359 matches
-
liniștii, evident, în raport cu spaimele morții și cu nesiguranța vieții. Tonul de filozofie nonșalantă adoptat de Comte-Sponville este perfect adaptat necesităților omului modern. În lumea noastră, nimic nu e ireparabil și nimic definitiv. Moartea însăși poate fi învățată, printr-o ucenicie sprințară, într-o joacă lipsită și de tragism, și de măreție. Acceptăm, prin multiplicarea lecțiilor privitoare la moarte, că totul ni se cuvine, că până și extincția e un atribut cu care ne putem împăuna. În lumea contemporană, doar kaddish-ul, "rugăciunea
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
întreaga sa creație. Ceea ce frapează este schimbarea de tonalitate, odată cu renunțarea la orice pariu (mai mult sau mai puțin teribilist - a se vedea nevoia de inovație cu orice preț). Nu strigătul victorios al învingătorului ludic răsună (deși scenariile imaginare continuă, sprințar, să-și țeasă dantela), ci lamentoul dezbrăcat de podoabe al celui care a pierdut totul, spre a constata, uimit, că a păstrat intactă doar vocea impersonală a poeziei. Auzim, așadar, sonul special al vocii celui ce mestecă cenușă. Este de
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
care marile evenimente n-au nonșalanța primelor înfloriri. Iată rosa canina: "Dar un măceș în piatra despicată/ Cu rădăcina-n moarte a-nflorit,/ Și crește floarea primăverii, toată/ Împărăția morții biruind." Vorbe mult mai mari decît acelea prinse în desenul sprințar, chiar dacă orgolios și respirînd importanță, al rondelurilor lui Macedonski. O perspectivă mai întunecată, "din plaja cu murmure la muntele cu stea", în care volbura de trandafiri face loc unui contur mult mai clar, unde amintirile au timp să se așeze
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
de mediul electronic, cu voci suprapuse după principiul rezonanței naturale - ca în Stimmung de Stockhausen - și vorbe nesemantice spuse de Irinel Anghel într-un crescendo de intensități exorcizante. Această a V-a secțiune sfârșește cu un puzzle de cuvinte jucăușe, sprințare, ludice. Pe fondul sonorităților încă extrovertite, Irinel Anghel începe un cântec din repertoriul negro spirituals, nostalgic și atemporal (secțiunea a VI-a), ce face trecerea spre partea finală, când întreaga scenă și protagonista sunt învăluite de fumul iluziei la care
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
să se ajungă la o influență în adevăratul înțeles, și anume o influență asupra vieții și acțiunii.” O speculație ca aceasta are, fără îndoială, frumusețea ei și poate fi, la un nivel esențial, îndreptățită. Am, însă, mari dubii că publicistica sprințară de la noi chiar repetă, în mic, matricea nivelului esențial. Căci indolența nu e, și nu va fi niciodată, una dintre speciile de bază ale nihilismului. Cu aceasta, revin la broșura lui Dan C. Mihăilescu. Teza serialului editorial consacrat de el
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
Pînă la urmă e o dramă la mijloc, aceea a unui scriitor avînd convingerea că e un intrus estetizant, fără predilecție pentru trăiri ominoase. Fără această dramă subiacentă, cartea ar fi rămas în ton minor, de peripeție bufă. Cartea e sprințară, dar nu e înaripată. E zemoasă sub unghi lexical, dar iremediabil plată sub unghi duhovnicesc, inapetența autorului pentru stihii obscure blocîndu-i ochiul lăuntric și încărcîndu-l cu tenta mată a unui turist ocazional, atins de clasica miopie a intelectului școlit sub
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
de sirenă...” (Îndemn) Vizualul străpunge, prin îmbrățișare, celestul (care „înstăpânește firea”) și teluricul (ființa rătăcind, dezorientat): „Se strâng, iubito, stelele ciopor / de parc-ar ține sfat întru mirare / ca niște fete care râd pe-un nor / știindu-se frumoase și sprințare. Un Soare, iată, se uită veșnicind / după un deal de aur ce străluce / și trece blând un înger surâzând / fără să știe sigur încotro se duce...” (Vitalul tablou) În Visările serii, surprindem o viziune sinuos-halucinantă, aflată la granița dintre lucid
Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
fi pavat drumul spre pușcărie. Ceea ce, în cazul Oanei Orlea, s-a și întâmplat. Mai rămâne să aflăm și identitatea celui care a comis o asemenea "infecție". Nimic mai simplu. Îl puteți întâlni săptămânal în revista "Dilema veche", unde semnează sprințara rubrică "Din viața unui extremist de centru". Numele său e Radu Cosașu. P.S. Dacă și-ar asuma și articolele scrise în anii '50, nu doar jucărelele grațioase de azi, dl. Cosașu ar trebui să-și reboteze rubrica. Având în vedere
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
mică. De unde deduc că lumea nu e interesată de noile creșteri de taxe ci de povești de viață sau de chiloțăreală. Eu, financiar vorbind, nu sunt tocmai în capul listei de afectați când mai cresc niște prețuri. Deci pot ignoră sprințar subiectul. Și pentru că eu sunt în afacerea făcutului de audiență mă voi conformă sensului intereselor publicului”, a scris Badea pe Facebook.
Ce decizie a luat Mircea Badea după ce a avut audiență mai mică by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63398_a_64723]
-
de primul fior amoros, ironii la adresa clișeelor folosite de presă și de politicieni, sau mici inserții amuzante de cotidian, ca cele despre farmacista preferată sau despre casierele drăguțe de la magazinul din colț. Scriitura fragmentară i se potrivește autorului, modului său sprințar și șăgalnic de a trece de la o temă la alta, de la evocare la visare, prilejuind glose sau confesiuni, tulburătoare sau memorabile. Aș alege doar cîteva pepite. Astfel, sentimentul amoros e pus în legătură cu fenomentul cristalizării/decristalizării imaginat de Stendhal, de care
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
Tot comedie neagră, dar, la nivelul scenariului, mult diluată dar și consistent mai subtilă decît Traficantul de arme. N-are cum să nu îți pară rău de personajul lui Rowan Atkinson (vicarul din Little Wallop), care putea fi ceva mai sprințar, cel puțin ca replici. Și aici femeile dețin supremația. Mostră: "Nu poți omorî oamenii doar pentru că nu ești de acord cu ei!" la care se răspunde cu "Asta-mi spuneau tot timpul doctorii. Niciodată nu puteam cădea de acord asupra
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
dispuse în ordinea cronologică a scrierii lor, el abordează problema fragmentarismului/ sintezei, pe care o percepe în întreaga ei dificultate. Inițial, judecata culegerilor de texte este severă: "A strânge laolaltă articole ocazionale, cronici, recenzii, Ťportreteť, eseuri, dezbateri etc., oricât de sprințare ar fi acestea, nu înseamnă nici pe departe a propune o riguroasă ierarhie valorică, susținută de argumente, căci, cel mai adesea, se pierde în noianul acesta de fragmentarism tocmai unica viziune de ansamblu. Nu spun că nu există o utilitate
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
aruncându-se total în vâltoarea muzicii și dăruindu-se fără sfială trăirilor ei. Credea cu tărie într-un singur adevăr, fie el al muzicii, fie al vieții. De multe ori, îmi făcea plăcere atunci când îl zăream pe stradă, cu mersu-i sprințar, tineresc, aplecat puțin în față și mereu preocupat, cu o urgență torențială în gânduri și simțiri. Mi se părea că e o flacără albă, cu coama de păr leonin ce întotdeauna îi era marca distinctivă. Ne mai întâlneam la concerte
Radu Paladi ? o evocare by Dan DEDIU () [Corola-journal/Journalistic/84236_a_85561]
-
superficial, agitat, clamoros al ,nemulțumirii", id est al cîrtirii, al relativizării (pitorești, dacă o măsurăm de la distanță) cu iz caragialesc. Miticii pot fi nu doar amploaiații ori politicienii strălucind de incultură, ci și unii intelectuali bine informați, cu un condei sprințar, în neînfrîntă speculație ori simplă divagație, umplînd halba paginii mai mult cu spumă decît cu lichid. Proteicul personaj apare nu o dată sub fizionomia unor artiști, filosofi, cărturari cu o netăgăduită înzestrare ce acordă cafenelei distincție, elevație. O constelează cu poantele
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
luat-o pe unde nu era înainte, dar parcă totuși... SUPLIMENTUL DE CULTUR|, numărul 73, din 22-28 aprilie, publică prima parte a unei discuții dintre Adriana Babeți și Otilia Hedeșan, antropolog și universitar timișorean. Destul de... fluid, de (primă)vară, și sprințar (că doar ocupă rubrica de Ars Coquinaria), interviul cîntărește mentalitățile în pliculețe de gallus: "acum 30 de ani era o chestiune de prestigiu să găsești vopsele chimice pentru ouă. Astăzi, cînd se pot lua din market toate nuanțele de coloranți
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10693_a_12018]
-
se știau la acel moment despre ingeniosul „povestitor popular moldav”, pe nedrept lăsat în seama vreunui Țimiraș sau Emil Precup, analizat temeinic, dar fără suflu amplu, doar de G. Ibrăileanu. Altfel, totul despre Creangă ar fi plutit într-o anecdotică sprințară și frivolă, precum broșura lui Th. D. Speranția, Amintiri despre Ion Creangă (1927), unde povestitorul e văzut ca un înțelept doldora de vorbe de duh, arătându-și scrierile la unul și la altul, ca să-i mai „îndrepte” slova, unde era
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
cămile, în Bocetul lui Ioan Vodă, Armanul, sau în visul-coșmar al ciobanului mioritic, în Alei! Miriam Răducanu a prins foarte bine tocmai acest balans între patetic și jucăuș. A și intercalat între celelalte poezii, ca un laitmotiv, poezia Spiridușul somnului, sprințară, care atenuează tonurile dramatice. În acest joc subtil stă o bună parte din reușita spectacolului, pe care Miriam Răducanu a reușit să îl îmbrace în haină populară românească, dar și aceasta atât de subtilă, încât poate fi și universală. De
Mai există oaze de frumusețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2439_a_3764]
-
Se schimbă grafica, făcută de-acum (pînă la sfîrșit) din zei micuți și polimorfi, trași din aceleași linii leneșe, curbe. E diferită panta versului: ,adorm într-o femeie tînără/ pe care forma fructelor o-ncercuiește." Poezia începe, depărtîndu-se de basmele sprințare, să bolească, elegant, de vis. Este dispoziția din următorul volum, Interiorul legii (1968), avînd ca paspartu un ospicial număr 23, cu ,ieri serbări, astăzi serbări, serbări mîine." Se întîmplă într-o lume nițel caraghioasă, înduioșătoare și lălîie, ca familiile de
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
noastră actuală ar fi fost mai puțin vie, mai lipsită de culoare. Dacă, după ce l-am privit sub unghiul spectacolului baroc ce ni-l oferă personalitatea d-sale, îl măsurăm prin lentila fumurie a difidenței critice care șterge efectul sclipirilor sprințare, sperăm a ajunge la o concluzie rezonabilă. Confratele Mincu e unul din criticii însemnați ai momentului. Egotismul teatral ce i se impută cu amuzament sau iritare e considerabil redus inclusiv prin atenția constantă, exemplar generoasă, pe care o acordă tinerilor
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
din piesa "UN VIS din noaptea miezului de varăť. Meșteșugarii într-o posibilă nuanță. Ceva patetic și fascinant. Un loc unde nu mai știi nimic decât să fii copil și ŤVIU, VIU ȘI ATÂTť. Dabija avea nevoie de o trupă sprințară, fantastă, ludică, fără maluri, fără îNTREBĂRI PRAGMATICE, să aibă mijloace pentru a răspunde PROVOCĂRII - ŤTĂRÂMULUI DE NICĂIERIť. Al năibii de greu și de riscant, pentru că volens-nolens afli despre tine tot. E o excursie în tinerețe. Alexandru Dabija e PROSPERO: ironic
Trei întâlniri by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7137_a_8462]
-
scenă de amor dur în această parabolă ciudată, nici o copulație descrisă cu lux de amănunte, ci doar dragostea nefirească dintre un cercetător genialoid și o musculiță de oțet. Autorul exploatează la maximum mitul iubirii imposibile, între lumi separate. Cineva mai sprințar în interpretări ar putea ajunge chiar la un model obsedant în literatura noastră, Luceafărul bineînțeles, dus la derizoriu și absurd. Și lucrul n-ar fi poate tocmai aberant, avînd în vedere că Mihail Gălățanu e sensibil la asemenea reluări blasfematorii
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
stătător cu reguli proprii) replica firească este: autonomia esteticului are justificare numai atunci cînd trebuie apărat de ingerința ideologicului, altminteri a elimina orice ingerință din domeniul estetic înseamnă a-l condamna la platitudine. Litera fără spirit e moartă, oricît de sprințar ar fi talentul care o mînuiește. Întorcîndu-ne la cei trei romancieri, e uimitor să vezi cum autori cu o viață atît de frămîntată au aspirat în intimitate la găsirea unui liman liniștit. Și chiar dacă în viața nu au avut parte
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
scris propriu-zis măiestritele lui dialoguri, iar bietul Homer a fost orb, nu e oare incorect politic să mai pretindem că de titlul cărții trebuie legat și numele autorului? Deși se revendică speciei „curiozităților” mai sus invocate, având aerul dezinvolt și sprințar al unor jocuri de societate, unele inițiative jurnalistice mențin treaz, fie și involuntar, interesul pentru ideea de lectură. Există, de pildă, o adevărată bursă a „începuturilor de roman”. Periodic, revistele și ziarele occidentale pun la dispoziția cititorului astfel de „mostre
Începuturi de roman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2709_a_4034]
-
Gifford, al cărei întemeietor, lordul Gifford, spirit teist cu vederi liberale, și-a pus averea în slujba culturii, gest insolit dată fiind indolența magnaților față de eficiența spiritului. Acelor prelegeri Blackburn le-a adăugat textul altor conferințe, rezultatul fiind o carte sprințară, pe alocuri ironică, al cărei stil vorbit împrumută rîndurilor o curgere alertă. Dacă trecem peste subtitlul nefericit ales în românește, care te duce cu gîndul la acele broșuri mesianice cu care sectanții, împărțindu-le la colțul străzii, îți promit găsirea
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
o insultă adusă stîngii europene și implicit o ofensă adusă egalității dintre sexe: de ce neapărat Dumnezeu trebuie să fie de gen masculin și de ce Iisus nu se așază, cu smerenie filială, la dreapta Mamei? În fața unui așa torent de elucubrații sprințare, îți dai seama că cine prinde pofta deconstrucției sfîrșește la balamuc, iar Vattimo e în condiția intelectualului detracat pe care corectitudinea politică l-a adus în stadiul coconului steril. Optica lui e cea a unui hipiot de secol 21 încredințat
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]