312 matches
-
asigură de acest lucru, dacă nu și natura problematică a fenomenalității în sine (presupunând că, în ultimă instanță, cadrul subiectivității noastre și structurile lingvistice pot fi eliberate de substanța acestei fenomenalități). În cele din urmă Didion reduce modul retoric creativ - spunerea unei povești - la direcția propriei subiectivități și la limbaj. Aceasta a fost în bună parte istoria jurnalismului literar narativ în secolul al XX-lea și explicația lui Didion asupra rolului subiectivității în ceea ce ea scrie, ca și rezistența ei la
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
se află nu numai declarațiile formaliste ale lui Lounsberry dar și Hugh Kenner. Kenner notează că retorica a ceea ce el numește "stilul clar", care a fost adoptată în mare parte de jurnaliștii literari - și folosită ca să obțină un efect de spunere și de jurnalistul literar George Orwell în Homage to Catalonia - este pur și simplu dezarmată pentru că una din caracteristicile concrete ale retoricii este aceea că face cititorul să creadă că adevărul care poate fi spus simplu este și adevărat (186-87
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pasaje din carte. Aceste descoperiri diminuează caracterul adecvării factuale a lucrării dar nu schimbă statutul cărții In Cold Blood de la nonficțiune la ficțiune, pentru că, așa cum declară Heyne, cartea nu este un "triumf" al ficțiunii asupra nonficțiunii ci al minciunii asupra "spunerii adevărate". Intenția auctorială și efectul asupra publicului sunt cheile care disting jurnalismul literar/nonficțiunea între formele literare, după părerea lui Heyne. Un asemenea flux de critici și incertitudini formale poate să ducă la concluzia că o formă de expresie (gen
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
repetate și supuse variației (prin diverse interpretări, cum ar fi cele ale lui Deleuze, Ferry, Schaeffer, de Duve) conform unui principiu al decalajului ce permite construirea de noi discursuri (pornind de la presupozițiile sensurilor multiple și ale resurselor încă nevalorificate) prin spunerea a ceva diferit de textul însuși, însă fără a devia de la circumstanța repetării. La rândul său, principiul autorului presupune gruparea discursurilor sub un nume pentru a le oferi unitate și coerență, limitând astfel hazardul prin proclamarea individualității, chiar dacă aceasta e
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de profesor are aceleași însărcinări pentru ora de citire. Intendentul, care-i controlează pe ceilalți cu însărcinări și veghează asupra purtării generale, are și misiunea de "a-i deprinde pe nou-veniți cu exercițiile care se fac în școală"; decurionii ascultă spunerea pe de rost a lecțiilor și-i "notează" pe cei care nu le știu. Avem aici schema unei instituții de tip "mutualist", unde, într-un dispozitiv unic, sunt integrate trei proceduri: învățământul propriu-zis, dobândirea de cunoștințe prin chiar desfășurarea activității
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
Întrțun fel, el mța învățat să scriu. Îl cunoșteam de când eram copil, mereu avea ceva de povestit și totdeauna cu umor. Însă a trecut vreme destulă până sățmi dau seama cu adevărat că era un artist și un profesionist al spunerii. Poveștile lui nu erau simple improvizații, apăreau întrțun ceremonial îndelung exersat și șlefuit, extrem de subtil și de rafinat. Întâmplările - pentru cine era neatent ori nereceptiv - păreau o grămadă de ițe încâlcite; de fapt, ele se înșirau după o logică a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
realiza adevărul, a spune tot adevărul se dovedește imposibil. Este un film despre cum poți trece peste o experiență și despre cum un regizor, un artist poate să utilizeze mijloace cinematografice pentru a face lumină, pentru a face posibilă înțelegerea, spunerea adevărului.“ Finală de Capitală Veronica D. Niculescu Capitala Culturală Europeană din 2007, Sibiul, a încheiat anul cu concerte reușite: The Prodigy, Reamonn și Europe în Piața Mare. Anumite neajunsuri din organizarea Revelionului au nemulțumit însă publicul - amânarea concertului The Prodigy
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
vine din cristalizarea treptată a caracterului său intelectual, care „se formează în timp, prin educația spirituală, prin cultură“. O pondere covârșitoare capătă, tot în spirit lovinescian, disocierea valorii estetice de celelalte valori, precum și problema stilului critic. Numai expresivitatea irepetabilă a spunerii impune și scoate din anonimat actul critic, acordându-i aceleași efecte intelectual emoționale ca oricărei alte creații strict artistice. „Simbolismul“ criticii lovinesciene, adică puterea de iradiere a sugestiilor și corespondențelor, precum și muzicalitatea cuvântului se regăsesc și în opera lui I.
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
să autentifice: iată cuvintele care au fost spuse, pare să spună enunțiatorul. DD se caracterizează prin faptul că indică chiar cuvintele enunțiatorului citat; se spune că acesta le menționează. Oricum, nu poate fi pus semnul egalității între un eveniment de spunere efectiv (care prezintă o intonație, gesturi, un auditoriu care reacționează etc.;) și un enunț citat între ghilimele, plasat într-un context total diferit. Situația de enunțare citată este reconstituită de cel care o reproduce, iar această descriere subiectivă constituie cadrul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
tuturor posibilităților limbajului-ca-atare"293. Cu alte cuvinte, "limbajul poetic reprezintă deplina funcționalitate a limbajului", iar "poezia ("literatura" ca artă) este spațiul desfășurării integrale, al plenitudinii funcționale a limbajului"294. Acesta este și motivul pentru care poezia, ca "limbaj absolut" sau "spunere absolută", anulează pretențiile oricărei teorii deviaționiste: "Poezia nu este [...] o "deviere" față de limbajul "curent" (înțeles ca limbaj "normal"); în realitate, mai degrabă limbajul "curent" e cel care reprezintă o deviere față de totalitatea limbajului."295 6.2. Dincolo de această caracterizare, care
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
examinări mai atente. Astfel, fondatorul integralismului lingvistic disociază, pe urmele lui Platon între a numi și a spune (onomázein vs. légein), "ceea ce corespunde aproximativ distincției dintre lexic și gramatică": numirea se referă la "organizarea lumii în categorii și specii", pe când spunerea vizează "problema stabilirii de relații în această lume și cu această lume"377. Din această perspectivă, lucrurile devin mult mai clare, întrucât numirea e plasată la nivelul semnificatului (= lexicul structurat), în timp ce spunerea e asociată sensului (= "gramaticii" unui text). Cu alte
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
la "organizarea lumii în categorii și specii", pe când spunerea vizează "problema stabilirii de relații în această lume și cu această lume"377. Din această perspectivă, lucrurile devin mult mai clare, întrucât numirea e plasată la nivelul semnificatului (= lexicul structurat), în timp ce spunerea e asociată sensului (= "gramaticii" unui text). Cu alte cuvinte, limbajul ca limbă "istorică" nu poate să vehiculeze o "concepție" asupra lumii deoarece, în această ipostază, limbajul nu are/nu este sens, ci doar semnificat: el doar "numește" ceva (posibilități ale
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
378 4.2.2. Asemenea considerații nu anulează, însă, evidența că textemele indică o cunoaștere "culturală", sistematizată la nivelul tradițiilor "istorice" ale diverselor comunități. Lexicul unei limbi "istorice" este, într-adevăr, un sistem de numire, și nu un sistem de spunere. Însă textemele depășesc această pură virtualitate; ele au deja o "gramatică". Prin caracterul lor complex, textemele nu doar că numesc, dar și spun ceva despre anumite "lucruri"; și nu numai textemele, de vreme ce Coșeriu însuși admite că "derivatele și compusele îl
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ale figurii numite "punere în abis" (mise en abysse), o desemnează ca atare pentru cititorul operei, făcut astfel părtaș la tehnica de producere a acesteia, la procesul prin care o poietică (acțiunea prin care este instaurată opera) devine o poetică (spunere despre acțiunea prin care este instaurată opera)". Definind poietica și poetica, crede îndreptățit să adauge un al treilea termen, "poietica" (pus în ghilimele), care este diferit de primul termen și prin care virtualitățile operei capătă corp în cursul lecturii, cum
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
o spune implicit - nu există creație fără uimire, uimirea declanșează creația, face parte din însuși actul creator și, integrată în operă, se comunică receptorului, suscitînd în acesta, prin actul uimirii, dorința, bucuria creativității". Opera lirică a regretatului Dan Laurențiu, prin spunerea de tip oracular, în care "simplitatea", "transparența" enunțurilor sînt permanent "sabotate" de rupturile semantice prezente în text, produc, cum spune eseista, efectul de uimire. Dan Laurențiu este cu adevărat un sacerdot al uimirii lirice. În capitolul final poeta narează o
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
toate profețiile făcute de la înălțimea unei catedre universitare". Este discutată și teologia, definită ca o raționalizare intelectuală a inspirației religioase. Oricum nu prin teologie accedem la credință sau sfințenie, și cu atît mai puțin printr-o altă știință. Credinciosul urmează spunerea lui Tertulian credo non quod, sed quia absurdum est (cred nu că este absurd ci fiindcă este absurd). Este o performanță ce aparține cu adevărat numai omului religios. Ceilalți, înlocuiesc religia cu un surogat prin "care își împodobesc sufletul asemeni
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
volumul de debut; povestirile În drum spre Hârlău, Păcat boieresc, Bordeienii din volumul Dureri înăbușite; Hanu-Ancuței (în care cele nouă povestiri conturează o lume arhaica, povestitorii sunt țărani care retrăiesc întâmplări de demult, din vremea veche și care au plăcerea spunerii ceremonioase, a istorisirii unor întâmplări petrecute în locuri specific sadoveniene: hanul, moară, crâșma); Baltagul (român ce ilustrează viață grea a țărânilor de la munte, oieri sau tăietori de lemne, care-și duc traiul într-un spațiu pastoral mioritic, conducându-se după
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_93485]
-
de sine, cufundat sub linia de orizont a vizibilului. Distanța creată - a sunetului, a luminii - pune în depărtare, în suspensia oricărei determinări prezente. Ocultare a lumii date percepției imediate care nu numai o scoate din vedere, dar o destituie din spunerea însăși în care ea s-ar putea refugia. Lume străină, neexperiată și nevăzută, care nu mai e lumea noastră cea de-aproape, a existentului familiar și a limbajului care îi rostește intimitatea cu ființa. Ceea ce - în orizont mundan - ar fi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în fața celor văzute și înțelese; cele care se topesc în lumină sunt cuvintele discursului obișnuit, rostitul sărăcit de sensuri, epuizat în lipsa Sensului. Ele nu spun nimic - și nici nu au ce spune - acolo unde încă nu există vreun obiect al spunerii, o manifestare semnificantă pe care să o transpună în limbaj. Dimpotrivă, lumina e o zonă rarefiată a necuvântului și totuși o țesătură prin care se întrevede ceva, se "povestește" despre sunetul neînțeles al adâncului, un zvon al prevenirii ce răzbate
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rostire originară a realului însuși, solul posibilului în care răsună vocea unui sens primordial. "E vorba de acel sens prim - antepredicativ - al lucrurilor lumii, sens care ajuns la expresie verbală cristalizează ca semnificație"20. Este deschiderea originară, "poemul anterior oricărei spuneri" (M. Heidegger), rostirea (die Sage) limbii care precede rostitul (das Sagen) poemului, trupul sensibil (poetal) în care nu lucrurile deja existente sunt numite, ci apariția lor ca act de ființare, autonumirea lucrului care se manifestă și se lasă evocat, chemat
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în care cuvântul ar putea-o lua în vedere? Moartea nu face imagine, nu are un chip pe care să-l prezinte; ea e destrămarea imaginii, ștergerea din vedere, desfigurarea. Nu poate fi spusă decât în felul unei destituiri a spunerii înseși. Dar nu există cu adevărat decât atât timp cât e spusă, adusă în prezența mărturiei, în fața unei instanțe pentru care "totul este prezent". Prezentul acesta însă e fără prezență, lipsit de un conținut ontologic ce s-ar putea prezenta în forma
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu fi verificat cu atenție sau pentru că i-a venit din nou în minte imaginea casei în flăcări. Chiar și persoanele care manifestă numai obsesii trebuie să repete de mai multe ori propriile ritualuri cognitive, cum ar fi număratul sau spunerea unei rugăciuni, pentru că e posibil să nu le fi efectuat la perfecție prima oară. Nu trebuie ignorat faptul că multe persoane afectate de tulburare prezintă mai multe tipuri de simptome, respectiv mai multe tipuri de ritualuri sau obsesii. De asemenea
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
însă, de asemenea e prezent filonul autobiografic: "Românii și enciclopedia sufletului rus", "Lista basarabeană", "Gombrowicz: idei și pentru realitatea românească", texte nedelimitate de literatură, stil, metaforă, mod de a crea/ regiza beletristic în comunicare feed back cu tine însuți. Este spunerea de sine ce întrunești și tezaurizează experiențele și darurile oferite de copilărie, apoi maturitate în panoramă prin care trec senzorii literari, ai lucidității sau subliminalului; panoramă creatoare/ recreatoare prin recursul la infinita diversitate de opțiuni, subiecte, întâmplări, "proiecte" pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de dialoguri/ interviuri, era firesc să-mi întorc, onest, datoria. A.B.Ce ați putea spune despre cele cinci cărți de interviuri/ dialoguri pe care le-ați publicat? Sper să reiasă răspunsul chiar din titlurile lor: "Răspuns și răspundere" (1989), "Spunerea de sine" (1994), "Prezența celuilalt" (1997), "Micșorarea distanței" (2004), "Răspund, deci exist" (2008). Mai spunând doar atât: îmi consider încheiată cariera mea de intervievator. A.B.... după ce ați dialogat cu atâtea personalități... Dumnezeu mi-a scos în cale multe nume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a se crea o atmosferă de liniște și reculegere, aceasta însemnînd faza de pregătire, de punere în situația oratorie; b) rugăciunea propriu-zisă, făurită de fiecare, imnul de slavă și mulțumire, apoi (sau mai întîi, e firesc, nu-i cu supărare) spunerea păsului inima revărsată; c) după care s-ar cuveni să urmeze partea cea mai însemnată, faza ascultării în care următor vorbirii și era oare nevoie să spunem ce ne doare și ce ne dorim, ca și cum nu s-ar ști? sîntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]