
Avramescu, cu detaliul în plus al consumării cărnii de om, aceasta e o descriere în care europeanul de pînă în secolul al XVIII-lea ar fi identificat imediat o societate de canibali. "Cum se face că un set de caracteristici specifice triburilor de antropofagi au fost transferate unui ideal politic?". E o întrebare ce descoperă în cîteva lucrări ( una dintre ele este Discursul despre originea inegalității al lui Rousseau) veriga lipsă dintre primele scrieri ce pledează în favoarea comunismului și discursul despre
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
părților a II-a și a III-a a Introducerii. Pentru mine, partea a II-a, Valahii din Banat, formată din descrierea dialectelor, portului, arhitecturii, psihologiei și modului de viață, observate fără pendaterie, fără inertă suficiență, descoperind valoarea unei realități specifice, abordată dintr-o perspectivă relevantă, este adevărata carte de vizită a unui autor cu o biografie destul de greu de dibuit. În aparență, după cum mi-am dat seama. Fiindcă detaliile de viață bănățeană, felul cum pătrunde regula jocului pețitului, de exemplu
Basme valahe by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13929_a_15254]
-
nouă, e de înțeles gustul polemic al unora dintre optzeciștii notorii de a se dezice de optzecism". Aci introducem o paranteză. Într-adevăr optzecismul a devenit pentru unii un "criteriu de valoare" ( ca să glumim, un fel de ecuson al blugilor specifici, pentru a le evidenția calitatea de lux). Așa cum a devenit, în chip tot atît de intempestiv, și postmodernismul Aflăm de la Mircea A. Diaconu: "Ștefan Stoenescu demonstrează convingător, de exemplu, că doar un mănunchi de poeme de Bacovia sau Blaga ar
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
ale oralității, ale conversației, verificabile în mai toate limbile ( repetiția, autocorectarea, construcții abandonate - "ea a zis că pleacă în..., pleacă... urma să plece pentru aproape o săptămînă"), dar și tendințe recunoscute ale limbii de azi. Cele mai interesante sînt fenomenele specifice dialogului în limba română: preferința pentru anumite procedee, frecvența anumitor conectori. În dialogurile înregistrate se confirmă, de pildă, generalizarea absenței lui -l final articol în multe registre ale limbii ( "în contractu’ cadru"), tendința analitică de extindere a mărcii lu pentru
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
țara Oltului, Ștefan Pașca aducea multe informații interesante despre modalitățile de denumire a animalelor în mediul rural tradițional: numele erau date mai ales cailor, vacilor, cîinilor și pisicilor, rar oilor sau caprelor; apăreau deopotrivă nume tradiționale și nume moderne, nume specifice animalelor (după culoare, ziua nașterii - Bălan, Bălțata, Joian, Miercurica -, alte particularități fizice, temperament, analogii - Corbu, Leu, Lupu, Ursu) sau preluate dintre numele de persoană. Autorul amintește de cîinii numiți cu nume celebre din politica vremii: "în vremea frământărilor sociale de după
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]
-
puncta și argumenta Maiorescu, poeții de calibru pot fi și buni critici literari - cu condiția să nu reducă multiplul liric, polifonia poeziei pe care o comentează, la propria formulă simbolică și stilistică. A cunoaște din interior mecanismele și proiecțiile imaginare specifice genului, a te fi confruntat cu obstacolele și limitele lui reprezintă o treaptă superioară în înțelegerea fenomenului. Detașat și deopotrivă implicat, comentatorul acesta provenit din confreria artiștilor trebuie să găsească linia subțire, dar ferm trasată, între subiectivitatea practicantului și obiectivitatea
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
care, ah, nu poate și nici nu vrea uneori să-și mai păstreze obiectivismul. Precum robotul Qrin, un hibrid între simțirea vie și activitatea electronică a unor circuite, mă văd în situația de a scrie la granița fragilă dintre obiectivitate (specifică cititorului avizat) și subiectivitate (specifică în cazul unei judecăți de gust). Obiectiv vorbind, cartea e bine scrisă, cu ritmuri complementare, cu osaturi simbolice imposibil de a fi epuizate în actul lectural, cu paliere multiple de accesibilitate, cu o curgere plăcută
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
nici nu vrea uneori să-și mai păstreze obiectivismul. Precum robotul Qrin, un hibrid între simțirea vie și activitatea electronică a unor circuite, mă văd în situația de a scrie la granița fragilă dintre obiectivitate (specifică cititorului avizat) și subiectivitate (specifică în cazul unei judecăți de gust). Obiectiv vorbind, cartea e bine scrisă, cu ritmuri complementare, cu osaturi simbolice imposibil de a fi epuizate în actul lectural, cu paliere multiple de accesibilitate, cu o curgere plăcută, senzorială, a firelor narative și
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
de Xenakis au locuit nestingherit întinderile reverberante de la Saint-Eustache. Același Xenakis atât de asistat și de vernisat de către fratele Radu. Pentru Claudy Malherbe, școala este ordine și chibzuință; o linie de fortificații a bunului gust artistic, iar în cazul său specific, o haltă pe drumul muzicii, așa cum o domnie, de pildă, e o haltă în mersul societății. De peste două decenii Claudy Malherbe este șeful unei asemenea halte, supraveghind toate trenurile ce trec prin teritoriul său de interes, un teritoriu care se
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
Consumismul" de produse mass-media (diversitatea de publicații, televiziunea prin cablu, Internetul) a modificat relația cititorului cu cartea. Drumul spre inima mesajului s-a scurtat, lumea e tot mai tentată să meargă direct la conținut fără obligatoriile ocoluri narative și stilistice specifice, specifice viziunii tradiționale despre literatură, în general și despre roman, în special. Lumea este grăbită, nu mai are timp de mofturi estetice, vrea fapte, întâmplări, idei (asta mai rar) clare, spuse limpede, pe înțelesul tuturor. Pentru tot mai mulți, literatura
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
de produse mass-media (diversitatea de publicații, televiziunea prin cablu, Internetul) a modificat relația cititorului cu cartea. Drumul spre inima mesajului s-a scurtat, lumea e tot mai tentată să meargă direct la conținut fără obligatoriile ocoluri narative și stilistice specifice, specifice viziunii tradiționale despre literatură, în general și despre roman, în special. Lumea este grăbită, nu mai are timp de mofturi estetice, vrea fapte, întâmplări, idei (asta mai rar) clare, spuse limpede, pe înțelesul tuturor. Pentru tot mai mulți, literatura nu
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
ieftine, de excesul bățos al verticalelor cuplat cu disprețul crescînd pentru spații verzi și ochiuri de apă, de cerșetori șmecheri și cîini vagabonzi, de șoferi barbari și pietoni gălăgioși și hăituiți. Orașul își pierde de la o zi la alta amprenta specifică - atîta cîtă a mai rămas - și farmecul. ș?ț Și lucrurile vor continua să se degradeze, cu un fel de vervă funestă. Bucureștiul este un oraș neiubit. Nu-l mai iubesc cu adevărat nici bucureștenii (de altfel, tot mai puțini
Ochiul Magic by Damian Necula () [Corola-journal/Journalistic/10422_a_11747]
-
construite de Ștefan cel Mare). Bună cunoscătoare a tradițiilor populare, prezintă deopotrivă obiceiurile, de la colinde și teatrul popular de Anul Nou, la cele de vară, cu cântecele de fertilitate (Paparuda), la obiceiurile din ciclul vieții, între ele nunta cu orațiile specifice. Lirica populară este înfățișată în toată diversitatea ei: doina, cântece de dregoste, de dor, poezia urâtului, poezia de cătănie. De asemenea, cântecele bătrânești: Codreanu, Bujor, Toma Alimoș, Păunașul Codrilor, Mihu Copilu, Român Gruie Grozovanul, toate luate din colecția lui Vasile
Din Carpați în Pind by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/10416_a_11741]
-
cântecele bătrânești: Codreanu, Bujor, Toma Alimoș, Păunașul Codrilor, Mihu Copilu, Român Gruie Grozovanul, toate luate din colecția lui Vasile Alecsandri. Nu lipsesc referirile la povești și snoave (acestea cu personajele principale, Păcală și Tândală). Jocul popular este prezent cu tipuri specifice, precum Hora, Bătuta, Brâul, date cu melodiile lor. în mod firesc, dă ilustrații ale unor instrumente populare: cobză, telincă, trișcă, fluier cu dop, caval, nai, bucium, cimpoi, drâmbă, buhai, daira. Proverbele sunt prezente în toată lucrarea, unele dintre ele figurând
Din Carpați în Pind by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/10416_a_11741]