55,270 matches
-
suferă în felul lor și toți merită compasiune, ("Inexplicabil și ciudat îi iubesc pe cei din specia căreia îi aparțin și eu, adică pe oameni."). E o carte despre bucurii naive și drame reale, însă totul are un aer de spectacol trist în care joacă și asistă un clovn bețiv și cu umori negre. Schnier seamănă cu nebunii shakespearieni, cu Zacharias Lichter al lui Matei Călinescu sau cu orice alți proscriși și filosofi la beție pe care îi puteți găsi prin
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
două sînt montările din România care îmi vin automat în minte cînd este vorba sau mă gîndesc la Ionesco: Cîntăreața cheală a lui Tompa Gabor la Teatrul Maghiar din Cluj - o bijuterie a rigorii, a fanteziei regizorale și actoricești, un spectacol bijuterie și Lecția lui Mihai Măniuțiu laTeatrul Național din Cluj - un manifest, posibil, al îndoctrinării comuniste, al crimei în numele acestei fanatice ideologii, un manifest susținut remarcabil, paroxistic de Anton Tauf. Amîndouă au fost făcute cam în același timp, amîndouă la
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
îndoctrinării comuniste, al crimei în numele acestei fanatice ideologii, un manifest susținut remarcabil, paroxistic de Anton Tauf. Amîndouă au fost făcute cam în același timp, amîndouă la Cluj. O simplă coincidență? După un lung interval, adaug acestei liste, subiective și personale, spectacolul lui Victor Ioan Frunză cu Lecția, pe care l-am văzut recent la Teatrul Maghiar din Timișoara, într-un spațiu extrem de percutant realizat de scenografa Adriana Grand, greu de uitat, o emblemă a montării. Detaliile privind decorul, înfățișarea și costumul
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
Profesorului sînt prezente prin cîteva elemente menționate în text: fereastra, un bufet țărănesc, masa-birou; Profesorul poartă ochelari, un halat negru, de institutor, pantaloni și pantofi negri, guler alb scrobit. Ce este, în fond, biroul Profesorului? O clasă, răspund creatorii acestui spectacol. În care spectatorii intră și iau loc în bănci mici, pentru gimnaziu, cu loc de călimară, pupitre vechi, de început de secol XX, așezate pe gradene, un mic amfiteatru, intim și nu foarte comod. Fiecare spectator este introdus într-o
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
n-au revenit la locul lor. Clasa nu rămîne descompletată. Nici șirul elevelor pregătite de profesor pentru moarte. În lanțul crimei se adaugă mereu o nouă verigă, următoarea victimă. Contextul aproape concentraționist în care călăul conviețuiește cu victima, într-un spectacol la vedere pentru alte potențiale victime, mi se pare că amplifică extrem de puternic tensiunea piesei, a cărei miză este speculată altfel. Această clasă este un spațiu în care asistăm la o crimă, la un model de a suprima o viață
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
stea alături de cel mai avîntat elan liric și că între acest rîs și maimuțărerile unui măscărici de bîlci e o adevărată prăpastie". N.V. Gogol, Suflete moarte. Teorie care s-a dovedit valabilă pentru orice artist trăitor într-un regim totalitar. Spectacolul lui Pintilie cu Revizorul a fost considerat o provocare ordinară și un pericol serios. A avut premiera în septembrie 1972, s-a jucat doar de trei ori și a fost in-terzis oficial de către autorități care au demis și conducerea Bulandrei
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
în a-l invita susținîndu-l în alegerea sa pentru Conu' Leonida față cu reacțiunea, cu Mircea Andreescu (Leonida) și Adrian Rățoi (Efimița), un Caragiale minuțios studiat, sub lupă. Au urmat tot acolo, Șantaj, Portret de criminal și Cerere în căsătorie. Spectacole importante și pentru cariera lui și, deopotrivă pentru trupa din Brașov, care i s-a dat pe mînă cu răbdare și generozitate. Am observat priceperea acolo cu care a finisat aparițiile și relațiile între protagoniști, conducîndu-i cu tact spre performanță
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
fiecăruia în parte. Mi se pare remarcabilă minuția cu care este pregătită apariția fiecărui actor din acest cor și prezența corului în întreaga sa anatomie. Scena de taină a complotului, amplasată noaptea, într-un cimitir, este una de forță în spectacol. Acolo facem cunoștință cu fiecare și, totodată, cu grozavul lor plan de lingușire și ademenire, de cucerire a revizorului sosit în control, nu se știe din ce blestem, tocmai în urbea lor. De asemenea, secvențele mituirii succesive a lui Hlestakov
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
registru. Valer Dellakeza găsește clou-ul pentru un diriginte de poștă pungaș și veșnic cherchelit care trăiește dependent de scormoneala în intimitățile (scrisorile) celorlalți, un viciu ce-l concurează zdravăn pe cel al băuturii. Ceva caragialesc se regăsește în atmosfera spectacolului. Excelenți Angel Rababoc și Nicolae Poghirc în Dobcinski și Bobcinski, un fel de Farfuridi și Brînzovenescu, chiar de la nivelul replicii. Adrian Andone în Luka Lukici Hlopov este un nătîng și cabotin inspector școlar, terorizat de nevastă și de propriile neputințe
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
fi cea mai inspirată soluție. Ca și personajul Nasul (actorul Mihai Arsene este ascuns în spate-le unei măști gogoliene) care prin prea repetata-i apariție (în foaier, în pauzele de schimbări de decor) diluează ideea și semnificația ei în spectacol. Cred că regizorul Claudiu Goga își pune serios amprenta în teatrul românesc. Cu toate împlinirile sau neîmplinirile din Revizorul, o confruntare deloc simplă pentru orice creator, indiferent de vîrstă și experiență, cu atît mai mult pentru un tînăr, acest spectacol
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
spectacol. Cred că regizorul Claudiu Goga își pune serios amprenta în teatrul românesc. Cu toate împlinirile sau neîmplinirile din Revizorul, o confruntare deloc simplă pentru orice creator, indiferent de vîrstă și experiență, cu atît mai mult pentru un tînăr, acest spectacol înseamnă destul și pentru Goga, și pentru trupă. Și se simte că au lucrat bine și cu drag împreună. Perfecțiunea este un ideal, greu și rar tangibil. Esențial este să tinzi spre ea. Și asta face, cu credință și modestie
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
comentăm. E vorba, mai întîi, de schimbarea inevitabilă a oricărui plan de creație și gîndire, pe care suprarealismul - vîrful de lance al avangardei - o potențează, o radicalizează, nu doar ridicîndu-se viforos împotriva tuturor clișeelor, conformismelor, platitudinilor, ci și oferind un spectacol extravagant al înnoirii, un soi de exhibiționism al acesteia. E ca un film în care imaginile apar derulate din ce în ce mai repede, dezvăluindu-și automatismul și... caricatura (să recunoaștem: nu reprezintă suprarealismul o caricatură a discursului poetic uzual?). O asemenea spectaculoasă schimbare
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
și clarviziunea lor? Și nu orice cuvânt al ei ar putea fi acela?". (p. 240) Notațiile de amănunt, precum și introspecția sunt extrem de fine, povestirea are o eleganță discretă, iar întâlnirile cu prietenii, scenele de bombardament, aventurile strecurării în săli de spectacole, amintirile din refugiu, visele, senzațiile, plimbările cu tovarășii și lungile lor discuții (dinamismul unor secvențe este la fel de bine realizat ca și la M.H. Simionescu) sau portretistica de ocazie pe care o face (plină de umor și de plasticitatea portretelor lui
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
cu sticla de Scandic pentru a-i ține companie pașoptistului de bronz. Cînd plouă sau ninge, Gheorghiță îi pune lui Rosetti cîte o căciuliță cu moț și o pătură pe spate. Oamenii din stația lui 311 s-au obișnuit cu spectacolul. "Băăă - le strigă bețivul de pe soclu - ce știți voi, ăsta e om mare, lovit de pana geniului, nu autobuzist de rahat". L-au dat pe Gheorghiță și la televizor, la "Știrile de Acasă", cocoțat în brațele statuii, cu un steag
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
lor n-au mai vrut nici conferințe de presă, nici cronici, nici publicitate, n-au mai vrut nimic decît tăcere; au avut-o din plin. În ceea ce mă privește, deși știu că e absurd, fiind vorba de o artă a spectacolului - cred că nu trebuie "să te bagi cu forța" într-o sală de proiecție; cred că trebuie respectat dreptul unui cineast de a fi "lăsat în pace" în durerea lui, în eșecul lui... Se știe, dacă un manuscris ratat poate
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
pînă la disoluție. Orice invenție, și acum revin la prestidigitație - îmi cer scuze că sunt obstinat, dar asta e...-, se clădește pe exactitate și pe rigoare... Poți să revii la orice, poți să revii și la prestidigitație și chiar la spectacolul de circ... ...și la Paolo Ucello... ...și la Ucello și la toată istoria artei, dacă vrei. Nu, numai la Ucello. Pentru că el, Paolo Ucello, este hipermaestrul meu în lumea și în disciplina văzului. Dar nu Paolo Ucello pictorul, ci Paolo
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
evoluat de paisprezece quatralioane de ani și că omul are aceleași locuri comune: e vorba despre privire, despre psihic etc., adică despre locurile comune ale impulsului vizual și despre citirea lui comună. După cum scamatorul explorează locurile comune ale privirii în cadrul spectacolului său, eu încerc, în spectacolul meu - și n-aș vrea vreodată să mi se spună că sînt artist, ci că sînt saltinbanc -, să explorez un loc comun similar. De ce? Din cauză că nu sunt împăcat cu slăbiciunile omului, cu locurile lui comune
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
ani și că omul are aceleași locuri comune: e vorba despre privire, despre psihic etc., adică despre locurile comune ale impulsului vizual și despre citirea lui comună. După cum scamatorul explorează locurile comune ale privirii în cadrul spectacolului său, eu încerc, în spectacolul meu - și n-aș vrea vreodată să mi se spună că sînt artist, ci că sînt saltinbanc -, să explorez un loc comun similar. De ce? Din cauză că nu sunt împăcat cu slăbiciunile omului, cu locurile lui comune, cu felul lui comun de
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
a dovedit mai realistă decât scepticismul altora. Această cultură, gândită și regândită critic, asumată, este mobilizată într-un mod original în fiecare întreprindere filosofică proprie, mărind până la un nivel aproape neverosimil eficiența efortului intelectual, dar și transformând textul într-un spectacol de erudiție. în plus, există la H.-R. Patapievici un dramatism al ideilor, care conferă autenticitate existențială actului gândirii. Acest dramatism, departe de a răvăși frazele, le ordonează energic, punând în evidență un mare talent literar. în Omul recent, H.
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
timpului nostru Cartea lui Horia Patapievici stîrnește atîta interes poate și pentru că e altceva, are ceva care o scoate din serie. Care este, după Dvs., trăsătura ei distinctivă? Neconformitatea. Care e altceva decît nonconformismul. Nonconformismul e, de regulă, gesticulație pură, spectacol. Neconformitatea e refuzul de a adopta idei gata-făcute, de a asuma, oportun și oportunist, poncife la modă. Omul recent e cartea unui ins care nu are pur și simplu lecturi, ci are întrebări. S-a rărit, ca să nu zic că
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
mioritic, să formeze acel tip de cultură imperios și armonios necesară unei civilizații. Un ritual aproape erotic, oricum, de o senzualitate pronunțată, se naște în relația și în modul de a exista propuse de Radu Anton Roman. În fapt, un spectacol al cărui regizor și protagonist este. De la limbaj și pînă la rețeta propiu-zisă nu este doar un prolog al unei posibile aventuri. Sînt trepte ale unei subtile inițieri. Întrucît nu am găsit niciodată resurse în bugetul personal să cumpăr cartea
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
nu doar un interes particular pentru o anumită configurație peisagistică și fascinația pentru o sinteză aproape didactică a coabitării elementelor, ci și mecanismele de funcționare a fenomenului nostru artistic și întregul său spectru de sensibilitate. Posibilitatea participării neîngrădite la acest spectacol natural, absența oricărei birocrații și premisele unei libertăți absolute, plasează fenomenul Balcic într-un spectru valoric și stilistic foarte larg. Or, tocmai acest lucru demonstrează, cu o mare acuratețe, cît de unitară și de coerentă este, în esență, școala noastră
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
cu măscăriciul care, prin definiție, nu-și cruță nici propria persoană, disociat de ironist, încă în Ethika Nikomacheia a lui Aristotel. Să precizăm că, la Divinul critic, cele două ipostaze nu sînt suficient delimitate, interferîndu-se adesea în cadrul propensiunii sale către spectacol (propensiune presupunînd, pe de o parte, a da un spectacol, iar pe de altă parte a se da în spectacol!): "După o suficientă verificare a faptului că denominațiile și considerațiile lui șocante sînt urmate, în general, de un amuzament mai
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
persoană, disociat de ironist, încă în Ethika Nikomacheia a lui Aristotel. Să precizăm că, la Divinul critic, cele două ipostaze nu sînt suficient delimitate, interferîndu-se adesea în cadrul propensiunii sale către spectacol (propensiune presupunînd, pe de o parte, a da un spectacol, iar pe de altă parte a se da în spectacol!): "După o suficientă verificare a faptului că denominațiile și considerațiile lui șocante sînt urmate, în general, de un amuzament mai mult sau mai puțin manifest al auditoriului, Călinescu începe să
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
Aristotel. Să precizăm că, la Divinul critic, cele două ipostaze nu sînt suficient delimitate, interferîndu-se adesea în cadrul propensiunii sale către spectacol (propensiune presupunînd, pe de o parte, a da un spectacol, iar pe de altă parte a se da în spectacol!): "După o suficientă verificare a faptului că denominațiile și considerațiile lui șocante sînt urmate, în general, de un amuzament mai mult sau mai puțin manifest al auditoriului, Călinescu începe să provoace intenționat rîsul. Acum preferă și potențează conștient multe paradoxuri
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]