533 matches
-
de mai, cu multe crengi de liliac, multe de tot, ostentativ, ridicol, absurd de multe și-i plăcea să-și încrețească nițel ochii, surâzând, să-și scuture părul (lung și șaten foarte deschis, îl purta lăsat pe umeri) și să sporovăiască (...), dar îngăduindu-mi, din plin, absolut, covârșitor, definitiv, să fiu (...) alături de ea fericit" (p. 20-21). Fraza euforică se întinde pe mai mult de o pagină și e antologică între poemele de dragoste din literatura română. În secvența următoare intervine brusc
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
germană de școală, cum recitam la liceu, la Brașov, poeziile lui Schiller, la cererea profesoarei, Frau Netolitzka, îl întrebaserăm pe colonelul dinaintea gheretei ce se întâmplă. Acesta interveni numaidecât, adresându-se prin pânza neagră personajului invizibil de dincolo de ea. Amândoi sporovăiră un timp. Apoi, pașapoartele noastre reapărură unul după altul, tot așa, făcând un pliu al stofei, de astă dată în sens invers. Am mai scris despre aceasta și revin de teamă ca textul publicat pe timpuri să nu se fi
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
de a de-solemniza momentul, de a evita limbajul festivist și naționalist. Ierarhizarea prin vot popular a celebrităților naționale e tratată în termenii banali ai muzeului, în care singura surpriză vizuală este cea a statuilor vii care se salută și sporovăiesc între ele. Într-unul dintre spoturi, dialogul dintre organizatorul expoziției și muncitori are replicile relaxate ale stilului persiflant - "miștocăresc" - cotidian: "Hai, bă băiete, bă, mai lasă gargara, mă. Ce facem, mai stăm pînă mîine dimineață, ce facem?"; Auzi, dă-l
Limbajul cotidian în publicitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10200_a_11525]
-
oglindă, vedeam mâinile lui Honoré pe coapsele mele, degetele sale brăzdând cu dungi efemere pielea mea elastică. Niciodată, gâfâia Honoré, niciodată nu mai întâlnise o fată atât de sănătoasă. Femeile musulmane intraseră și ele în magazinul cel cochet, le auzeam sporovăind pe limba lor. Honoré se îmbrăca la loc, măsurându-mă din priviri; eu, goală cum eram, simțeam că mă cam ia cu frig. Doamna de la magazin avea niște ceai de mentă și niște prăjiturele. Ni le-a strecurat pe deasupra ușii
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
1995). Între Capșa și Corso poate lăsa impresia, cui se oprește la titlu, că este o carte despre spiritul de petrecere și taifas al Bucureștilor de odinioară, manifestat în cafenelele celebre în care se strângeau literații și artiștii pentru a sporovăi. Unii chiar pentru a-și începe ziua, precum Camil Petrescu , cu micul dejun luat acolo. Sunt și aceste lucruri de văzut în carte, dar sunt și altele. Sunt de urmărit proiecțiile unei ambianțe de viață intelectuală dintr-un moment care
O reeditare îmbogățită by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2610_a_3935]
-
de pe masa tovarășului contabil al cooperativei agricole "ogorul roșu" ca săgeata din inimioara indigo din piele melancolia mă urmează Doamne precum cea mai fidelă dintre amantele mele Am vrut am vrut să coborâm cerul printre noi acolo în pragul unde sporovăiau zeii minori printre cârtițe oarbe și flaute dar mâinile nu mai recunoșteau degetele fiul nu-și mai recunoștea mama orbită de dragoste arcul nu-și mai recunoștea nici săgeata nici rana în zilele refluxului răsunau îndemnuri barbare și sângeroase cântece
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
nimic dar se fereau să întrebe. Totuna. Ofițerii însă păreau agitați. Garnizoana română de la Turtucaia fusese asediată, de acolo sosiseră mesaje alarmante. Încă înaintea lor numeroase ajutoare trecuseră fluviul. Trenul lung se urni cu greutate. Pe platforme, ostașii fumau și sporovăiau, lăsînd să le atîrne picioarele înfășurate în moletire. La halte săreau jos și se reprezeau să-și primenească apa din bidoane. De-a lungul liniei se întindeau numai miriști țepoase, întrerupte rar de cîte o pădure de plute. Coborau în
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Bătrâna, curioasă să mai afle câte ceva pentru emisiunea de știri de la Radio Șanț, se oferi să o ajute la căratul bagajului și copiilor, măcar pentru câteva sute de metri, drumul fiind destul de lung și noroios în urma recentelor ploi de toamnă. Sporovăia întruna, punând tot felul de întrebări. Frosa, adâncită în gândurile ei, îi răspundea mai mult din politețe, scurt și lapidar. S-au oprit în dreptul unei case din marginea satului, de unde se vedea câmpul proaspăt arat pentru culturile de toamnă. Când
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Pâcu și i-a strâns mâna la fel ca lui moș Dumitru. Se vedea bine pe chipul angrosistului tristețea despărțirii. Asta se putea deduce și din faptul că i-a condus până la poartă... Carele erau deja în uliță și cărăușii sporovăiau în așteptarea celor doi bătrâni. La vederea lor, Hliboceanu, care în armată fusese gradat, a ieșit din grup și, cu o mutră ghidușă, a luat poziția de drepți și a comandat scurt: Atenție! Pe un rând, adunarea! Când cărăușii, chicotind
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cei doi: moș Dumitru și Pâcu. La o vreme, moș Dumitru a pus mâna pe ulcica lui cu vin și, ridicând-o, a grăit molcom: Poate asta a fi ultima seară când bem împreună o gură de vin și mai sporovăim... Poate s-a mai nimeri să ne întâlnim cu toții aici la masă, dar asta doar bunul Dumnezeu o știe. Noi nu avem decât să tragem nădejde. Până una alta, eu vreau ca voi să rămâneți la fel de uniți și săritori la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ai fuma o țigară, au ajuns la Fântâna cu răchiți. Un popas scurt era bine venit. De această dată, au pus câte un țol pe spinarea boilor asudați, pentru a nu răci. Hliboceanu a venit între cărăușii adunați în cerc sporovăind în voie. Ninsoarea asta ne vrea binele atâta vreme cât n-o stârnește vântul. Dacă, Doamne ferește, s-o destupat borta vântului, am sfeclit-o - și-a dat cu părerea Mitruță. Drept grăit-ai, logofete. Vorba ceea „Ce-i în mână nu-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dădeau fuga să le ofere răcoritoare și alte bunătăți. Uitându-mă mai bine Într-acolo, mi s-a părut că recunosc unul din vehiculele acelea: era de culoare Închisă, fără blazon pe portieră, cu două catârce bune la ham. Vizitiul sporovăia Într-un grup de curioși, așa că m-am putut apropia de scărița caretei fără să mă Împiedice careva. Iar acolo, chiar lângă gemuleț, o privire albastră și niște zulufi aurii În tirbușon Îmi confirmară că inima mea, care bătea Înnebunită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
luptă diplomatică purtată În cancelarii În favoarea sau Împotriva unirii celor doi tineri, nobilimea și populația Madridului rivalizau În omagierea moștenitorului coroanei engleze și a alaiului de compatrioți de-ai săi care Încetul cu Încetul l-au Înconjurat la Curte. Se sporovăia În locurile de clacă din oraș că infanta Începuse să Învețe englezește și că Charles În persoană studia cu teologi Încercați doctrina catolică, Întrucât dorea să se convertească la credința cea adevărată. Nimic mai departe de realitate decât această ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
piept, sub capa scurtă, tot neagră, care pe atunci se numea herreruelo. Îmi dăduseră voie să-i Însoțesc, pentru că tocmai le făcusem niște mici comisioane la Ștafetă; restul grupului era compus din Licențiatul Calzas, Vicuña, Dómine Pérez și câțiva cunoscuți, sporovăind lângă balustrada treptelor dând În Strada Mare. Comentau de zor ultima impertinență a lui Buckingham, care, lucru știut din surse sigure, Îndrăznea să-i facă curte soției contelui de Olivares. — Perfidul Albion - mârâia Licențiatul Calzas, care nu-i putea suferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ca de un vechi prieten. Și am adăugat că aveam de gând, stăpânul meu și cu mine, să mergem la reprezentația comediei El Arenal din Sevilla, care urma să fie jucată a doua zi la Corral del Príncipe. Am mai sporovăit nițel, am Întrebat-o cum o cheamă și, după o delicioasă scurtă ezitare În timpul căreia și-a atins buzele cu un evantai micuț, mi-a spus. „Angélica vine de la ángel, adică Înger“, i-am răspuns, fermecat. Iar ea m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
el se strecură printre două gratii strîmbe. Văzu planeta sîngerie între niște tufișuri în formă de pagodă din ale căror tulpini cărnoase și sfărămicioase se prelingea un sirop alb. Cioara bătea din aripe deasupra cărării de zgură de la picioarele lui, sporovăind nebunește: An tan tichi tan Capu-i tăiat, ceru-i crăpat Și John Knox pilit cu toptan Și Dumnezeii-s lați cri-crac, cri-crac. Thaw se clătină, alunecă și zbură. Cioara plana la treizeci de metri sub el. Poziția și viteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
muzica era atît de rapidă și de sincopată, că toți ceilalți dansau fără să se atingă. Lanark dansă pe sunetul mai lent degajat de cameră, al cărei singur zgomot era conversația. Ascultate laolaltă, toate conversațiile sunau ca o cascadă care sporovăie într-un lac, transformînd orchestra într-un zumzăit de insecte înfierbîntate. La început, ceilalți dansatori se loviră de el, dar mai tîrziu se traseră la marginea ringului ovaționîndu-l și aplaudîndu-l. Orchestra lunecă smucit și se opri, iar cealaltă Joy se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vărul Ceciliei și cânta din wash-board la "Monsu", dar îi plăcea, în astfel de după-amieze, să-mbrace livreaua și să-și servească umil verișoara și strămătușa, aducând astfel, o dată cu mireasma cafelei, aroma unui alt veac) le lăsă o vreme să sporovăiască, privind cum, încinse de soare și de cafea, cele două "stăpîne" asudau în boabe mari și galbene. Le ștergea din când în când fețele lucioase cu o batistă, le scutura din p"oală grăunțele de prăjitură cu fistic, le arăta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cai. Jean apuca uneori un cal de dârlogi și-i spunea în ureche: "țuric", la care calul dădea înapoi, răsturnând scaune și mese. Pe marele rezervor, tropăind cât puteam ca s-auzim bubuiturile metalice amplificate de golul de dedesubt, am sporovăit o vreme aproape liniștiți. Jean de la șapte ne spunea că la italieni mămăliga se numește "pulicika", "așa că poți să fugi pe stradă și să strigi în gura mare "pulicika! pulicika!" , și nu-ți face nimeni nimic", iar Luci, grăsuț și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
stând lângă mine în capul oaselor, îmi făcu cu ochiul, vesel. Simțise ceva? Era și greu să nu fi simțit. Abia acum îmi dădeam seama cât de tare trebuie să fi scârțâit patul. Totuși nu-mi spuse nimic. Așteptam cu toții, sporovăind, ora vizitei. Toamna glisa încetișor înspre iarnă, și-n dimineața aceea zărirăm pe ferestre primii fulgi. În câteva zile curtea spitalului, din care puteam vedea câteva alei de la geamurile salonului (iar dacă treceam pe verandă mi se deschidea și o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se trezi din visare când trecură prin fața lui, pe caldarâmul bine măturat, hojmele fantastice ale carelor și personagiilor, înconjurate de reprezentanții tuturor stărilor și colegiilor naționale. Nu-i putuse totuși zări, căci trecuseră deja, pe Traian împăratul, ce deschidea coloana sporovăind pașnic, deocamdată, cu Decebal despre pariurile de la cursele de cai și străduindu-se să-și țină armăsarul la pas, căci viteazul rigă al dacilor, mergând pe jos, abia putea păși în lotcile impresionantelor lui opinci. Dușmani de moarte în ficțiune
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
strâmtă și mai strimtă, asemenea bilei din jocul de răbdare pe care Mircișor, peste trei generații, avea s-o facă să alunece pe jgheabul suind în spirală sub o boltă de plexiglas, scoțând limba de-un cot, pe când mama lui sporovăia la o dulceață cu mama lui Jenei, nașa lui de pe strada Maica Domnului. Strunele izolate-n mătase și serasir vibrau ușor, tot mai înalt și cu un timbru tot mai suav, înălțînd un imn... cui? Voi vă-nchinați la ce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dată înspăimîntător ca un instrument de tortură. A urmat o săptămână doar cu tata, care s-a învoit de la cursuri ca să aibă grijă de mine. Ciudată săptămînă! Tata nu-mi era familiar, era o fantomă de seară care venea, mânca, sporovăia cu mama și-apoi eu eram trimis la culcare. A doua zi pleca înainte să mă trezesc. Tata era o mare absență, un mare gol în viața mea. Pe deasupra, mi-era frică de el. Uneori, în bănățeanul subțire și distrat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
i borș... De câte ori n-am aruncat-o la ghivetă, că nici nu vroia să se atingă de ea... Ce mai plângeam, ce ciudă-mi era! Și-acuma bea borșul gol, de nici nu mai am ce pune-n ciorbă." Mâncau sporovăind, Mircea le povestea pentru a nu știu câta oară cum îi pusese tovarășa cravata la gât, apoi ce-i făcuse Porumbel. Din mâncare agăța numai prunele, care se umflaseră de ziceai că-s proaspete, și lăsa orezul neatins. Dar acum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
putu intra în odăile laterale. Numai gândul acesta-i sfâșia mintea, îi oprea respirația. Mai gârbov ca niciodată, ieși, străbătu curtea cu vegetația arsă și, ajuns la gardul de suliți negre, se opri ezitând. Pe Tunari, pe lângă el, treceau tineri sporovăind, o femeie-și plimba pekinezul, îi vorbea ca unui copil... Un tramvai trecu, făcând un zgomot asurzitor. Herman se-ntoarse și se-ndreptă iarăși spre casa cea vânătă, cu ghivecele ei acum goale, sparte, înșirate de-a lungul pereților, începu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]