3,995 matches
-
fi fost să nu admită că trăia atunci cele mai fericite momente din viața lui. Lupino era băiat de pripas. Îl găsiseră lupii, într-o dimineață cețoasă, stînd neclintit pe-un mușuroi de furnici. Dăduseră peste un puiuț îngrămădit și speriat, care tremura din toate încheieturile. L-au înconjurat și l-au mirosit lupoaicele, îngrijorate că solitarul ar putea reprezenta o amenințare pentru puii lor gata să se nască; pe rînd, l-au studiat apoi toți ceilalți membri ai haitei. L-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
oprească, răpus de somn. Închise ochii. Își ascuți auzul; zgomotul salturilor lui temerare avea să-i comunice exact poziția în care se găsea. Cîteva clipe măcar, să relaxeze mușchii, gîtul, capul... O secundă de liniște îi trebuia... Relaxare... Liniște... Tresări speriată. Ațipise. Sări, confuză, în picioare. Puiul. Lupino! Unde era copilul? Lupino! Lupino! Chemarea repetată se risipi printre copaci. Inima îi bătea nebunește în piept. Un gînd negru, o presimțire îngrozitoare o făcu să tremure ca scuturată de friguri. Lupinoooo! Era
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
asasini și guvern) anumite înțelegeri. La un anumit nivel, de altfel, se pusese la punct planul suprimării întregii națiuni armene. La Diarbekir, la Erzerum, la Sivas, la Trebizonda și chiar la Constantinopol, creștinii autohtoni trăiau în teroare. Populațiile creștine fugeau speriate, căutând azil în consulatele și în școlile franceze. Peste tot, agenții noștri i-au primit, i-au protejat și chiar i-au apărat fizic, cu pușca în mână. Oroarea pe care a inspirat-o lumii civilizate știrea acestor masacre nu
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
îi ghida fiecare mișcare. Îi era frică să deschidă ochii pentru a nu risipi vraja, dar voia să știe cine e acel bărbat misterios care îi anihilase voința. Ridică privirea întâlnind ...o mască albă, în locul unui chip de bărbat. Tresări speriată deschizând ochii și vărsă cafeaua fierbinte pe ea. Leagănul se oprise din mișcarea lui lentă și nici nu simțise când. Sări repede, îndepărtând bluza de piele pentru a nu fi atinsă de lichidul fierbinte. Atentă să nu verse și cafeaua
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dea posibilitatea să vadă cine e? Ce fel de joc era acela? Un copil trecu în viteză pe lângă ea, o atinse ușor, iar Karina se dezechilibră și căzu pe trotuarul încins de razele fierbinți ale soarelui. Copilul se opri în loc speriat. Nu știa cum să reacționeze. Karina rămase întinsă pe jos incapabilă să se ridice. Lacrimile se opriseră înainte de a inunda ochii, arzându-i. Pleoapele iritau retina urcând și coborând pe ochii uscați. De ce atât de aproape și totuși de neatins
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
din nou pe bordură. - Poate că ar fi mai bine să mergeți pe trotuar, e mai sigur acolo. La cât sunteți de palidă mai aveți puțin și leșinați în stradă. Ascultă îndemnul șoferului. Acesta se mai îmblânzi puțin văzând-o speriată și amețită. Era aproape de semafor și se făcu verde chiar în acel moment. Traversă și se duse direct în stația de autobuz. Avea nevoie să ajungă cât mai repede acasă. Abia se mai ținea pe picioare. Cineva se hrănea în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pietoni, fiind un moment în care nu trecea nici o mașină pe niciunul din sensurile de mers. Nici nu făcu doi pași în afara trotuarului că se simți prinsă cu violență de brațul stâng. - Asta vrei, da? Karina tresări și se opri speriată în mijlocul străzii. Vocea unui bărbat îi șuierase cuvintele atât de aproape de ureche, încât avusese impresia că veneau din interior. Strânsoarea lui era dureroasă, brutală și-și îndreptă privirea spre locul în care o ținea prizonieră, cerșind îndurare. O mână mare
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
simțise la început se stingea ușor. Știa că nu-i va face nimic rău, nu fizic. Ajungând pe cealaltă parte, simți cum pământul îi tremură sub picioare. Se opriră amândoi. Clădirile începură să se clatine ușor, oamenii panicați să țipe speriați. Un copil plângea ținându-se de piciorul mamei care mai avea încă unul mic în brațe. Panică, țipete, agitație. Străinul o cuprinse cu ambele mâini și o lipi de pieptul său, îmbrățișând-o. Era în siguranță, era acolo unde își
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mijloacele audiovizuale, prin presă, cărți editate, dacă va fi posibil lucrul acesta, să ajut oamenii să Înțeleagă că, prinși În lupta asta pentru existența de zi cu zi, din cauza lipsurilor materiale la care sunt supuși, Într adevăr oamenii sunt foarte speriați, foarte nesiguri, nu mai văd viitorul, pot spune că sunt chiar disperați. Am avut mai multe Încercări, În mai multe țări, prin persoane vorbitoare de limbă română, prin care a vorbit Lucifer. La Început a Încercat să mă sperie, mai
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
hahamului. LEONIDA: Care haham? EFIMIȚA: Te faci chinez? (îi întinde telefonul, se duce, ia gazeta, dar de fapt trage cu urechea) LEONIDA: (cam îngrijorat): Salutare, onorabile. În cele ce urmează Leonida va spune la telefon replicile lui Jupîn Dumitrache umil, speriat, iar Rică pe ale lui Chiriac foarte autoritar, strașnic, deși el cere indicații. În timpul acesta Leonida are joc mut cu Efimița care e lîngă el. RICĂ: Jupîne! LEONIDA: Da, puiule! RICĂ: Trebuie să facem mandat de arestare. Nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mă temeam să nu se fi supărat că i-am făcut pe unii dintre ei personaje. BUNICUL: Nu, dragă! Se tem să nu-ți tulbure ideile. Hai, du-te spre glorie (îl împinge afară). Te așteaptă femeile alea! GETA (brusc speriată): Ce femei! BUNICUL: Muzele, dragă! (Fane iese) BUNICA: Bine c-am scăpat de el. GETA (Fiicei): Dacă vine tipul de la revistă, îl primești tu. Îi spui că ești nepoata "marelui scriitor". Îl ții puțin de vorbă și după aia îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mimează) și o să-i zic: ascultă stimabile! Dai livada sau nu?! O vreau. Ți-o plătesc! Dă-o'ncoa! NORA: Și dacă nu vrea? VANIA: Trebuie să vrea!! NORA (răsfățată): Și dacă nu poate? VANIA (fioros): Trebuie să poată!!! NORA:(speriată): De ce? VANIA: Pentru că altfel, mă-nțelegi... NORA: Niciodată n-ai vorbit așa. Astea nu-s vorbele tale! Ce-ai pățit? VANIA (se dezmeticește): Da... Ai dreptate... Semn că fiecare dramaturg pe limba lui piere, dar renaște pe a altora, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
delicatețe cum să o sărute, cum să facă să urce În ea mareea fierbinte a tinereții. Apoi ea l-a privit Îndrăgostită minute În șir, fără să se dezlipească de trupul lui osos de adolescent, el Însă privea În gol, speriat și vrăjit, ăsta e cuvântul potrivit, vrăjit de gustul sărutului și speriat de ce ar fi fost să urmeze dacă... S-au ridicat fără să-și spună nimic, el i-a luat chitara În mâna stângă, și ținându-se de mână
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
tânăr, care nu se sfiește să calce noaptea În picioare, mâna care Îl salvase și care flutura către el un salut viguros. Ar fi vrut să Îl strige, dar din gâtlej nu i-a ieșit decât un geamăt de om speriat, semn că, oricum, strigătul lui nu ar fi avut nici un Înțeles, iar cuvintele nu Își aveau rostul, nimic nu Își mai avea rostul după acea incursiune pe cărarea invizibilă care străbate golul. A reușit doar să zică În șoaptă: „Cine
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
umbra ta și te voi proteja. Un singur lucru Îți cer În schimb: să Îmi salvezi... iu bitul. Pe Cristian. Acum știi totul despre mine. Cristian va veni mâine-seară pe la mine ca să Îmi ceară să Îl ajut, să Îl salvez, speriat de ce se va fi Întâmplat la cheful de la Pietroasele. Sunt sigur că nenorocitul de Căreală i-a pus deja gând rău, așa că tot ce te rog e să Îl aștepți la miezul nopții În scuarul din fața Casei Pionierilor și să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ei se dilată și-i curge fierbinte printre șanțurile creierului. Doamne, mă-ndrăgostesc de cine nu trebuie. Și chiar nu trebuie. Tot ce e carne în făptura ei începe să tremure spasmofilic, și Sophia simte ce i se întâmplă, e speriată de ce i se întâmplă, dar nu vrea ca ceea ce i se întâm plă să se oprească. Acum are nevoie de spaima asta. Vrea să rămână așa, cu toți porii deschiși, vrea să simtă în continuare acest tremur acest cutremur care
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
de ce trebuie să mă culc cu femeia asta. Nu știu de ce am vrut asta. Nu cred că am nevoie acum de asta. Gândul se clonează și revine obsedant în alte și alte forme, și el simte și știe că femeia speriată care a rămas în hol se uită la el. Își ține ochii închiși, dar știe că femeia e chiar acolo și știe că femeia stă exact în poziția în care el o simte și o știe, pentru că muțenia ei vorbește
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
că vrei să-mi faci un rău. Că vrei să te răzbuni pe mine. Și nu înțelegeam de ce, nu știam ce rău îți făcusem. Și pădurea se transformase într-o junglă deasă. Și îmi amintesc că eu eram deja foarte speriată, dar te lăsam să mă tragi după tine și nu mai spuneam nimic, picioarele mele aproape alergau ca să țină pasul cu tine, iar tu nu-mi dădeai drumul, mă țineai strâns de mână. Deja mă durea mâna. Și știam că
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
au fost mulțumiți,deoarece femeile de serviciu nu aveau studii universitare”. Firesc,Platon l-a pus la punct: „Cu cât gândesc mai mult,cu atât mă întreb dacă mi folosește la ceva”. „E adunare sau alarmă? Toți au un aer speriat! E bombardament sau zarvă?! Nu! E FIRU ...deranjat.” (Anonim TTR) Telefonul E un paradox.La noi sunt mai multe telefoane mobile decât în țările avansate.Puterea de cumpărare este mai mică,prețurile sunt mai mari,dar mulți cetățeni au un
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
puternic, Îl lasă Închis Într-un țarc Împreuna cu un armăsar Pegas, cu aripi puternice, coama deasă și copite aurite.Omul se așeză calm, ca pe un scaun,neluând În seamă animalul.Armăsarul se miră,căci de obicei vedea figuri speriate și fricoase.Se apropie câte puțin de om, fornăi,dar omul sta liniștit, văzându-și de treaba: vântura niște ovăs, apoi mesteca câteva boabe, stârnind pofta Pegasului.Calul bătea din copite și din aripi. -Ce-i, căluțule, vrei si tu? Ia
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
acești copii țin la el și sunt Îngrijorați de soarta lui. Într-un târziu, dupa ce l-au mai strigat și l-au mai căutat fără nici un rezultat, copiii au renunțat și au plecat spre sat, obosiți, flămânzi și tare speriați.N-au mai văzut ce frumos este totul În jur:cositul fânului era În toi, În curând se apropia secerișul. Florile Înfloreau, fluturii se opreau pe lângă sânzâiene, greierii ticăiau prin ierburi. Pe la casele lor copiii au plâns și au povestit
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
viețile altora. Asta mi-a făcut bine, din nou, un timp doar. Într-o seară, la cinema, am întâlnit-o pe Olga cu o fată. Mi-a prezentat-o ca fiind prietena ei. Îi spunea Clody. Era tăcută și părea speriată. După film le-am invitat la o cofetărie, la Cireșica. Asta pentru că le invitasem la o plimbare prin Cișmigiu și răspunsul a fost nu, nu, nu! Atunci le-am invitat la Cireșica, în apropiere. Olga era cu ochii pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
dezarmantă, de o gingășie cum nu mai întâlnisem la niciuna din fetele pe care le cunoscusem. Când am ajuns la cofetărie, ea terminase înghețata. Mă aștepta. Am luat-o de mână și am plecat prin Cișmigiu. Și-a retras mâna speriată. Cred că n-a mai vorbit cu nici un băiat, mi-am spus. Avea ochi mari, albaștri și un păr auriu ce strălucea în lumina apusului de soare. Nu știu dacă era frumoasă, dar ceva mă atrăgea la ea ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mi-am revenit nici acum, după atâția ani. Eram o adolescentă ce pășea temătoare, timidă și speriată în viață, de aceea stângăciile mele la întâlnirile noastre. Nu era nimic fals, premeditat în atitudinile mele, așa eram eu, ca un fluture speriat și atunci când m-ai botezat "Frăgezel", am simțit, de emoție, că mă topesc cu adevărat, de fericire și dragoste. Da, eram "Frăgezel" și așa am rămas, cel puțin pentru tine. * Petre, Petre... Unde am rămas? La Frăgezel! Au urmat întâlnirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pe nebunul, tot om rămâne... ca noi, toți.“ De ce spune la fel. Nu e-n stare să recunoască superioritatea altora? Răzbunare a mentalității de sclav! Exprimarea e de-a dreptul obscenă. Mi se face rău numai când mă gândesc. Oameni speriați unul de altul, principii încălcate, eforturi batjocorite, fericire tăgăduită, frumusețe profanată, onoare pângărită, glorie întinată. Cred că ceea ce se cheamă „frământarea secolului“ își are originea chiar aici. Trebuie să recunosc că, deși perfect conștient de urâțenia ei, pe mine m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]