312 matches
-
silnicia diavolească și pentru a‑l salva pe țarevici. Datorită soției sale, născută Ozerova, Nilus va reuși să trimită pânza la Sankt‑Petersburg. Curând Mitia va fi chemat la curte. Va fi Însoțit de Nilus, care va tălmăci Într‑o spunere pământească bâiguielile confuze ale nătângului Mitia.“ 4. O biografie a lui Nilus, apărută la Novi Sad În anul 1936, Îl prezenta pe Serghei Aleksandrovici Nilus ca pe trimisul lui Dumnezeu și ca pe un om al dreptății, iar misteriosul document
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Vlahuță și Cerna. Redevenirăm contemporanii lui Eminescu. Când într-un cerc de scriitori, în primăvara 1921, un adolescent comprimat și închis, ca un nor de energie (ca una din pietrele dense și fără vârstă ale domeniului novalisian), ne evoca, în spuneri fără seamăn, Pietrele privegheate de spini, Drumurile mediatoare între destine; Else-neur-ul adânc al Prințului în Amânare (unde "clipele te plouă ca o rouă de aramă") și Soarele mai ales: orb, hipogeic, aur sterp ori inimă a Erdei, către care Novalis
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vreți înapoi nu e faptul că eu sunt un detectiv așa de bun, ci faptul că restul sunt niște detectivi așa de proști. Singurele crime pe care actualul Kripo e capabil să le rezolve sunt chestii precum contaminarea rasială sau spunerea unui banc despre Führer. Heydrich zâmbi, ca prins cu mâța în sac, și ochii i se îngustară: — Mă refuzi, Herr Gunther? — Aș vrea să fiu de ajutor, zău că aș vrea, dar sincronizarea temporală e proastă. Vedeți dumneavoastră, tocmai ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
adică nimic, și noi știm asta, domnu’ coleg. Numai că la Ierusalim propovăduirea Adevărului era înghițită de marea pestriță de profeții, învățături, cabale și utopii sociale, strigate în toate limbile, pe la toate răspântiile. Adevărul nu se impune prin simpla lui spunere; ca să lucreze, ca să schimbe viețile, el cere sacrificiu exemplar. De zece ani de când predai limbă și literatură, le-ai împuiat capul copiilor cu tot felul de adevăruri. Ce s-a ales de ele? Nimic, profesore. Dar du-te tu ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ntriste zidiri de țintirim ; Mormântul să ni‐l sape la margine de râu, Ne pună‐n‐ncăperea aceluiași sicriu; De‐a‐ pururea aproape vei fi de sânul meu... Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu . Ion Creangă (1837‐1889) „Spunerea și ascultarea întâmplărilor din „Amintiri din copilărie”, trăsăturile fundamentale ale artei genialului humuleștean: oralitatea, dialogul natural, vocabularul expre siv și implicat precum și umorul de sorginte populară” - l‐ am parafrazat pe Ilie Dan din „Pe urmele lui Creangă” - Dacia Literară, iunie
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cât de cât ceva din ea. Eu nu am reușit aceeași performanță și am abandonat sarcina, plecând din încăpere neobservat. M-am plimbat pe holuri și prin săli de clasă preocupându-mă cu diverse treburi, cum ar fi ridicarea moralului, spunerea de bancuri la care nu râde nimeni și, în final, sprijinirea unui perete... muncă tare obositoare. Peste tot se trăgea! Unii trăgeau din pură plăcere, alții chiar ținteau ceva, fie o frunză înghețată, fie un cap de lunetist. În jurul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
altcineva va „scrie“. Nimeni nu va putea să stabilească precis ce am spus eu cu adevărat și ce a scris celălalt. Ce a adăugat sau ce a transformat. Prin scriere, nesiguranța și chiar îndoiala se strecoară pe furiș. Poate că spunerea este totuși de preferat scrisului, chiar dacă la început pare fără consistență și mai trecătoare? Dacă aș putea scrie, atunci aș scrie un cântec de laudă pentru alexie și analfabetism. în corespondențele mele, spune Manfred Marklund, descriu acest ținut cât pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
e even le femeies del mondado, cu toate c-avea numa’ vreo șaișpe anos. Venea dansândo din burico, en parcurgând all del câmpo del el-luptă, navigând pur și simplo prin cadavres, indreptândusen direct spre Sir Sugismund. Inutilo der spusere, del spunere no more, că Sir Sugismundo era del eminamente completo vrăjitung, scăpând-o sabia del sole, e cu del pula sculându-se imense, sculabo rupândo des armures. Againo, incredibile, frățibus. Arabo jubilando-atunci, conștiento fiind de farmecele binecunoscute ale lu’ fetei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
milles times incredibile! Un muslimo girl puor uno ditamai del cavalero cruciato, ça c’est vraimento una stòria del racontado per milenios a copile near sobe del casa părintească par bunico. Incredibile, je me repetado, mais incredibile. Inutilo de mai spunere anymore că el duo des nos protagoniste se-ndrăgostiseră pe loc unul de altul, de la una prima del vedere, como dans una basmo kitsch, cu finalo fericito. Numa’ que questa isprava del istorie era puor realita, puor vrai, e nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu pot lipsi din om, cugetarea mea este neapărată. 563 {EminescuOpXV 564} Despre cele mai înalte legi ale cugetărei Regula în genere este aceea ce ne spune ce și cum trebuie să lucrăm sau trebuie să lăsăm; pentru exemplu această spunere: întrebuințează mâncare și beutură cu măsură, este regulă. Regula care este neapărată și universală adică, care, fără deosebire, se întinde spre toți, se numește lege. De exemplu: această regulă: dă fieșcăruia ce e al lui - este lege. Acele legi cărora
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
lege se numește principiul contrazicerei: principium contradictionis. După glasul acestui principiu, un lucru ale căruia note nu se nărăvesc laolaltă este logicește cu neputință, este un nimic logic. Principiul contrazicerei s-au obicinuit a se închipui de filozofi prin această spunere: cu neputință este ca un lucru totdeodată să și fie și să și nu fie. Însă această spunere n-are temei; căci multe sunt cari se pot cugeta si pentru aceea totuși nu sunt în aievea de față, pentru exemplu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nărăvesc laolaltă este logicește cu neputință, este un nimic logic. Principiul contrazicerei s-au obicinuit a se închipui de filozofi prin această spunere: cu neputință este ca un lucru totdeodată să și fie și să și nu fie. Însă această spunere n-are temei; căci multe sunt cari se pot cugeta si pentru aceea totuși nu sunt în aievea de față, pentru exemplu o curte în aer; așadar acest lucru fiind în cuget însă nefiind de față poate totdeodată și a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
poate spune cu următoarele cuvinte: două concepturi cari se potrivesc cu al treilea, se potrivesc și între sine, sau cele ce se unesc cu al treilea, se unesc și între sine (consentienti entra uni tertio, consentuit inter se) și această spunere ca și o lege a cugetărei se poate numi principiul încopcierei mijlocite sau principiul ecualității cei relative. Aceste sunt legile și principiile cugetărei celei mai înnalte și din aceste învățăm, cumcă atuncea numai vom cugeta drept, când nu vom pune
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
hotărât pentru a însemna vreun lucru; d[e] es[emplu] mișcarea vinelor este semn firesc al vieții; schiptrul este semn convențional a stăpînirei cei mai înnalte. De semnele cele convenționale se țin asemenea și terminii, vorbele și cuvintele. Terminii sunt spuneri articulate prin care statornicim și împărtășim altora concepturile noastre. Pentru aceea de atâtea speții sunt terminii, de câte sunt reprezentațiile și concepturile cele printr-înșii însemnate. Unii termini sunt cari în statornicie totdeuna însemnează aceeaș înfățoșare și se numesc proprii
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
este învățat, atuncea judec eu sau formez o judecată. Așadar județul îndeobște este acea lucrare a minții, prin care hotărâm obiectiva cuviință a două sau mai multor înfățoșări între sine, care hotărăște spunîndu-se cu cuvinte se numește propoziție sau enunciație (spunere). Deci orice se va spune de județuri aceea se va înțelege și despre propoziție sau spunere. 571 {EminescuOpXV 572} Părțile alcătuitoare ale jud[ețelor]. Fiindcă județul în genere privindu-se este o speție din cugetare și apoi toată cugetarea are
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
minții, prin care hotărâm obiectiva cuviință a două sau mai multor înfățoșări între sine, care hotărăște spunîndu-se cu cuvinte se numește propoziție sau enunciație (spunere). Deci orice se va spune de județuri aceea se va înțelege și despre propoziție sau spunere. 571 {EminescuOpXV 572} Părțile alcătuitoare ale jud[ețelor]. Fiindcă județul în genere privindu-se este o speție din cugetare și apoi toată cugetarea are forma și materia sa, pentru aceea și fiecare județ se compune din materie și din formă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ceea ce se spune. Un vorbitor produce sunete, un scriitor așterne pe hârtie simboluri grafice.“ (acte locuționare) „Dar dincolo de acestea un vorbitor mai face și altceva. El pune o Întrebare, dă un ordin, cere, propune, enunță.“ (acte ilocuționare). „În sfârșit, prin spunerea a ceea ce se spune, se Înfăptuiește și un al treilea tip de act. Pot să vă intimidez, să vă informez, să vă nedumeresc, să vă Întristez sau să vă Înveselesc, să vă adorm, să vă conving etc.“ (acte perlocuționare). LOCUȚIUNE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
general, salvator, iubirea, se estompează treptat: Tot mai abstractă ești iubita mea. Spaime ce devoră, un strigăt /din abisurile în transă ale cărnii etc. sunt imagini-coșmar, întrupări ale aceleiași disperări în fața sfârșitului, când smârcuri cresc în mine... Această terapie prin spunere (îmi privesc în fiecare clipă moartea în ochi / când nu o simt pe aproape mă înfior la gândul / că nu știu de unde mă pândește și unde se poate ivi) își face, în cele din urmă, efectul (Presimt că sfârșitul nu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și abuzului de putere, mai ales după ce poziția e cîștigată, iar despotismul apare atunci ca aberant și primejdios pentru el însuși. Uneori e ironic și vorbește oblic, folosește abilități stilistice de o eleganță rară, dar nu lipsite de transparență în spunerea adevărului. Presupunînd că ar exista astăzi, undeva, un alt Machiavelli care ar scrie un nou cod al cuceririi și păstrării puterii, după ce în istoria secolului nostru s-a făcut experiența totalitarismului comunist sau de altă culoare, cu metodele numite concentraționare
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și în aventura autofăuririi intelectuale prin lectură, studiu și meditație. Între Poezii -le din 1960 și chiar cele din următoarele două volume, distanța calitativă e ca mugurii primăverii, și fructele timpurii, și roadele coapte pe deplin ale toamnei. Tipul de spunere e însă același. Poezia este, pentru Maria Octavian Pavnotescu, jurnal interior. Confesie. Confesie aproape directă, aproape nudă, în versurile de tinerețe; confesie stilizată, rafinată prin cultură, prin intelectualizare, acum. Confesia încredințată cui? Memorialul numit Viața ca reprezentare include scrisori adresate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Cat”. sensibilizare in vivo. Teama de a avea atacuri de panică repetate determină adesea frica de a ieși în spații deschise, cunoscută ca și nevroza de angoasă. arahnofobie. fobie socială. agorafobie. Care din următoarele comportamente este un exemplu de obsesie? Spunerea de rugăciuni Număratul Spălatul pe mâini Teama de contaminare Care din următoarele tulburări anxioase apare prima, din punct de vedere cronologic? Fobia specifică Tulburarea de panică Fobia socială Tulburarea obsesiv-compulsivă Care este cel mai frecvent simptom al anxietății de separare
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
nu fi verificat cu atenție sau pentru că i-a venit din nou în minte imaginea casei în flăcări. Chiar și persoanele care manifestă numai obsesii trebuie să repete de mai multe ori propriile ritualuri cognitive, cum ar fi număratul sau spunerea unei rugăciuni, pentru că e posibil să nu le fi efectuat la perfecție prima oară. Nu trebuie ignorat faptul că multe persoane afectate de tulburare prezintă mai multe tipuri de simptome, respectiv mai multe tipuri de ritualuri sau obsesii. De asemenea
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
indirecte, învăluite, ale ,,spaimei de cenușă”. Chiar în monturi „lucrate”, cu un anume aer prețios, accentul de cruzime, evocând parcă oximoronice asocieri în genul lui Gellu Naum, este rarisim (,,prin carnea frunzei umblă fierăstraie”). E preferat, vizibil, refugiul într-o spunere mai dispersată, în pliuri relativizante, catifelând, încețoșând peisajul și obscurizând imaginea: „Glorioase trec păsările spre vărării./ Un ochi de aur bântuie apele serii./ Ce naufragiu? - îngerii noștri târziu/ Se războiesc, presărând pe cărare cenușă.” De regulă, impulsul de dezvăluire confesivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
călătoria în Basarabia meridională (1857), blajină evocare mărturisind „plăcerea călătoriei”, lasă să se întrevadă că zestrea sa este aceea de povestitor. E ceea ce face farmecul operei sale de căpătâi, Suvenire contimpurane (1888). Scriitorul este, prin structură, un memorialist. Având voluptatea spunerii, el nu reconstituie întâmplări de odinioară („din copilărie”, „din tinerețe”, „din anul 1848”) de dragul adevărului. Nici nu plăsmuiește, ci învăluie totul într-un abur de poveste, așa încât anumite istorii - nunta beizadelei Grigore sau aventurile prin care trece răpitoarea cucoană Marghiolița
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
cel care ascultă și nu cartea „reală” - chiar dacă aceasta poate să slujească uneori ca motiv - și compunerea sinelui este cea care se străduiește să se denunțe, veghind să nu ne lăsăm deturnați de la această datorie. Inventarea, În fiecare context al spunerii sau al scrierii, cărții apropriate va fi cu atât mai credibilă cu cât va fi transpusă prin adevărul subiectului și se va Înscrie În prelungirea universului său interior. Nu trebuie să ne temem de minciuna față de text, ci de minciuna
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]