396 matches
-
folosească măcar acum literele lui Vergiliu. Totuși, prudența lui funciară învinse: semnă în slavonă. Episodul 54 VIZIRIUL EXPLICĂ PROBLEMA FEMININĂ îN CONCEPȚIA OTOMANĂ Când Broanteș reveni la masă, tovarășii lui și viziriul se lăsaseră deja oftând mulțumiți și sătui pe spetezele jilțurilor, mestecând ultimele îmbucături cu acea plăcută lipsă de griji pe care o are omul situat temporal în mijlocul unei orânduiri stabile, departe atât de modul de producție trecut (respectiv sclavagismulî, cât și de Revoluția franceză (respectiv 1789î. — Domnule Broanteș - spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe scaune, pe etajeră, peste tot zăceau, în dezordine cărți, articole din ziare, interviuri, recenzii, fotografii ale creatorului total, o devălmășie, așa cum rămăseseră încremenite după șocul primit cu câteva seri înainte. A, uite, Nik, izbucni plăcut surprinsă Nina, culegând de pe speteaza unui scaun o carte a creatorului total, mai ții minte, e o lucrare excelentă, cutremurătoare, ca o biblie. Știi, Carmina, cartea asta a fost pentru mine multă vreme ca un cult, când aveam vreo problemă mai importantă, uite atunci când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
râdeau în nas, deși știa bine că este invizibilă, simți cum se înroșește de încordare, parcursese toată încăperea, deschise o ușă, apoi alta, era întuneric dar nu destul de întuneric ca să nu vadă rochița de barchet albastru cu bleu aruncată pe speteaza unui scaun, căută cu privirea patul era gol, se întoarse, deschise o altă ușă, nimic, apoi dintr-odată se văzu afară, în curte era lumină și liniște, de pe tăietor se scurgeau în zăpadă picături de sânge, cald încă, zăpada se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Elena asista tăcută la toată discuția, parcă-și înghițise limba, ședea nemișcată, picior peste picior, să-și pună în evidență cizmele noi, lucitoare de-ți luau ochii. Sânii abia înmuguriți îi împungeau flanela. Ținea o mână rezemată în spate, pe speteaza scaunului, cealaltă abandonată moale în poală, cu degetele în sus parcă cerea ceva. După plecarea lor, părinții se sfătuiră îndelung cât să scoată de la CEC pentru nuntă. Mama, mai modestă gândea că un dar cât de mic era suficient. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
actului sexual petrecut între părinți. După trei, patru zile tatăl intra din nou în camera fetei, spășit. Măi, fetița tatei, îi spunea mângâindu-i ceafa, tu chiar crezi că eu îți vreau ție răul? Carmina se cabra, înțepenea lipită de speteaza scaunului. Atingerea lui îi trezea repulsie. Urmau admonestări blânde, înecate în dulcegării, încurajări siropoase. Eu cred în tine, eu cred că tu ai să ai altă viață decât asta a noastră. Odată când erai mică și a venit veterinarul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întâmplat să vii, îi spuse și-i zâmbi cu buzele strânse, mărginite de două paranteze largi, adânci ce-i dădea din nou acel aer de bonomie. Câte fețe are femeia asta, își spuse uluită Carmina și-și lipi spatele de speteaza scaunului, parcă într-un gest de apărare. Omul cu o mie de fețe își șopti. Bănuia că știa să fie rând pe rând mofluză, sictirită, animată, curioasă, expansivă, triumfătoare, tăioasă, amenințătoare și toate acele expresii să-i reușească de minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mulți copii și are marea vanitate de a descoperi prima roșie pârguită de soare-n grădină. Dar Ovidiu? Întrebă Carmina și se temu că fără să vrea îi dădea ultima lovitură Sidoniei, se strânse în ea de încordare, simți cum speteaza scaunului îi intră în spate, avu impresia că tegumentele Sidoniei se vor încreți, vor crăpa ca bălțile secate de apă și, în cele din urmă, se vor prăbuși pe covorul oltenesc într-un nor de praf înecăcios, cenușiu, răspândind miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
frântă din încheietură după atâta efort. Vorbele lui păreau a ascunde o amenințare difuză. Față de semi-obscurul holului, bucătăria în care-i invită Fana era de o luminozitate frapantă, ca o explozie. O masă lungă, enormă cu câte un scaun cu spetează înaltă la capete, o banchetă ovală, plușată, foarte comodă, ferestre mari sub care se aflau un aragaz electric, unul cu gaz metan, un congelator, dulapuri suspendate prin geamul cărora puteau urmări mai multe servicii de vin și cafea scumpe. Fana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care agoniza în dânsa, greu ținută în chingi. Dimineața și seara se masa cu loțiuni hrănitoare, săptămânal se ducea la cosmeticiană, să-i curețe tenul, stătea zilnic câte un sfert de ceas cu capul în jos și cu picioarele pe speteaza fotoliului, dar măsurile sale, atât de greu de suportat pentru o persoană comodă ca ea se dovedeau zadarnice în fața timpului care săpa mai departe pe chipul ei, îi deshidrata pielea o făcea să-și piardă din elasticitate, să se plieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de una sau de alta, dar cu ce mă ajută dacă-ți spun, vai, uite ce-am pățit, și tu îmi spui la urmă, vai, săracul de tine. Acesta-i un fâs, pierdere de timp! Instalat în scaunul său, cu spetează înaltă, Alexe inspecta cu migală odaia. Am venit, le spuse Carmina, ca să-mi explicați mai exact ce gândiți despre bărbatul acela pe care vi l-am prezentat odată, am mare nevoie să vă cunosc părerea. A, spuse Alexe și arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai fi gustul deplasării? Trebuie să încerc, se ambiționă ea. Trebuie? Întrebă el și-și tamponă buzele cu șervetul și ceva din tonul lui spunea că acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Fana se înroși și se sprijini de speteaza înaltă. I se părea că Dimitrie și Carmina se comportau nefiresc. Privirea ei oscila de la unul la altul. Pândea un semn, o ocheadă, ceva. N-am știut că vii la masă, spuse Fana către Dimitrie, aș fi întârziat deschiderea sticlei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
printre lacrimi Sidonia. Ovidiu văzu cum ochii ei calzi, umezi, ca de sălbăticiune, se măresc cât de cât, părea atât de bătrână, atât de frământată, încât se încruntă cuprins și el de tulburare. O șuviță din părul Carminei trecuse peste speteaza fotoliului, abia își înfrână gestul de a lua șuvița între degete, de-a o răsuci pe arătător. Parcă simțindu-i dezechilibrul, Carmina se întoarse spre el, era atâta descurajare afișată pe chipul ei, încât, pentru o clipă, el se temu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
artificial. Ce mutră ar mai fi făcut șeful meu dacă m-ar fi văzut cocoțat pe masa aia de piatră, mușcând cu dinții direct din felia de pepene. O contemplă cum ședea goală, pasivă în fața lui, cu ceafa rezemată de speteaza fotoliului, așa, fără apărare. Fizionomia toată i se schimba subit, o observă pe îndelete, cu nările dilatate, cu porii aprinși, deschiși și ei pe urmă o apucă în brațe și o trase cu forța jos pe covor. Ea lăsă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că evoluția lor este căzută din ceruri, normalizată de reflexe condiționate, transmise de el prin gene, numai Dumnezeu poate ști ce-o fi în capul lui.Gata, scăpase de recul, ochii îi erau din nou întregi. Își sprijini spatele de speteaza scaunului ca să-și pună în evidență bustul frumos. La rochie avea o plătcuță în dungi cu margini din catifea roșie. Acum își va întoarce spre el fața, nu mai era nici un pericol, mușchii ei reveniseră la normal. Și-l imagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe masă, pe chiuvetă, pe dulapuri, pe veioze... aceste vietăți preferă întotdeauna să se așeze mai degrabă pe o margine, pe o muchie, pe o bară sau pe un fir, decît pe o suprafață plată. Locurile cele mai disputate sunt spetezele scaunelor, pianina, etajerele bibliotecii, ceasul cu cuc, draperia din salon, cuierul din hol, abajururile... Cînd au început să-și dispute locurile din bibliotecă am fost foarte încîntat întrucît datorită acelei agitații de aripi toate bibelourile din sticlă și porțelan s-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cînd un nou-venit impulsiv, pestriț și cu cap oval, cu cioc ușor curbat, a încercat să-și facă loc în bucătărie și a încercat peste tot... L-au respins însă toți porumbeii deja aliniați sau ghemuiți în grupuri compacte pe speteze, pe rafturi și pe chiuvetă, pe frigider și pe mașina de spălat rufe, pe scaune și pe dușumea... nou-venitul a observat totuși o anumită posibilitate de încrustare pe aparatul de radio, un aparat de modă veche, cu mici butoane pentru
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
îl ascund în ea, apoi îmi repun batista în buzunar. reiau apoi baletul conveniențelor sociale, salut oameni, strîng mîini, zîmbesc misterios (ca să nu fiu obligat să vorbesc prea mult). Iar la prima ocazie mă aplec din nou, la adăpostul unei speteze de scaun sau pur și simplu sub una din băncile amfiteatrului și extrag o altă bucată fibroasă de carne din gura mea aproape paralizată din cauza acestor stocuri ilicite... nu știu de ce, dar aproape toate bucățile extrase sunt extrem de fibroase, ca și cum
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
rîs și el iarăși. Era simplu, chiar prea simplu și nu știa dacă este totul. De adevărat era adevărat, însă nu ajungea. "Și cum ziceți, le-a scăpat, chiar le-a scăpat din mînă?!" Lică Făinaru s-a lăsat pe speteaza scaunului, fața lui spînatecă era brăzdată de dungi verticale, asemenea celor care sînt semnul unei boli de stomac. Poate chiar era bolnav și nu-i păsa. Nu-i mai păsa. De asta l-o fi trimis șefu' pe el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de atîta vreme. Îl chemase la o oră atît de nepotrivită, tocmai pentru a-i face o comunicare importantă. Ori să-i dea o misiune de extremă urgență și gravitate ceea ce era cam același lucru. S-a lăsat încetișor pe speteaza scaunului. Respiră adînc, pînă cînd simți că-l ustură gîtul. Își plimbă mîna peste obraz, era cam nebărbierit. În primele săptămîni cînd se aștepta să fie chemat se rădea pînă la sînge, avea un obraz ca un fund de copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu viță care o înconjurau și despre care nu puteai spune nici că o protejau, nici că o sufocau. Leonard Bîlbîie, cu care pînă atunci nu avusese nici un fel de necaz, nici o urmă de neînțelegere, s-a lăsat greoi pe speteaza scaunului și cu o voce schimbată, nu mai era deloc îngînată și adormitoare, i-a zis: Prințul Șerban Pangratty e o pălărie prea mare pentru căpățîna ta! Parcă atunci s-ar fi trezit dintr-un vis. L-a privit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
răspunsul. Auzea cum soarbe încet din ceașcă, un țăcănit aproape metalic, a pus ceașca la loc în farfurie, un foșnet, și-a aranjat rochia albastră, trosnetul nuielelor uscate, s-a așezat mai bine, lăsîndu-și, probabil, brațele să se odihnească pe spetezele arcuite, ușor tocite. "O alianță, domnule adjutant, o alianță !" S-a întors uimit. La multe s-ar fi putut gîndi, e drept, n-a făcut-o, dar la așa ceva, nu. S-a întors greoi, a ridicat sprîncenele roșcovane a mirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu avea timp de pierdut. Trebuia să acționeze. Să inaugureze o eră nouă în istoria Serviciului, un nou mod de a acționa, un alt fel de scop spre a fi atins. Se așeză la birou, se rezemă cu spatele de speteaza tare a scaunului, își lăsă brațele grele să se odihnească pe tăblia mesei, respiră adînc și se hotărî. Chemă prin telefon Centrala și îl ceru pe domnul inspector Leonard Bîlbîie. Sună pe ofițerul de serviciu care se afla în anticameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca oricare alta, șase mese, proprietarul burtos, cu mustață, alunga alene cu o bucată de pînză, poate un șorț, cîteva muște care își făceau promenada pe lemnul lustruit al tejghelei. Bîlbîie era singurul client. Făcu cîțiva pași neauziți, tuși, apucă speteaza scaunului destul de hotărît și asta îl făcu pe Bîlbîie să se oprească din lucrarea lui și să-l privească chiondorîș, pe sub sprîncene. Avea și de ce, lăptăria era goală și insul își caută loc la masa lui! Aproape că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-și îndeplinească misiunea dacă nu va recruta pe cineva cu nume, pe cineva care să-i crească prestigiul, să-l facă așa important, atît de important pentru acțiune, încît să ajungă la conducere, la creier. Mihai Mihail se lăsă pe speteaza scaunului, care scînci sub greutatea corpului său mătăhălos, așa cum stătea îți puteai da seama cum se lățise, cum se deformase în vreme un trup atletic altădată. "Bîlbîie n-avea de unde să știe că în toată afacerea asta cu Vulturul Alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fugă mâncarea; iar sara, trudit, lăsam calul să mă ducă domol, în pas legănat, spre hodină. Pe întinderi nu adia nici cea mai ușoară suflare de vânt, și sus, pe muncelul sterp, cele două mori negre stăteau încremenite, tăind cu spetezele linii negre pe cer. Îl știam și pe Neculai Dragoș singur. Avusese el o femeie acolo unde fusese, la o moșie pe malul Prutului, dar la mine venise singur și, ducându-și calul de frâu, în fiecare sară urca tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]