35,079 matches
-
acea vreme muncea ca tîmplar și purta cu el volumul într-o găleată). Cam tot atunci, Herman Melville își făcea micile însemnări pe marginea acelorași texte. Spre deosebire, însă, de autorul poemului "Cîntec despre mine însumi", care avea să confirme speranța lui Emerson că poetul așteptat de el, poetul Americii, nu va întîrzia să apară, Melville a privit cu un ochi sceptic multe din spusele sale despre măreția omului și, mai ales, îndemnul de a duce siguranța de sine atît de
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
de curiozitatea lor. Vaccinat cu ideea că în țara noastră una e democrația despre care se vorbește și cu totul alta democrația care se întîmplă, românul care își împarte existența între temeri personale că mîine ar putea fi mai rău, speranța că totuși va veni o zi mai bună și informațiile pe care le primește din presă, preferă varianta optimistă. La prima vedere s-ar putea spune că omul obișnuit îl creditează pe demnitarul care își declară averea, din pura și
O mie și una de declarații de avere by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13887_a_15212]
-
ceva durabil în clipa de față noi fiind, firește, în sfera cifrelor negative. Dacă va renunța la dublul limbaj unul la Paris și Londra, plin de bun-simț și proslăvind valorile civilizației, și altul la Ciorogârla, aproape că ne-ar renaște speranța. Din păcate, lumea făcută posibilă de dl. Iliescu nu e tocmai una a curățeniei. Fără complicitatea cu securiștii, fără bâtele minerești, fără manipulările prin televiziune ( vă mai amintiți de perioada când postul național era condus de Aurel Dragoș Munteanu și
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
a neamului, n-are nici un rost să mai discutăm. Dar dacă începând chiar de mâine voi vedea echipe de oameni ai primăriilor care-i amendează pe cei care scuipă pe jos, aruncă hârtii, chiștoace și coji de semințe, mai există speranțe. Cu condiția, totuși, ca respectivii controlori să nu fie ei înșiși mici fabrici de produs mizerie stradală.
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
partidele din opoziția democratică să ia mult mai în serios momentul acestui posibil nou început. Nimic Poate vin americanii să ne scape de corupție, poate ne scot ei din sărăcie Noi cu mesajele de mulțumire și de recunoștință și cu speranța că... Noroc cu dl Iliescu și cu vizita sa în Moldova, cînd luat de euforie președintele a declarat că România se pregătea încă din ^89 să primească binecuvîntarea Americii pentru a intra în NATO. Dl Iliescu are o vîrstă, dar
Toată lumea vrea în NATO by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13917_a_15242]
-
un fragment (fosfene e un termen din optică, desemnînd fascicule luminoase în care se văd particule de praf). Aici, cuvintele vechiului ritual nocturn, gesturile uzate de șapte ani de conviețuire, mișcările banalizate de repetiție, povara amintirilor dureroase și a neîmplinirii speranței în Alberto iau forma „lor" amenințătoare, prin obositoarea, agresanta repetiție care acoperă realul până la a i se substitui ca o altă oboseală, care nu mai reușește însă să acopere vidul existențial. Sunt plăcute nopțile astea de iarnă, sub pleduri trupul
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
Piața Universității. Și de cînd ea a devenit un loc privilegiat Dintr-un banal spațiu public, la fel ca multe altele din București și din țară, această piață s-a transformat peste noapte într-un perimetru al jertfei și al speranței. Aici, un regim alimentat din teroare și din crimă și-a demonstrat încă o dată vocația, și tot aici a fost așezată borna ce arăta Km. 0 într-o posibilă topografie morală. Dar concomitent cu derularea evenimentelor care au schimbat fața
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
avea remediu: "Plimbare cu Cornelia prin cartier. Timp rece, cer senin. Urcăm la Chirigiu. Priveliștea apocaliptică a șoselei Tudor Vladimirescu, pustie, fără case, în urma demolărilor devastatoare. Maidane acoperite cu gunoaie. Cîini vagabonzi. Senzația că trăim într-un trecut barbar, fără speranțe. Pe calea Rahovei, clădirea roșie a Vamei ( «Vama Poștei») unde întorceau tramvaiele pe vremuri, fabrica de bere «Bragadiru». Intrăm în sala mare a bibliotecii de sector. Biblioteca goală. Cărțile par desenate pe pereți, într-o defunctă împietrire, amintindu-mi de
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
s-au epuizat, sfîrșește prin a strivi ființa ce o poartă, a o dizolva, după ce într-un fel a "stimulat-o". Sumbra "afirmare" în răspăr este urmată de un declin al eului tot mai obosit, mai dezamăgit, mai lipsit de speranță: "Stare de oboseală generală ( astenie?). Aș vrea să plec în lume: Franța, Italia, Anglia, Spania... Dar nu mai am putere ( și nici resurse pecuniare). Trist sfîrșit de viață...". Sau: "Sînt moale ca o cîrpă. Nu pot gîndi". Sau autopersiflator: "Fac
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
a convinge reprezentanții autorității s-o lase să plece), și o dramă a unui cuplu ( mai mult a lui, a lui Jo, nevoit să accepte divorțul și traiul într-un ménage à trois cu falsul soț al propriei neveste, în speranța disperată de a o convinge să rămînă). Nicăieri însă o luptă ori o dramă a celei care alege să se despartă de sistemul la a cărui construcție contribuise; răzbat într-adevăr urme, însă urme ale unei alte iubiri ( cu un
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
fost supuși după ce a dispărut Securitatea, dar nu și securiștii. Sper ca Andreea Pora să strîngă într-o carte-document toate istoriile acestor oameni neștiuți, cu destinul făcut țăndări de securiștii de ieri oamenii respectabili de astăzi. Și mă întorc la speranța că prietenii mei n-au uitat de ceea ce au început.
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13944_a_15269]
-
fost supuși după ce a dispărut Securitatea, dar nu și securiștii. Sper ca Andreea Pora să strîngă într-o carte-document toate istoriile acestor oameni neștiuți, cu destinul făcut țăndări de securiștii de ieri oamenii respectabili de astăzi. Și mă întorc la speranța că prietenii mei n-au uitat de ceea ce au început.
Secretoasa elită de ieri a României by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13943_a_15268]
-
văgăuni culturale și nici nu își clocește efuziunile, ci le aplică deodată, ca o parafă a imensei sale personalități. Vrând, ca orice mare artist, să atingă plenitudinea, simte că este copilul care se sprijină de valorile autentice, tânărul descins din speranțele și dragostea publicului, omul matur luptându-se cu devălmășia stilistică și atitudinală a muzicii actuale, pustnic în chilia gândurilor, învățat printre duhurile partiturilor, sărac în dorința de preamărire și bogat în spaima de a nu onora chemările capodoperelor. L-am
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13936_a_15261]
-
apariția romanului Un om norocos. Un oarecare Ion Iliescu este invitat la Moscova de conducerea sovietică (1986) și apare zvonul că acesta ar fi singurul înlocuitor posibil al lui Nicolae Ceaușescu. Gorbaciov vizitează Bucureștiul în primăvara anului 1987 și inflamează speranțele românilor într-o schimbare de regim care nu se produce. Exasperați, muncitorii brașoveni se revoltă, la 15 noiembrie 1987, iar acțiunea lor se bucură de o amplă reflectare în media occidentale. Posturile de radio „Europa Liberă", „BBC" și „Vocea Americii
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
Liberă", „BBC" și „Vocea Americii" dețin cote nemaiîntîlnite de audiență fiind singurele mijloace corecte de informare aflate la îndemîna românilor. Pentru mulți români din țară Doamna Monica Lovinescu este o legendă a rezistenței anticomuniste. Vocea sa inconfundabilă a menținut vie speranța atunci cînd totul părea pierdut, iar emisiunile sale culturale (realizate la Paris, împreună cu Virgil Ierunca) au impus un sistem de valori în răspăr cu cel promovat de autoritățile comuniste. Un sistem de valori adevărat care lua în considerare calitățile estetice
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
de mutații profunde în conștiința tineretului european și nord-american explică, în bună măsură, asumarea senină de către Liviu Antonesei a unei atitudini anti-regim în anii optzeci. Într-un fel, această carte este și un omagiu adus acelor ani de entuziasm și speranțe, fără de care, astăzi, lumea ar fi arătat cu totul altfel. Check Point Charlie. 7 povestiri fără a mai socoti și prefața este mai mult decît un volum de proză erotică. Este o carte a lucrurilor cu adevărat importante, a experiențelor
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
corporalitatea pământeană la cufundarea în imaterialitatea acvatică: "M-am întâlnit între două secole, ca la confluența a două fluvii; am plonjat în apele lor tulburi, îndepărtându-mă cu părere de rău de vechiul țărm pe care mă născusem, înotând cu speranță spre un țărm necunoscut." O ediție românească demnă de atenție a apărut recent, în selecția și traducerea Marinei Vazaca, la Editura Albatros, de care nu am avut însă ocazia de a mă folosi în acest text.
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
ele apar prevăzute cu amortizorul unei "înțelepciuni", într-o atmosferă de resignare: "«Dosarul e închis», declară Turturică, apartamentele neocupate au fost repartizate altor persoane, vin prea tîrziu, îmi pare rău, în luna mai s-a consumat ultimul termen. Dar sînt speranțe, zice, ca Primăria să ne aprobe o nouă tranșă de apartamente. Surîde fin. Îmi plac funcționarii amabili, în societatea lor suporți mult mai ușor ratările, eșecul". Această fibră de inadaptabil care s-ar fi manifestat, după toate probabilitățile, oricum, e
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
în limba română ( cu excepția prozelor lui Mircea Eliade) Eliade, Cioran și Ionesco erau percepuți în țară ca pilonii de stabilitate ai unei culturi asediate de trupele atotdemolatoare ale realismului socialist. Simplul fapt că ei existau era în măsură să readucă speranța și sentimentul reconfortant că nu este totul pierdut. Ceea ce trebuia să fie o superbă evocare a unei personalități determinante pentru spiritualitatea secolului XX, făcută, chiar de persoana cea mai autorizată ( însăși fiica marelui dramaturg), s-a transformat, din necesitate, într-
Ionesco după Ionesco by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13978_a_15303]
-
o povață sau într-un fel m-ajută/ Cum spui? Că nevăzuții adeseori se uită?/ Nu-i văzui ochii însă, mă crede, de-ani în șir/ Și totuși cu fugiții n-au dat din mine bir.// Chiar nu-i nici o speranță? Și câte-am pus în tine.../ Decât ca azi o viață, să mă ucizi mai bine/ Ca să-i dau popii ortul crezi că e prea curând? Am ani puțini, așa e, dar și-un moșneag străfund". Îmi asum riscul de-
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13967_a_15292]
-
sensului, a zicalei Ochii care nu se văd se uită devenită, la dvs., Că nevăzuții adeseori se uită. În fine, moșneagul străfund, dublat de un tânăr în care vă regăsiți, întreabă, îndoindu-se și nu prea, Chiar nu-i nici o speranță?, își răspunde cu nostalgia dezamăgitului și reproșul moale al celui care și-a îndatorat iubita cu speranțele lui toate, Și câte-am pus în tine... Cititorul devine după lectură, din răbduriu și curios, malițios de-a-dreptul. Ei bine, câte și mai
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13967_a_15292]
-
uită. În fine, moșneagul străfund, dublat de un tânăr în care vă regăsiți, întreabă, îndoindu-se și nu prea, Chiar nu-i nici o speranță?, își răspunde cu nostalgia dezamăgitului și reproșul moale al celui care și-a îndatorat iubita cu speranțele lui toate, Și câte-am pus în tine... Cititorul devine după lectură, din răbduriu și curios, malițios de-a-dreptul. Ei bine, câte și mai ales ce, ați pus, vă întreb și eu, într-o doară, în iubita-poezie, ca ea să se
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13967_a_15292]
-
radiofonice cu tema De la muzică la astrofizică, difuzate sub genericul Oglinzi, pe Canalaul ROMÂNIA MUZICAL. Și, cu toate că n-a mai avut "răgazul" să fie supus spiritului său hiper-exigent, pentru că "elitist", îmi îngădui totuși să vi-l ofer spre lectură, în speranța că în acest infinit detaliu se oglindește totalitatea spre care a tins întreaga viață. - Domnule Mihai Mitrea-Celarianu, îmi pare bine că, în sfârșit, ați acceptat să dialogăm! În al doilea rând, mărturisesc că mi se pare destul de dificil să structurez
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
și cei care nu cred, bogații și săracii. Omul este dezarmat în fața acestei fatalități. De aceea, poate, o vagă perspectivă pascaliană reprezintă nota distinctivă a liricii lui Ioan Morar. La capătul fiecărei emoții, al fiecărui sentiment, al fiecărei bucurii și speranțe se află chipul nemilos al morții. Chiar dacă ideea nu este foarte originală, aplicațiile lui Morar sînt mereu surprinzătoare. Un gest dintre cele mai banale, plata curentului electric, poate dobîndi conotații cinice ( un cinism al vieții) în fața deznodămîntului de neevitat: "«Mai
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
Cele povestite mai sus s-au petrecut acum doi ani, dar ele rămîn, așa, bătute în cuie, asemenea unei furnici primordiale în ochiul gălbui de chihlimbar. Doru Mareș este Director etern al unui teatru ireal, iar Actorii acestuia înoată fără speranță prin apele cleioase și fosforescente ale unor poeme prin care dragostea și moartea curg molcom, asemenea unor ape îngemănate în aceeași matcă. (P.Ș.)
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]