15,307 matches
-
spirituală s-a dovedit utilă într-un moment-cheie, fiind, dacă nu singura, în orice caz, cea mai indicată, grație eficienței, să protejeze și să asigure liniștea moralității absolute, fără de care stilul înalt al poeziei ar fi de neconceput. Tabloul final sporește, inclusiv prin sugestiile cromatice pe care le degajă, misterul existențial. „Raza lunii” generează penumbre, care se întrețes, multiplicând incertitudinile - propice minus cunoașterii (în sens blagian) - , până în punctul în care devin contrariul lor, în accepțiune dorcesciană. În această stare, de dincolo de
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
și granița dintre proză și poezie: „În clipa aceea chiar, lupul Dionis trecu fulgerător, ca o nălucă, prin iarba înflorită, și se pierdu în negura de sub coroanele nucilor”. Negura, râul, fulgerul, luna devin simboluri, predilect imbricate cu cel al lupului, sporind forța mitică și expresivă a avatarului. Fabulosul personaj, cu motivație existențială și exprimare simbolică, este asumat de Poet ca avatar și totem, după cum o demonstrează titlurile poemelor al căror protagonist este lupul: Avatar, Avatar I, Avatar II și Totem. Recunoașterea
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
pentru întoarcere” („Adevăr”, pag. 23), pe fondul neputinței omului de a înțelege misterele „facerii lumii”: „împreună cu tristeți acceptate/ și cu bucurii amestecate/ în toxinele spaimei”, totul eșuat într-o „filosofie” a neputinței și a neantului: „Adevărul fiecăruia, spart din întreg,/ sporește deșertul care ne acoperă lent/ amintirile) (Ibidem). Pe ritualica unui sindrom al spaimei venită din necunoaștere, din imposibila explicație a inexplicabilului: „Cred că până în ultima clipă/ voi respira la subțioara fricii/ ca puiul sub cloșcă/ sau ca animalul care se
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
de față este fundamentat pe citate scripturistice și patristice care vin să întărească cele enunțate și care fac parte din tezaurul duhovnicesc al Bisericii. Aceasta mai ales datorită faptului că se cunoaște adevărul că Biserica este cea care adăpostește și sporește de la Iisus Hristos prin slujitorii ei consacrați care sunt preoții - tezaurul cel neprețuit din punct de vedere duhovnicesc care este Sfânta și Dumnezeiasca Euharistie, care prin Epicleza din cadrul Sfintei Liturghii se face Trup și Sânge de viață dătător pentru a
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
a celei contemporane) și de impresionanta corespondență a Doamnei George Sand. În fine, o precizare despre autoficțiune. Ea a existat, chiar a funcționat, cu bune și foarte bune rezultate, aș zice dintotdeauna, în toate artele. Geometria-n spațiu, cu grad sporit de aplicabilitate, în muzică (să auzi și să vezi note muzicale pentru a fi transpuse pe portativ, în chei și game care să-ți dea satisfacție), în pictură, în sculptură (aparent arte statice, dar vibrante în facerea lumii, a frumosului
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
sale, atunci înseamnă că tot romanul - care dezvoltă și alte elemente biografice prin intermediul maestrului - constituie, în esență o mare ficțiune de compensare, construită pentru exorcizarea realității ostile și opusă ei". Odată cu elaborarea romanului său principal, preocupările demonologice ale lui Bulgakov sporesc. în ele reverberează atât registrul "pozitiv", al împlinirii unor aspirații refuzate în real, cât și cel "negativ", al realului întunecat, generator de suferințe, ca atare. Echivalențele și metamorfozele demonicului sunt puse în scenă de un expert (să nu uităm că
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
au fost (și sunt) cunoscute mai mult În România, de către anglofili. 'Străinii” au avut deci contact Întâmplător cu poezia eminesciana, de obicei pe linie academică. Americanul McGregor Hastie (1972), l-a „descoperit” pe Eminescu Într-o perioadă de interes politic sporit față de Europa de Est, punând chiar pasiune În crearea unor tălmăciri proprii. Variantele sale se mărginesc Însă la traducerea de conținut, cu scop informativ, fără pretenții artistice, el renunțând dintru Început la prozodie, ca demers nerealist scopului său. După vreo două decenii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
este împrejurarea foarte specială a ultimelor săptămâni, de-a lungul cărora o seamă de personalități ale scrisului literar sau gazetăresc au recunoscut a fi fost, într-o epocă a vieții lor, informatori ai Securității. Pe zi ce trece numărul lor sporește, ei devin o categorie specială cu tot mai mulți eminenți aparținători. Afli că X., vajnic adversar al comunismului în cincinalele tranziției, semnase un angajament. Un altul, cu totul respectabil gazetar călcase cu stângul încă din liceu. Un al treilea a
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
de profesia de turnător - conștiincios cum sunt de felul meu și tenace în ce întreprind, tot nu s-ar fi întâmplat. Faptul că nimeni nu mi-ar fi cunoscut taina m-ar fi alinat un pic, dacă nu ar fi sporit spaima ca, din senin, cineva să afle, să-mi ceară... Cât privește avantajele, general de Securitate cu siguranță n-aș fi ajuns, nici colonel, din soldat neinstruit. Nici împins în primul eșalon al scriitorilor n-aș fi fost. Așa că până
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
să mai poată fi dozat și stăpânit. Impresia generală este cea a unui colaj de texte aleatorii prinse prin anemice cârlige într-un spectacol semantic ostentativ și uneori flamboiant. Este o risipă de cultură generală, enciclopedism și inserturi plurilingve care sporesc senzația de nefiresc și compozit. între personajele cu nume stranii, imposibil de reținut sau pronunțat, colegul de cameră al protagonistului întrupează incontinența verbală, flecăreala, dar și inventivitatea inepuizabilă ce ține loc de poveste, de acea epică story, foarte în vogă
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
unul, constituie acest suflet, acest principiu spiritual. Unul este în trecut, altul în prezent. Unul este punerea în comun a unei averi legate de amintiri; altul este consimțământul actual, dorința de a trăi împreună, voința de a continua spre a spori valoarea moștenirii primite. Omul nu se improvizează. Națiunea, ca și individul, este rezultatul unui lung efort trecut, al sacrificiilor și devotamentelor. O națiune este, deci, o mare solidaritate constituită prin sentimentul sacrificiilor făcute și a celor pentru care există dispoziție
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
care încearcă să răspundă secvențial toate comunicările care va sunt propuse aici, acum". Cu alte cuvinte, nu numai gânditorii politici moderni sunt cei care au definit trăsăturile modernității politice, ci și intelectualii de astăzi sunt chemați să aibă un rol sporit în modernizarea politică a Republicii Moldova. Acesta a și fost sensul comunicării lui Vitalie Ciobanu, care se întreba în titlul alocuțiunii sale ce pot face intelectualii pentru europenizarea Basarabiei. Definind intelectualul drept un neguțător de idei, care lucrează așadar cu concepte
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
mai cuprins de frică și de singurătate. În această constă paradoxul tiraniei: pe cat un conducător are mai multă putere, pe atât se simte mai însingurat și înfricoșat: "[Stalin] era prizonier al fricii, iar frică de care era cuprins a tot sporit, în mod inexorabil, pe masura ce își perpetua autocrația [...] În plus, din cauza că încerca necontenit să-și exorcizeze frică izolându-se, îl apasă tot mai mult sentimentul singurătății" (pp. 97-98). Altfel spus, puterea poate orice mai puțin să înlăture frică și, implicit
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
absolventului Institutului de Limbi Străine din București rămâne vizibilă că o parafa de legalizare notariala, situându-l pe Virgil Dumitrescu dincolo de contingentul local al creatorilor, chiar ți al celor ziți de zile mari. Olè! Anduranța lui din gazetărie i-a sporit încrederea în Poezie, unde înălțimea sensurilor reprezintă și decodare asumată pe cont propriu. Promiteam, cu ceva timp in urma, într-un articol, că voi reveni asupra unei chestiuni umane ce ține de prețuirea aproapelui, în condițiile în care iubirea să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
se decide să iasă în „arena”. Poate și presiunea ideologică, devenită sufocanta poeziei până în ’89, si derapajul epidermic, generalizat de dupa, l-au determinat să-și țină „linia poeziei (...) mereu ascunsă”, cum zice în prefață amintită, încât „arhiva lirica” să-i sporească la noua volume. Abia la 65 de ani se hotărește să extragă un eșantion din aceste volume, publicându-l sub titlul explicit, ca o propoziție analitic-adevărată, Provizii de soare (Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2004). Se pare, însă, ca aceasta reținere
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
marile lor experiențe și drame poetice, au încercat să-i recupereze și să-i constituie metaforei câmpuri ontice, ca de pildă situându-se și deschizând creația în viziuni, sau să-i îndepărteze prin demers „reflexiv”, uneori ironic, crustele hrănițe și sporite cu seva din marele proces al conotației și să facă, uneori, din această îndepărtare, “subiect” pentru avansările poetice. Ori să împingă reflexivitatea în aerul rarefiat și plin de traseele teoreticului, din preajma universalului. Însă o altă cale, și cea mai largă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Iar Heidegger a cucerit lumea prin arta cu care a știut să facă din mister o armă a seducției. Paradoxul acestui filozof este că, pe cît de mult s-a încercat discreditarea lui culturală, pe atît de implacabil i-a sporit în timp succesul. E cazul unui intelectual al cărui prestigiu a crescut pe măsura ce a fost atacat și, indiferent dacă a fost parodiat și ironizat, prin parafrazarea sau imitarea sarcastică a cuvintelor sale, indiferent dacă i s-a arătat
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
trebuie să-i dăm viață și necesitate și să-i presupunem pasiunile și valorile noastre". Adică să-l resuscităm, infuzîndu-i viața noastră actuală. Dar putem constata și un fenomen invers. Așa incorporal, fantasmatic cum apare, trecutul e apt a ne spori puterile în raport cu prezentul, a ne ajuta uneori considerabil să-l discernem, să-l organizăm, să-l înțelegem. Rafinat, esențializat, estetizat, timpul revolut aruncă asupra zilei de azi, compozite, confuze, apăsătoare, fasciculul său de lumină, restituind, la rîndu-i, energia ce i-
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
parte la colocvii ori congrese. Contactul nemijlocit cu librăriile și bibliotecile Apusului mă umiliseră: fusesem un bun student, devenisem cadru didactic, dar informația mea teoretică se blocase la nivelul anului 1948, cînd îmi luasem licența. Aveam lacune imense, și ele sporeau de la an la an. Tinerii din zilele noastre, care pot lesne accede la burse, dispun de Internet și pot colabora fără probleme la orice revistă de specialitate din lume, nici nu-și imaginează cu cîte dificultăți ne confruntam pentru a
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
a ochiului, se pot distinge pe/ pereți două/ categorii de figuri, tipice nebuniei: Ťceva care este la mijloc,/ între niște chiloți/ femeiești și un bazin jupuitť / în lăcașul/ strămoșului". Sau: "Noiembrie, ninge, ninge cu spori care vin de pe lumea/ cealaltă, spori/ împinși de presiunea luminii emise de steaua/ centrală, aici e/ buba". Colaje ce surprind o dereglare perversă a lucrurilor, o întoarcere pe dos a rodniciei încăpute pe mîna absurdului. Dar poetul, totuși? Ce spune oare poetul care are îndeobște aerul
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
absolventului Institutului de Limbi Străine din București rămâne vizibilă că o parafa de legalizare notariala, situându-l pe Virgil Dumitrescu dincolo de contingentul local al creatorilor, chiar ți al celor ziți de zile mari. Olè! Anduranța lui din gazetărie i-a sporit încrederea în Poezie, unde înălțimea sensurilor reprezintă și decodare asumată pe cont propriu. Promiteam, cu ceva timp in urma, într-un articol, că voi reveni asupra unei chestiuni umane ce ține de prețuirea aproapelui, în condițiile în care iubirea să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
se decide să iasă în „arena”. Poate și presiunea ideologică, devenită sufocanta poeziei până în ’89, si derapajul epidermic, generalizat de dupa, l-au determinat să-și țină „linia poeziei (...) mereu ascunsă”, cum zice în prefață amintită, încât „arhiva lirica” să-i sporească la noua volume. Abia la 65 de ani se hotărește să extragă un eșantion din aceste volume, publicându-l sub titlul explicit, ca o propoziție analitic-adevărată, Provizii de soare (Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2004). Se pare, însă, ca aceasta reținere
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
marile lor experiențe și drame poetice, au încercat să-i recupereze și să-i constituie metaforei câmpuri ontice, ca de pildă situându-se și deschizând creația în viziuni, sau să-i îndepărteze prin demers „reflexiv”, uneori ironic, crustele hrănițe și sporite cu seva din marele proces al conotației și să facă, uneori, din această îndepărtare, “subiect” pentru avansările poetice. Ori să împingă reflexivitatea în aerul rarefiat și plin de traseele teoreticului, din preajma universalului. Însă o altă cale, și cea mai largă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a-și satisface pofta simțirii stârnite, ci și pentru a-și satisface ambiția spirituală de a fi ca Dumnezeu. Pofta simțirii trezește ambiția spiritului, sau slăbește legătura lui cu Dumnezeu, și ambiția spiritului dă un sens absolut, spiritual, acestei pofte, sporind-o. Păcatul se săvârșește de om în întregime, nu de o parte a lui, și-l afectează în întregime<footnote Ibidem, p. 10. footnote>. Deschiderea porților legii păcatului au făcut-o primii oameni prin încălcarea singurei porunci pe care au
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
în Palestina sunt prezentate nu ca un eveniment istoric, Întruparea, petrecut o singură dată și pentru totdeauna, ci ca unul recurent și aplicabil fiecărei persoane umane în parte. „De-acum Iisus, Care S-a născut ca un prunc pentru noi, sporește «cu înțelepciunea și cu vârsta și cu harul» (Lc. 2, 52) în nenumărate feluri în inimile celor ce-L primesc pe El, nefiind la fel în toți cei ce-L primesc, ci făcându-Se după măsura celor în care Se
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]