1,026 matches
-
de Abatele d’Herblay, te-am făcut să-ți Închei una dintre incarnările tale În inima Bastiliei (oh, cum mai simt și acum pe față masca de fier la care Tovărășia, cu ajutorul lui Colbert, mă condamnase!), m-ai cunoscut pe când spionam conciliabulele tale cu d’Holbach și Condorcet... — Rodin! exclam eu, ca lovit de un trăsnet. — Da, Rodin, generalul secret al iezuiților! Rodin, pe care nu-l vei Înșela făcându-l să cadă În groapă, cum ai făcut cu ceilalți naivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Înțelegeri pe sub tejghea cu el Însuși căzut grămadă sub masă. Asta auzisem. Dar mi se părea greu de crezut. Dacă eu aflasem povestea, atunci era imposibil ca aceste vorbe să nu fi ajuns și la urechea celor pe care-i spiona. Ar fi fost de mult Înlăturat de guvernul din Myanmar. Nu, nu, nu putea fi spion. În plus, simțisem mirosul de alcool al respirației lui. Și ăsta era fals? Îl văzusem bând „bule“ până când aproape explodase de la gazul din sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dar vedeți, e clar!... e curba reducerilor, Curba lui Tabet e curba lui Haret, dar e pe de altă parte numele unui personaj la care țin mult autorii, căci personajul intervine toată vremea, ba are și rolul politic de a spiona clubul advers: e o prostituată ce se plimbă adesea prin Piața Unirii. Înțelegeți Curba e... cum se zice mai pe românește la prostituate, așa încât prin crearea acestui personaj s-ar fi lovit crud în d. Haret. O! dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
uit la ea. (Nu mi-a surâs?) I-aș spune: "Du-te domnișoară Vezi bine doar c-avem de scris"... Dar nu, e prea de tot drăguță Și-a înțeles că nu cutez, Căci cochetează grațioasă Știind că eu o spionez. * Seara Ziarul Seara, la care de asemenea am colaborat zilnic, a apărut la 1 Noembrie 1896, puțin timp după ce mi-am trecut bacalaureatul. Existența sa a fost însă cu totul scurtă; cred că n-a depășit trei luni. Sfârșitul acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
se întâlnesc și nu se recunosc. Mă depășea în viteză cu bicicleta, râzând în altă parte. Îl priveam cum își vede de drum, aplecat pe cadrul cu litere albe cojite, de import: MYPYCM. Pe omul ăsta mă hotărâsem să-l spionez, să-i cotrobăi prin momentul zilnic de liniște, când se-așeza în fața calculatorului, devenind moale și vulnerabil. Era ca un homar ce năpârlește și, înainte de a-și abandona crusta, sapă un adăpost pe fundul oceanului, unde se-ascunde până i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau chiar pe cal (varianta Sadoveanu, jumate de secol mai încolo). Lucrurile începeau pe la 1837, și parcă nu mai aveau sfârșit. Rubiconda Zoe, sedusă și părăsită de Iliescu (nu, nu era vorba de președintele României!), se îmbracă în arnăut și spionează viața amoroasă a fostului amant, înainte de-a leșina de nervi: „Mișelul! Vorbirile lui însemna lovituri de cuțit pentru Zoe!“. Eu jubilam alături de mișel, spre disperarea lui Negruzzi. Frosa cea bălaie, născocită de Bolintineanu prin 1855, încearcă o faptă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
capul umflat de-acolo, dacă insistai, îți făceau și-o depilare permanentă, pentru un milion. După două săptămâni, părul creștea la loc, așa că veneai înapoi, să pună iar ceara fierbinte pe tine, tot permanent. Și tot un milion. Serile, le spionai pe maminele cu trusele de pudre și vopseluri. Apăreau câte două, în halate de-un verde tonic, și te înfășurau în prosoape. După ce terminau cu prosoapele, se-apucau să-ți umble la gene cu furculițele alea mici cu păr: le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mi-am amintit. „Adresa lui! De-aici îmi suna mie cunoscut cuvântul: bidilov@globalmind.com!“ „Exact. Vecinul tău zgubilitic. Algoritmii mei i-au prins adresa și-au stocat-o într-un fișier.“ „Se pare că nu erai singurul care-l spiona noaptea pe Bidileanu...“, a observat Maria. „De unde știi tu ce făceam eu noaptea?“, am luat-o imediat la rost. Nu-mi plăceau chestiile astea. „Știu, și cu asta, basta. De-aia sunt femeie.“ „O clipă, asta nu e tot. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îi spuneam altfel, „comentariu“: îmi plăcea să „comentez“. Vrem, nu vrem, ne simțim bine răscolind prin viețile altora, după știri proaspete sau detalii ascunse: la ce se gândea Gheorghidiu? cu cine ieșea Dania? pe cine iubise de fapt Otilia? Ne spionăm vecinii seara pe geam, tragem cu ochiul la ziarele care se citesc în metrou, deschidem corespondența colegilor la facultate. Când citim o carte, vrem s-aflăm cât mai multe despre autor, personaje, povestitori: cine? cum? de ce? - întrebări elementare, ieșite dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Rapotan, vecinii de bloc - toți păreau suspecți (sau doar așa îi consideram eu), trăgeau cu urechea, întocmeau rapoarte și se pomeneau la rândul lor ascultați, îndosariați, prinși în rapoartele altora, ca într-un insectar viermuitor de texte și vieți. Ne spionam unii pe alții, în căutarea datelor de identificare. Cine era cine? Pe cine puteai conta? Cui îți vindeai amintirile? Până și eroii de roman sufereau, urmăriți pe sute de pagini de informatori invizibili: sursa „Marinarul“ fusese detașată din dispozitiv, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
placă tectonică a creierului pe-alta, curgea pe sute de file de dosar și-n mii de hexagoane ale memoriei. Unele fuseseră secretizate; din altele lipseau pasaje întregi. Sursa „Marinarul“ nu apărea decât în rapoarte, ca un ochi nevăzut, care spiona situația de undeva de sus, fără să clipească niciodată; autorul nu spunea nici cine e, nici dacă va ieși vreodată la lumină. SS-ul putea fi orice, de la un nume de cod, la teribila organizație militară nazistă. Operațiunea „Sifonul“, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
camera încuiată de la etajul 3. Dacă taică-meu fusese filat de Securitate, așa cum reieșea din actele găsite acasă, probabil că și facultatea noastră făcea obiectul unei „acțiuni operative“. Cine știe ce direcție specială, dotată cu echipamente sofisticate de detecție și interceptare, mă spionase de la naștere și până-n prezent, vârând microfonul în stetoscopul medicului pediatru sau trăgând cabluri și mini-amplificatoare de sunet prin porțelanul closetelor. Toate casele și instituțiile prin care treceam sau urma să trec erau controlate la sânge, verificările se efectuau periodic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
picioare uscate, nervoase, cu gleznele subțiate special ca să le poți strânge în palmă. La noi, dimpotrivă, te servea Miss Buturugă. Iar vinul se-aducea ca pe vremea lui Ceașcă, la sticlă și doar dacă „făceai consumație“. Cu coada ochiului, am spionat mesele vecine: în stânga, un cuplu înfuleca legume gratinate și spaghetti carbonara (astea îmi plăceau și mie, dar numai la „Thalia“, lângă Lemetru: doar acolo găseai subțirimea potrivită și sosul făcut cum trebuie, cu ou, smântână și parmezan); în față, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
informațiile. Blocatarii lucrau cu bloggerii, nu degeaba pe fiecare clădire sau jurnal on-line străluceau inițialele Bl. Lifturile, pereții exteriori, geamurile, fațadele reale sau imaginare - toate fuseseră inscripționate cu sigla consorțiului. Blocatarii își furnizau informații reciproc, culegeau date de la cetățeni, le spionau programul cotidian, ocupațiile, numele, spațiul de locuit și numărul de persoane care veneau în vizită, și le postau apoi pe Internet sau în avizierele de scară. Relatarea din mers a vieților se întindea pe sute de milioane de biți, foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să pună în scenă Jocul ielelor. Un procedeu cunoscut folosit deseori de Caragiale pentru a evita "lungimile" este cel al introducerii epicului în dramatic, personajele "povestesc" într-o replică o scena care nu "încape" în spectacol. Pristanda povestește cum a spionat casa lui Cațavencu, cum i-a cotrobăit casa și cum l-a turnat la "hârdăul lui Petrache" și chiar cum a dialogat cu el. Trahanache are mai multe replici povestite etc. Pe dramaturg îl interesează "punerea în scenă" pentru că acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
am fost băieți tineri și l-am privit pe el ca un om bătrân... A vorbit perfect ungurește, pentru că Între anii ’40 și ’44 el a stat În Budapesta și a fost șef la un grup de spioni care au spionat pentru România. Securitatea de atuncea așa a chemat... „crimer haritok”. Ei au fost descoperiți, și... Almășan baci, dacă a fost șeful, a fost condamnat la moarte. Și, Înainte de executare cu două zile..., România a schimbat războiu’... Era un om foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost șeful, a fost condamnat la moarte. Și, Înainte de executare cu două zile..., România a schimbat războiu’... Era un om foarte interesant și foarte inteligent, și foarte cumsecade... Mi-a plăcut că pe noi, ungurii, ne-a iubit tare. Cu toate că spiona Împotriva Ungariei? (Se miră și face ochii mari - n.n.) Da! A lucrat contra națiunea noastră, dar asta e o altă chestiune. Mai ales pe mine m-a iubit foarte tare, pentru că am fost eu tare slăbit... Probabil de aceea am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prima. -Poate mâine. -De ce nu? -Sentimentele mele sunt aceleași cu ale tale și sunt perfect împărtășite. -Ești de acord că între noi există un joc?.. -Nu prea. -Atunci de ce viața mea personală este în permanent spionată? -N u este spionată, mi-a răspuns ea, a venit pur și simplu vorba de o noua întâlnire. Mi-am dat atunci seama că ea aflase de telegramă. M-a întrebat doar: -Mai ții la ea? -Nu , absolut deloc. Era un alt fel de
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
fac ochi dulci necunoscuților. Mai ales acum când te-am cunoscut pe tine. Mă stânsese de mână. Oftă. De fapt, a spus că se temuse de treaba asta de cum m-a văzut. - Ce treabă? - Că va trebui să te spionez și că mă voi îndrăgosti de tine. - Eu nu pot să mă prefac, Linda, ca tine. Eu nu sunt actor. Nu știu să fac teatru ca tine. Eu lucrez cu cărțile pe față!... - Fii serios!.. - Sunt. Mai serios decât mă
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de un sentiment de singurătate existentială. Aveam senzația că sunt numai eu singur în tot universul. Cu toate acestea, mă uitam cu atenție în jur. Nu departe, printre tufișuri am zărit o antenă. Mi-am dat seama că cineva mă spiona. -Ce dracu, mi-am zis, de ce mă urmăresc în permanență? Ce vor de la mine? Mă simțeam deja epuizat. Cu toata firea mea, eram totuși conștient că urmărirea va continua oricât de ingrată și de sinistră mi s-ar fi părut
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
cele geografice, ci cele psihologice. Îmi dădeam seama că în mine se opera pe nesimțite o schimbare. Simțeam că nu trebuia să mai am încredere în fete, forțasem cam tare nota. Era clar că se foloseau de ele ca să mă spioneze , ceea ce înseamnă că știau de la bun început cu ce mă ocup și, probabil, cunoșteau slăbiciunea mea pentru femei, singurul meu punct slab de altfel. M-am cazat la un modest hotel de la periferia Parisului, urmând să mă prezint cât mai
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
într-un bar-expres. Părea a fi italiancă și se uita insistent la mine de parcă mi-ar fi spus: dacă vrei să vorbim, apropie-te! Ajunsesem acum să cred că orice fată îmi ieșea în cale fusese trimisă special ca să mă spioneze, să mă pună la încercare. Comportarea mea devenise ridicolă și eram din ce în ce mai furios pe împrejurările care mă aduseseră aici. În cele din urmă, ea s-a apropiat de mine și m-a provocat: -Vrei să ne vedem? -Poate că da
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
fire războinică, dar cum arăți... Marte: Sunt furios, Mărite Soare! Din cavalerul războinic, am ajuns o planetă pe care oamenii Pământului o sâcâie zi și noapte. Soarele: Oamenii Pământului, deci. Ce fac? Marte: La început au trimis sonde să mă spioneze. Apoi au lansat în spațiu sateliți care se învârtesc în jurul meu și mă supraveghează permanent. Acum vor să lanseze o stație care să aterizeze pe suprafața mea cu oameni. Soarele: Serios? Marte: Și oamenii vor să se mute la mine
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
pe masa smălțuită. S-ar fi zis că îmi consumasem întreaga energie doar scoțându-mi haina, și acum stăteam în tricou, odihnindu-mă, înainte de a purcede la munca herculeană de a amesteca băuturile. Pe urmă, brusc, ca și cum aș fi fost spionat invizibil prin mici deschizături in perete, am început să deschid ușile dulapului și ale frigiderului, în căutarea ingredientelor pentru cocteilul Tom Collins. Le-am găsit pe toate, doar că aveam lămâi în loc de chitre, și în câteva minute am preparat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de minune. Fruntea mi se Încreți din cauza uimirii profunde. — Dar, am Înțeles greșit. Credeam că Brian nu are Încredere În mine! A aranjat ca eu și Fliss să discutăm, la taraba ei, și-apoi m-a urmărit și ne-a spionat. Credeam că mă ține sub observație! — Nu, nu. Rânjetul lui Derek era și mai diabolic. — Ai Înțeles aiurea de tot. El bănuia că Fliss era vinovata, așa că se asigura că ea nu te va considera un pericol și nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]