2,695 matches
-
vrea o replică dată comentariilor lui Andrei Pleșu din volumul recent apărut la Humanitas, Sensuri metafizice ale crucii. Deși arid și dificil prin abstracțiunea maximă la care Ioan Buduca a ales să-și scrie articolul, el trădează o rafinată aptitudine speculativă a scriitorului român. Iar dacă cititorii, excedați de obscuritatea detaliilor, vor renunța să citească textul, pot măcar epilogul să-l parcurgă: "Căutați-mă. Aș vrea să aflu ce mai face domnișoara Lolita, splendida formă umană de copilărie supraindividuală la vîrstele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
ca purtător de spaime, remușcări, regrete, culpe imaginare și reale. Pînă și visele lui erau vinovate și impure, pentru că te trăgeau Ťîn josť către tine, în loc să te trimită la Ťuitare bunăť, în imperiul fără patimi și fără dureri, geometrizant și speculativ, al spiritului. Nu ajunsese Noica să dorească să viseze cu spiritul și să opună Ťvisele spirituluiť Ťviselor sufletuluiť?" Spiritul care gîndește nu înțelege sufletul care suferă. Oricît de intensă, biografia e irelevantă. Pentru a fi filosof e nevoie de-o
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
Liiceanu dinspre disprețul suveran al lui Noica față de tot ce nu putea fi inclus în "ideea pură"? Să fie un reziduu noician care capătă alura unei neverosimile modestii? Tot ce se poate. în fapt, Gabriel Liiceanu e un înzestrat prozator speculativ, cu derivații evocatoare dintre cele mai suculente. Alături de fina capacitate de analiză a angrenajelor cerebrale pe care o dovedește, se arată foarte atent la pitoresc ca și la poză (modul regizat, ticluit al imaginii umane), pe care le descrie cu
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
A fi obscur și a scrie în dodii terminologice nu-i semn de profunzime a gîndirii, ci doar un indiciu al manierismului la care au ajuns astăzi gînditorii contemporani. Pe deasupra, e un simptom al declinului de care suferă disciplina gîndirii speculative. Manierismul e epitaful filozofiei, certificatul ei de deces. Și atunci, dacă ne lepădăm de maniera terminologică, putem scrie despre un filozof făcînd uz numai de cuvintele noastre? Da, dar cu o singură condiție: să existe o idee pe care s-
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
decît dacă se țin la curent cu noutățile ivite din ograda științelor. Și pentru ca umilința să fie completă, oamenii de știință au luat treptat locul filozofilor, ajungînd să facă ei înșiși ceea ce odată ar fi fost de neconceput: să mediteze speculativ pe marginea cunoștințelor dobîndite. Așa se face că cei care vorbesc astăzi în cunoștință de cauză despre timp, spațiu și începutul lumii - teme care odinioară țineau exclusiv de domeniul gîndirii speculative - sînt admirabilii pozitiviști ai fizicii contemporane. John Barrow e
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
ceea ce odată ar fi fost de neconceput: să mediteze speculativ pe marginea cunoștințelor dobîndite. Așa se face că cei care vorbesc astăzi în cunoștință de cauză despre timp, spațiu și începutul lumii - teme care odinioară țineau exclusiv de domeniul gîndirii speculative - sînt admirabilii pozitiviști ai fizicii contemporane. John Barrow e unul din acei păcătoși pozitiviști ai lumii noastre care au ridicat ștacheta fizică la un nivel revoltător. Profesor de matematică și fizică teoretică la Universitatea Cambridge, autorul cărții Originea universului își
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
aibă conștiința a ceea ce face. Feynman filozofează fără să-și propună acest lucru. Tot ce dorește profesorul american este să explice fizica de-a lungul unor lecții destinate studenților începători, numai că modul în care o face frizează mereu meditația speculativă. Se pare că în toate cazurile în care vrei să descrii cu precizie niște procese fizice a căror simplitate depășește orizontul comun de așteptare, rezultatul la care ajungi este o descumpănire mentală în urma căreia, vrînd-nevrînd, perplexitatea pe care ți-o
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
ele percepute în limba zilnică. El trece dincolo de pojghița comună a sensului lor uzual și le scoate în față etimologia punînd-o în slujba unei idei. Iar Heidegger chiar așa procedează cu termenii pe care vrea să-i încarce cu virtuți speculative, toate îmbinările și dezbinările lexicale la care recurge sprijinindu-se pe o semnificație inițială a particulelor folosite. În germană și da-ul și sein-ul din cuvîntul Dasein au sens de sine stătător, iar modul în care Heidegger definește Dasein-ul
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
întâmpla în afara unui orizont de mentalitate. Analiza lui Meschonnic nu ajunge, în acest caz, până la teritoriile imaginarului, însă postulate precum acesta încurajează o continuare a reflecției." Tocmai din această continuare a unor idei freatice și sclipitoare - nici aservită, dar nici speculativă - derivă calitățile care o transformă involuntar pe Ioana Bot într-o specialistă a literaturii de gen. Și - încă mai important - a promovării literaturii de gen. Lato sensu Când însă cadrele liniare ale conceptelor sunt trecute într-un plan secundar în favoarea
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
dacă la aceștia cele două demersuri (critic și creator) mergeau în paralel, actualmente constatăm că unii teoreticieni de renume din mediul academic s-au afirmat ca scriitori doar într-un tîrziu, cu un mare decalaj între demersul artistic față de cel speculativ. Este cazul, între alții, al lui Giorgio Barberi Squarotti, poet, nu doar om de știință literară, cum s-a știut mai bine de douăzeci de ani, al lui Umberto Eco, Claudio Magris sau Marco Santagata, filologi și prozatori. Nu e
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
al contactului cu un corpus de texte inaccesibil și greoi - iar nu ca rezultat ultim - cartea Anei Selejan își dovedește eficacitatea. Nefiind o recitire, o reinterpretare sau o revizuire a scrierilor publicistice din anii '50, ea ține, pentru tinerii exegeți speculativi, locul celei dintâi lecturi. Fără de care adevărata înțelegere și adevărata critică literară nu sunt imaginabile. Însă cu care, singură, nu prea putem opera.
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
practică, mama a învățat să gătească. Ne povestea de multe ori, rîzînd, cum tata era atît de cufundat în gîndurile lui filozofice, încît uneori se oprea din mîncat, cu furculița la jumătatea drumului spre gură, meditînd intens la vreo problemă speculativă. Mama se întreba dacă tata chiar știe ce i s-a pus în farfurie... Odată chiar i-a spus că e absolut sigură că, dacă i-ar da să mănînce o bucată de carton, el nici nu ar observa. Amîndoi
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
se amuzau copios amintindu-și de acest moment." (pp. 27-28) Scena este patognomonică pentru structura interioară a lui Noica, căci surprinde una din trăsăturile aparte ale filozofului: ușurința cu care se abstrăgea din lumea înconjurătoare, lăsîndu-se absorbit de universul gîndurilor speculative. Judecate prin prisma valorii documentare, amintirile Alexandrei Noica au însemnătate tocmai sub unghiul mărturiilor privitoare la tatăl ei. Cu cît aflăm mai multe amănunte despre filozof, cu atît cartea își dovedește mai apăsat utilitatea. "Mama l-a cunoscut pe tata
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
în povestirile din saga și Cântecul Nibelungilor. În saga narațiunile sunt mai mult supuse presiunilor istoriei, "folosind biografiile unor islandezi", pe când Edda e mai substanțial mitologică. Orlando Balaș își poate continua cercetarea cu alte reflecții, într-un sens mai larg speculativ. E de văzut când și cum, datorită căror cauze, s-au stins narațiunile nibelungice, când nu a mai devenit funcțional acest scenariu și a fost profund denaturat de alte scenarii. Ceea ce înseamnă că poate fi îmbogățită documentarea istorică de la medievalitatea
Un tânăr germanist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8984_a_10309]
-
domeniul de cercetare (feminitatea în eposul germanic medieval), i se subordonează cu luciditate și spirit critic, își duce gândurile până la capăt, atât la modul descriptiv, cât și interpretativ. Nu iese, decât rareori, din orizontul medieval și nu-și permite aventuri speculative înspre actualitate, pentru a nu tulbura ordinea și ierarhia ideilor. Abia dacă putem sesiza, în toate cele 414 pagini ale tezei (în varianta publicată acum în volum), patru-cinci ieșiri din perimetrul medievalității, înspre romantism sau modernitate. Orlando Balaș nu iese
Un tânăr germanist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8984_a_10309]
-
obiectivele propuse. Bun analist al eposului medieval german, Orlando Balaș își etalează virtuțile comparatismului, posibil a fi deschis spre spațiul cultural latin, îndeosebi francez, dar și spre etape istorice ulterioare, pentru a favoriza un discurs antropologic, sociologic și filosofic mai speculativ. Germanist demn de toată încrederea, înscris îndrăzneț în competiția profesioniștilor din România, Orlando Balaș poate deveni prin perseverență, erudiție, disponibilitate interdisciplinară, aprofundare a studiului, și un medievist de prestigiu. Amplul eseu critic Reprezentări ale feminității în eposul germanic medieval al
Un tânăr germanist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8984_a_10309]
-
renunță la el de îndată ce viața îi scosese în cale o frumusețe ca cea a Hannei Arendt. Iar Heidegger abandonează terminologia atunci cînd simte că ariditatea ei nu-l mai poate ajuta. Și începe cu adevărat să scrie, uitînd de scheme speculative, de inferențe logice și de argumente metafizice. Redevine om, după ce ani de zile se străduise la catedră să fie altceva: un soi de esență abstractă sub înfățișarea unui profesor ce fascina prin manierismul exprimărilor sale. Iubita mea, văd marea clipă
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
mai mereu neașteptate, surprinzătoare. Când crezi că ai pus degetul pe un punct nodal, pe un vector al personalității și al atitudinii, constați că desenul, schema explicativă abia închegată se destramă. Cu o gândire etajată și multifațetată, cu o mobilitate speculativă remarcabilă, scriitorul evită sistematic "captivitatea" într-un anumit punct de vedere. Firul e despicat în patru, lucrurile sunt întoarse pe toate părțile, clișeele sunt numite ca atare. O curiozitate parcă niciodată satisfăcută și o dialectică pe măsură imprimă fiecărei pagini
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
Dorind să fie mereu ŕ la page, captivat de dinamica politică și socială, fascinat de noile căi deschise cunoașterii, s-a îndepărtat, ca mulți alții din generația lui, de lumea literaturii propriu-zise, trăind în marginile unui cotidian, căruia inteligența sa speculativă i-a căutat continuu explicații tenebroase, conspiraționiste sau metafizice. A scos câteva cărți "ciudate", fără prea mare succes la public și fără ecou în critica literară, pe care nimeni nu s-a prea străduit să le înțeleagă. România e un
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
viață cotidiană și cultură - cultura în cele mai diverse manifestări ale ei, de la Festivalul "Primăvara studențească" din 1966 până la "Cântarea României" din anii '80, de la trupe de teatru la ansambluri folclorice etc. Scriitorul, un prozator ingenios dublat de un sociolog speculativ, e cu adevărat cuceritor când descrie plăcerea de a trăi din anii '60, reflectată în ofertele de mici și bere ca "ofrande ale trupului carnavalesc", în "reveria duminicală a individului domestic", printr-o relație specială dintre omul social și omul
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
spre a-și așeza ideile proprii. Din acest motiv, noutatea pe care o aduce un gînditor se măsoară după arta cu care poate, pe un teren bătătorit pînă la sastisire de uzul tradiției, să-și creeze spațiul propriu de manevră speculativă. Cît unghi propriu are la început, atîta originalitate va obține în final. Gabriel Liiceanu este un caz simptomatic în această privință. În fiecare din cărțile sale găsim această metodă a unghiului nou. Și indiferent că vorbește Despre limită (1994) Despre
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
europenii au început să vorbească mai mult sau mai puțin diletant despre moarte tocmai în prelungirea expresiilor fenomenologului neamț. Tot ce a urmat după Heidegger, de la Lévinas și Derrida pînă la Sartre și Merleau-Ponty n-a fost decît o reverberație speculativă iscată de ecoul noțiunilor introduse de neamț. Heidegger vorbește despre moarte cu aceeași impasibilitate cu care un anatomopatolog descrie aspectul unui cancer: cu o distanțare teoretică pe care știe să și-o sprijine pe o armătură conceptuală ce l-a
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
într-un sens, nici în celălalt. Avem o poveste suspendată, avortată și o serie de inserturi-rupturi de nivel care brizează desfășurarea neclară a evenimentelor către un deznodămînt lipsit de sens chiar și pentru adepții unei "semioze lărgite", a celui mai speculativ postmodernism. Ana, compozitoare talentată și nonconformistă, trăind izolată în spațiul securizant al locuinței sale unde nu admite decît artă abstractă și pe prietena sa, englezoaica Kate, primește o mulțime de cadouri de la un admirator care tinde să-și păstreze anonimatul
Îngerul gratuit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9086_a_10411]
-
Alex (fără punct). Și-a transformat prenumele în renume. Visul lui e să devină, totuși, scriitor, așa cum a vrut de la început, un scriitor de ficțiune, dacă nu suntem dispuși să-l recunoaștem pe scriitor sub masca unui critic inventiv, imaginativ, speculativ, jovial. Cea mai importantă operă a lui va fi însă jurnalul, nu poezia, nu teatrul, nu proza, nu publicistica, pe care le-a încercat pe rând, cu succese episodice. Reparații la mașina de citit Mașina de citit Alex Ștefănescu nu
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
e un grandios eșec. Aceasta și pentru că ideile literare, așa cum le concepe și le rulează el, se adecvează numai aproximativ la textele literare propriu-zise. Cum punctează decisiv Mircea Martin, critica ideilor literare "rămâne să fie apreciată nu numai după capacitatea speculativă și ordonatoare, dar și după adecvare, după măsura în care construcțiile ei abstracte răspund unei realități artistice." (p. 127). E greu să nu fii de acord cu criticul criticului. În pofida sensului acestei demonstrații, autorul încearcă să-și intensifice comprehensiunea. Contradicțiile
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]