11,560 matches
-
unele ca acestea. Pentru că El Însuși a trecut prin toate acestea, s-a împărtășit de toate acestea împreună cu tine și a răbdat cu tărie covârșitoare toate învățându-te și deprinzându-te ca nimic din unele ca acestea să nu te sperie. Dar nu S-a mulțumit numai cu acestea, ci înălțându-Se la ceruri a dăruit harul negrăit al Duhului Sfânt, și pe cei ce aveau să slujească pentru aceasta i-a trimis apostoli. Și văzându-i pe acești vestitori ai
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
personaj „de vază” (cum îl numește, cu simpatie și scriitorul N. C. Cristoveanu) - mistrețul: „ - Măi, omule, ce cauți tu prin pădurea mea?! Am venit eu peste tine în apartament să-ți schilodesc sau să-ți omor soția și să-ți sperii copiii? Ei, află, criminalule, că de data asta nu-mi mai scapi! Te învăț eu minte, acușica!...” (Mistrețul zburător) Dacă ne vom apropia de capitolul al XI-lea, din documentata ΨEYΔO-KYNΗΓETIKÒΣ, gândul ni se va-ndrepta, urgent, și spre un
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
economic, nu poate fi un aliat strategic”. Există însă și condiții pentru a atrage investițiile, ne atrage atenția analistul american. “Investitorii străini vor o platformă stabilă și predictibilă. Vor investi în cele mai diferite condiții, dar singurul lucru care îi sperie e impredictibilitatea, regulile care se schimbă: de pildă, un permis care a e acordat și apoi revocat.” “Acum lucrurile nu mai sunt așa, dar aveți o reputație proastă. Aveți reputația unei țări unde e greu să faci afaceri. Americanii vin
Analistul american George Friedman ne avertizează: „Gazele de şist sunt arma cu care puteţi preveni războiul” [Corola-blog/BlogPost/93798_a_95090]
-
dezbaterile. Mi-ar surîde să-mi iau pseudonimul Didim (acesta a fost un critic rău de tot, poreclit Halkenteros, adică „Mațe de aramă”, pentru că digera orice), și să scriu despre fiecare ediție eminesciană în parte. Cred, însă, că s-ar speria lumea și nu l-ar mai edita pe Eminescu. Mai bine în sălbăticia de acum, cu atîtea sisteme ortografice, de punctuație, de antologare - decît de loc. Eminescu se așază în mintea și sufletul românilor și așa, lăsînd fiecăruia dreptul și
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
cetățenie rusă cunoscutului actor Gérard Depardieu. Cursa repopulării Estului sălbatic este urmată de Brigitte Bardot. Instalarea în satul rus Néchin din apropierea frontierei franceze, cunoscut pentru găzduirea expatriaților francezi bogați, a provocat polemică aprinsă în Franța. În Ungaria, bancherii sunt foarte speriați de taxa percepută de guvern, de zece ori mai mare decât media UE, la fel cum, speriați erau americanii de prima misiune rusească în spațiu și de realizările majore ale Uniunii Sovietice din perioada anilor ’50. De aceea, Statele Unite, aflate
Estetica morţii, estul sălbatic şi incinerarea [Corola-blog/BlogPost/93872_a_95164]
-
fost inadmisibil de puțini spectatori, cu toate că anunțul și afișul au fost publicate în ziarul „Libertatea Cuvântului”. De ce s-a întâmplat ca sala să fie aproape goală? Oare să fi fost la mijloc costul biletului de intrare?! Oare să ne fi speriat afișul din oraș care anunța un recital de muzică clasică?! Sau poate la mijloc e acea indiferență față de cultură, care ne-a intrat în sânge și care ne bântuie din ce în ce mai mult, de la generație la generație. Oare cum am fi putut
Un bariton care promite: Dumitru Caulea [Corola-blog/BlogPost/93955_a_95247]
-
fi. încă cred că omenia adevărată e la țară. Există o internațională autentică: aceea a țăranilor. Ceea ce iubesc la țărani este și admirabila lor lipsă de igienă. Igiena sterilizează; ne face moartea nefamiliară, dușmană. în loc să vedem prietenie în lucruri, ne speriem de ele și ni le îndepărtăm. "Obiectul acesta este contaminat! Feriți-vă de microbi!" și iată obsesia microbilor care ajunsese să-l chinuiască pe Pasteur însuși, îmbolnăvindu-l de nervi. într-adevăr, suspectînd tot ce este în jurul tău, te simți
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
un fleac de atîrnat la gît , un glonț, o lamă de ras, o punguliță aparent inutilă, de păstrat smirnă zăpăcitoare, levănțică răcoritoare... Podeaua era zguduită din timp în timp, intra în vibrație cu tramvaiele trecînd huruitor pe stradă... Atunci te speriai, te agățai de mine, strigai că-i cutremur, că ne prăbușim... trebuie să ne salvăm, să ne salvăm neaparat, e nevoie... și cădeam îmbrățișați pe covoare... Și-auzeam întrebarea ta șireată, prefăcut naivă: știi cum miaună mașina lui Schumacher? Uite
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
Doamne Sufletul cît am putut Să n-ating cu gura mîna Celuia ce m-a făcut Să nu-ți mîngîi fruntea ochii Părul inelat duios M-am ferit de tine Domne Să nu-ți fiu prea drăgăstos Să nu-ți sperii mintea-n gînduri Păcătoase ce mi-ai dat Cînd m-apropii lin de trupul Tău întins pe-un moale pat Care-i dincolo de nouri Și-i cuprins dulce de raze În amurguri și-n amiaze Și în spaima dimineții Cînd
M-am ferit de tine Doamne by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12555_a_13880]
-
ce răpăiau din palme și-și dădeau târcoale, ca-ntr-un flamenco, ce, treptat, topea bătrânul aisberg al timidității crase care deja ne consacrase. Eu tropăiam mărunt în spuma fustelor. El avea păr și ochi de matador. Și nu ne speriau vapoare, avioane și oceanul care-și zbârlea spinarea. Ce ne-alunga era ziua, vreun taifun sau depărtarea. Era noapte Era noapte și ca într-o carte - proastă - eu scriam și plângeam - plângeam și scriam. Și simțeam cum se uită la
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
chiar în epură, își au rezervele lor de profunzime. Nu este o proză pe teme mari, sau, în orice caz, nu pe teme mari tratate solemn, venind iarăși mai aproape de anii noștri decît de marotele modernismului. În Femei, moartea nu sperie și dragostea nu obligă. Sînt lucruri care se întîmplă, în viață, și nu trebuie să te ostenești prea mult să le înțelegi și, cu atît mai puțin, să faci din ele prilej de teorii indigeste. Prin povestirea, sfîrșită rău, despre
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
Un alt țăran, tot slab, ca muma pădurii, geme încovrigat în pat molfăind ceva între gingii. în celălalt pat, de data asta un intelectual, a fost adus cu piciorul tăiat de la genunchi. Are o soție tare frumoasă care se uită speriată la soțul ei și nu-i vine să creadă că s-a ajuns aici. Să revenim însă la cei doi. E vorba iarăși de M.G. și doamna acestuia. Fără să vreau, aud: - Eu văd problema cam așa - zice el. O
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
C-așa va fi mereu. Dar drumul către ușă Se face tot mai lung, Și apropiații parcă Stau numai în culise Iar când deschizi fereastra Decorul s-a schimbat. Odăile din casă îți sunt necunoscute Și omul din oglindă Se sperie de ce vede. Rămâne telefonul. Dar cum formezi un număr? Și de-ți răspunde-o voce Cum dibui ce să spui? Ce bine-ar fi spre seară, Să sune doar o dată Și-n receptor s-auzi O boare ca de mare
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
atunci, e poate o indiscreție. Dar scrisul, așa cum ni se dezvăluie el doar în cîteva sute de mari cărți, printre care Ferestre zidite sunt sigură că se numără, e, cu certitudine, o îndelednicire inumană. Inumanitatea ei credeam că l-a speriat atunci pe tînărul scriitor. Să vorbim despre ea, în 1997, sau '98, nu mai era, e drept, periculos și, curios, nici măcar delicat. - Nu cred că trebuia să te convoace, la restaurant, să discutați îndelung, ca să-ți spună așa ceva. - S-au
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
tocmai dezvoltam, idilic, metoda noastră a lu" Călinescu, Silviu Predeanu, Mihai Ungureanu, Mihai Dinu Gheorghiu... felul cum combăteam noi comunismul, bînd la "Unirea,", cîntînd, în plină noapte, pe Ștefan cel Mare... că apoi a devenit și Sfînt... urlînd, de se speria mama lu" Sandu... și apoi jucam în forță biliard cu ciupercuță, la Sandu acasă... și Cici mi-a dat o cizmuliță super, violetă, adusă de la Paris... da" mi-a luat-o înapoi, că nu putea să vîndă doar una, trebuia
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]
-
n-are de povești de astea... de primăvară... cu securitatea... și e bine că nu știe... eu încă n-am scăpat de obsesie... mi se face deodată frică... cred că toți mă filează... așa am pățit și la Paris... sîn" speriat pe veci de bombe!
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]
-
plină cu apă din care să bea pătimaș, îndelung, ca și cum s-ar fi deshidratat în deșert, după un marș chinuitor prin căldura infernală a nisipurilor pustiului Gobi!... și eu să constat amabil, superior, băi, tu ești cam nebună!... m-ai speriat, ce naiba ai tuns-o așa?... parcă te alergau ștrumpfii ăia ai tăi albaștri, din benzile desenate...nu mă enerva... stai locului și ascultă...că io am experiențe vaste, nu ca tine, o caraghioasă cu ochii verzi, rotitori, cît roata morii
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
prozatorul francez a dat la tipar o lucrare slabă, l'Eglise - Biserica (1930), o anticipare a răbufnirilor urâte de mai târziu, cu delirul rasist și huliganic. Altfel decât la Eliade și Cioran, Céline nu s-a lecuit după marasm. Evadând, speriat de sancțiunea care îl așteaptă, prefăcându-se bolnav psihic, nu încetează să propage confuzia și anarhia. Dar printre elucubrații se naște și un fruct al unei fantezii rodnice, depănarea unei fugi până la Sigmaringen care destăinuie sincer și o rupere de
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
aici în Pennsylvania Preschimbîndu-se într-o ploaie moleșitoare Și-n rafale de aer fierbinte Pe care le-a înghițit cu lăcomie în Florida. Dar iată a apărut și cîinele Theo jucîndu-se Cu mingea lui roșie Pe care am studiat-o speriată în prima ieșire în curtea Casei Poetului Semăna atît de tare cu o mică bombă Un fel de lubeniță cu mîner. Mă ridic de la masă și mă opresc în dreptul bibliotecii de împrumut de aici Printre cărți descopăr o mică socotitoare
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
cu poftă nedumerită cum un tigru o panteră cum un turn un tunel cum bucuria camerelor unde se bea ceai ar privi tristețea coridoarelor de tribunal am auzit de străpungerea acului când deja îmi îngăduiam să fiu oricum încă mă speria nicicumul când oboseam să-mi ascult moartea ascultam muzici abia când obosesc să ascult încetez să-mi cos un contur insula sabie sau sân există întâmplări cari sunt perfecte atâta timp cât nimeni nu știe de ele ca o insulă mănoasă într-
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
Dormea atât de adânc, încât mi-a fost milă s-o trezesc. Am stat sprijinit de bara de lângă capul ei până aproape de T. Abia atunci s-a trezit. întinzându-se, cu răsfățul de a fi privită, a zâmbi. - Te-ai speriat? Și-a săltat capul și mi-a făcut loc să mă așez. Și l-a lăsat pe genunchii mei. - Așa , cred eu. Te-ai speriat. De ce-ai rămas în picioare? - Te-am lăsat să dormi. - Ești fraier. Mie-mi
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
s-a trezit. întinzându-se, cu răsfățul de a fi privită, a zâmbi. - Te-ai speriat? Și-a săltat capul și mi-a făcut loc să mă așez. Și l-a lăsat pe genunchii mei. - Așa , cred eu. Te-ai speriat. De ce-ai rămas în picioare? - Te-am lăsat să dormi. - Ești fraier. Mie-mi plăcea. Nu-mi plac astfel de discuții. în miez de noapte mi se păruse, pentru o clipă, că puteam să mă joc cu ea. Acum
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
ea, m-a cuprins brusc pe după ceafă. Palmele transpirate îmi aplecau sacadat capul pe umărul ei. O strângeam cu mâinile adânc înfipte sub sternul ei. Simțeam cum tot înlăuntru ei se zbate străfulgerat. Săgetările treceau în mine și le-ntorceam speriat parcă de sclipirile lor tăioase, adânci. Gâfâia, aproape de plânset. - Cum să mă mărite? Cum să mă dea? Ce sunt eu să mă dea? Ce sunt? Ceee? Aproape că țipase. Și-a dus speriată mâna la gură. S-a prăbușit dintr-
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Drumul de țară, căratul pe roate Dealuri suite-n genunchi și în coate Oricât ai crede și oricum ai spune că... Ceva se spulberă, câtva se-ntunecă. Ieși-le-n cale ploilor verii Cât mai alunecă și nu te mai sperii Melița bate, fuioare puzderii D�nsus de casă lăsate vederii Oricât ai crede și oricum ai spune că... Peste pământuri norii alunecă. Dar să te tângui, căror altare Cât nu se-ntunecă și peste hotare Nu se cufundă pe veci
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
nu se mai sfîrșeau pereții albi ai caselor nu se mai sfîrșeau scările urcau și coborau printre palmieri și agave cerneală simpatică aerul ne măsluia plămînii scoțîndu-ne în scuarul altui mileniu printre băștinașii cu frunze pe ochi privind răsăritul fierbinte speriindu-se de pietrele care se-mbulzeau să fie fernando pessoa cel ce într-o viață încă netrăită aprindea cu-o singură privire țigara în gura dușmanului său la miezul nopții la miezul creierului călcînd pe prundișul din jurul bazinului și recopiind
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]