564 matches
-
miratul, deși prea bine știe. Chiar așa a spus Slăvitul? De barbă? întreabă și își mângâie obrazul, cu un zâmbet șăgalnic. Regret: barba-rade... de musteață, poate... Boierii pufnesc în râs, o dată cu bubuitul pușcilor pe metereze. De nu era "Ghiaurul ista spurcat", nu știu, zău, dracu' ne lua, mărturisește Duma, fiul lui Vlaicu și văr bun cu Ștefan, un tânăr pârcălab, iscusit sol și cavaler de nădejde al Măriei sale. Ce vorbești, vere? zâmbește Ștefan înveselit. "Ghiaur"?... Ai?! "Afurisit"?... Ai?! Așa vorbești tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aista ce fu? Cum credeți că Luminăția sa Mahomed-Împărat, Stăpânul Lumii, Fratele Soarelui, Trimisul lui Allah pe Pământ, cum credeți că va primi vestea umilitoarei înfrângeri a gloriosului Aliotman? Și de către cine? De o spurcăciune de țărișoară, de niște ghiauri spurcați, de niște țărănoi prăpădiți care au făcut de ocară "a mai mare, a mai tare oaste de pe fața Pământului"! Și, încă, în văzul întregii lumi! E o palmă nu numai rușinoasă, ci mai ales, periculoasă: "Deci, turcii, pot fi învinși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
groază, "Magnificul Mahomed" și-a făcut intrarea triumfală într-un oraș mort, numai ruine fumegânde, orașul ce era altădată "A opta minune a Lumii". S-a îngrozit și el... Dar își văzuse visul cu ochii: intra călare în Sfânta Sofia, spurcată, ajunsă lupanar de orgie turcească. Constantinopolul a murit! Trăiască Stambulul! A fost cumplit, unchiule! sughite ea printre lacrimi. Ai noștri, toți, cu mic cu mare, au fost măcelăriți sau cusuți în sac și aruncați în apele Bosforului cu bolovanul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Țamblac cu îngrijorare. Aflat, oftează Ștefan. În zorii celei de a patra zile, și-a chemat astrologii și i-a întrebat cum stă cu crugul vremii; dacă conjuncția constelațiilor îi este favorabilă. A jurat pe Coran cruntă răzbunare Moldovei și spurcatului ei ghiaur. Apoi, mânios foarte, a poruncit beilor, pașalelor, căpeteniilor, le-a poruncit, sub cumplită pedeapsă, degrabă să purceadă la tocmirea oștirii, cea mai teribilă oștire ce s-a pomenit pe fața pământului. El însuși, Luminăția sa în persoană, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sale!" Strașnic, Ioane! îl bate pe umăr. Limba mea n-ar fi grăit mai limpede... "Eu... eu..., a bâiguit Papa, știam că "acel" Stephano Voywoda nu singur, ci împreună și sub conducerea regelui său Mathias, au luptat contra neamului cel spurcat, într-un război așa de mare". Ha! Ha! Ha! Mi-am găsit un rege! Să-mi trăiască! rânjește Ștefan cam strâmb. De mult n-am râs cu mai multă pohtă! Boierii, revoltați, protestează: Mârșăvie! Halal "demnitate regală"! Un înfumurat! Prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
apucă noaptea. "...Afurisitul domn al Moldovei plin de trufie și care în privința diabolicei viclenii întrece pe însuși diavolul s-a răzvrătit împotriva Sultanului Lumii care cere ascultare și care a aprins grozava mânie de răzbunare a Padișahului, că..." Știm, "Ghiaure spurcat"! Sari peste amenințări. Ce pohtește Luminăția sa? Tocmeală de pace! Tăutu caută, caută: Pohtește... pohtește: "Haraciul legiuit, pe care tu..." și Tăutu se oprește. Cetește! Tăutu cetește în bătaie de joc: "...Haraciul, pe care tu, Ghiaur afurisit al Moldovei, ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nestrămutată credință, maiestății voastre crăiești până la moarte!" Minciuni! Iată altul: "Tu, Sabie a Creștinătății, Viteazule, mergi înainte și noi te vom ajuta!..." Minți, încarnare a Sfântului Petru! acuză el și ia alt pergament. "De barbă te vom scoate din vizuină, spurcat voievod al Moldovei!..." Îndurare "Strălucite!" Încă unul, spune Ștefan și citește: "Soarta Europei s-ar schimba, dacă și ceilalți principi ar avea inima, măreția sufletului vostru!..." Frumos! Din păcate, numai vorbe pe buze; din inimă, nicidecum. Numai minciuni! spune el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
crengi, vor împodobi drumeagul în întâmpinarea falnicei armii, ca osmanlâilor să le strecurăm în oase frica de moarte; să cugete la nimicnicia vieții și la nemurirea sufletului în Raiul lui Allah; să-și blesteme zilele când au călcat pe pământul spurcat al afurisiților de ghiauri moldoveni... "Din muntele de scârnă ce aburește miasme de molimă, îndură-te Doamne, blagoslovește-i cu o boleșniță cinstită!" spune Ștefan cu ochii spre cer, batjocoritor, implorând Pronia Divină. De-ar bântui o drăgălașă de ciumă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nevinovată! Satană ticăloasă, viperă vicleană care trebuiești zdrobită cu călcâiul. Nu Eglord, nu mă voi murdări cu sângele tău, cu mâinile goale te voi sugruma! — Ce Îndrăznești să spui? Întrebă Eglord, care nu pricepea ce spunea cerșetorul. — Mai Întrebi, fiară spurcată? Iată ultimul rod al fărădelegilor tale! Simeon, care-o ținea pe fata leșinată În brațe, păși Înainte. Nu sunt războinic și nu-mi place să vărs sânge. Dar, dacă scapi de tovarășul meu, Îți jur pe mântuirea sufletului că te
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
înece, Doamne ferește, în puhoiul Moldovei, ar trebui căutată la deal, căci ea ar face dimpotrivă și nu s-ar duce la vale, după cursul apei. Unul dintre curtenii Măriei Sale auzind vorbind pe Măria-Sa de căderea Țarigradului unde au intrat spurcații ismailiteni, pângărind pe mireasa lui Hristos, biserica noastră, a început a plânge cu lacrimi și nu se mai putea mângâia. Stolnicul Gavriluță și-a prins nevasta cu unul. Cela a fugit; ea s-a făcut moartă, la pământ. Iubind-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu are obiceiul să citească gazete. Are obiceiul numai să se mire "cum pot trăi oamenii între atâția Jidani"... * Puțină fiziologie Și creierul își are prejudecățile lui cași stomahul. Noi, de pildă, de mici am fost deprinși să socotim de spurcată carnea de cal și de broască. Nu e o carne spurcată, dar n-o mâncăm, n-o voește cu nici un preț stomahul: are o prejudecată. Tot așa și cu creerul care primește din copilărie, de la mediu, impresii peste impresii, cu privire la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mire "cum pot trăi oamenii între atâția Jidani"... * Puțină fiziologie Și creierul își are prejudecățile lui cași stomahul. Noi, de pildă, de mici am fost deprinși să socotim de spurcată carnea de cal și de broască. Nu e o carne spurcată, dar n-o mâncăm, n-o voește cu nici un preț stomahul: are o prejudecată. Tot așa și cu creerul care primește din copilărie, de la mediu, impresii peste impresii, cu privire la ticăloșia Ovreilor de pildă, la dușmănia lor, la necurățenia lor ș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și televiziune. A doua zi dimineață, am vizitat în compania doamnei Rusu orașul, admirând zonele pietonale, printre care renumita Rua das flores, plină de la un capăt la altul de coșuri cu flori, am asistat la discuțiile din Boca Maldita Gura spurcată, Hyde Park-ul din Curitiba, unde fiecare spune ce-i trece prin cap celor dispuși să-l asculte, am vizitat apoi Catedrala și Muzeul de artă sacră. După-amiază aveam două întâlniri importante: cu rectorul Universidad Federal do Parana și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
În străinătate nu ai... Am chibzuit totul cu ochii <cadrelor>. Și apoi sînt bine văzut de superiori așa că...>>. Mai departe chiaburul spune: <<Aha! Marx! Dar că vă hrănesc, de asta nu se sinchisește Marx?! Trăiți aici de trei luni ca spurcații, pe spatele meu!>>”. Cu precizarea faptului că personajul Ian era milițian, vom trece acum și la cenzurarea unui pasaj din lucrarea „Cuza Vodă” scrisă de dramaturgul Mircea Ștefănescu (1898-1982) În anul 1959, din care reiese că cerberii se simțiseră grav
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
dur fusese textul ungurului din țara vecină, nu de la noi, Simon Magda, ale cărei replici au sunat În sensibilele timpane ideologice ale tovilor noștri precum niște ciocane pneumatice de mii de tone-forță: „Pag.31. Raczne: Topi-i-ar dumnezeu pe spurcații ăștia de comuniști (subl. În orig.) În frunte cu Szilagyi Imre că pînă ce el n-a Început...>>” sau: „Pag.47. Szilagyi (către mijlocașul Racz): <<Nu fă pe nebunul, ai aparținut clasei sărace și aceleiași clase aparții și acum>>”. Motivul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
adultere. Toate aceste povești sunt neglijate în statutul pe care îl au femeile în Biserica Ortodoxă. Însăși semnificația sângelui, care în alte biserici creștine este un sânge care renaște, mântuie, în Biserica Ortodoxă sângele femeiesc este privit ca un sânge spurcat. Dacă nasc un copil se păstrează ritualul după care femeile sunt necurate, pentru că au născut un copil, ceea ce mi se pare complet nedrept și grotesc, și sunt spurcate cu două măsuri: o femeie e șase săptămâni spurcată, dacă a născut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
ca un sânge spurcat. Dacă nasc un copil se păstrează ritualul după care femeile sunt necurate, pentru că au născut un copil, ceea ce mi se pare complet nedrept și grotesc, și sunt spurcate cu două măsuri: o femeie e șase săptămâni spurcată, dacă a născut o fată, și trei săptămâni dacă a născut un băiat. După care trebuie să-și facă moliftă de curățire. În aceeași privință, a nașterii unui copil, tatăl nu trebuie să treacă prin nici un ritual de purificare. Cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
lumină Tu le-ai dat din plin, Să-mi fie privirea Că cerul senin, Dar cu nepăsare Eu i-am ațintit Spre lucruri deșarte Care m-au orbit. Mi-ai dat Tu o gură Că să Te slăvesc, Dar vorbe spurcate Eu cu ea vorbesc. În urechi sădit-ai Auzul deplin, Dar tot spre satana Eu mi le închin. Vezi, dar, Doamne Sfinte, Cât păcătuiesc, Căci nimic din zestre Eu nu prețuiesc. Dar eu plâng, Stăpâne, Acum, când mă cerți Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
rău și bețiv și puturos și mincinos. Venea la noi în Bogata și spunea mamei că are șaizeci de găini și n-avea un pui chior. Și înjura pe măsa, pe Zoița de cruci și de Dumnezei ca cel mai spurcat șatrar. În Baea am stat 2 ani la școală și am trecut tot in clasa întâi. În anu școlar 1895-1896 am învățat cu două copile a Dlui învățător Petru Cucescu, [7] un om frumos; pe cea mai mărișoară o chema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
uitat prea prostește la el că el a zis: "Mă ce te boldești așa la mine ia-ți covrigul și du te". În 1906 am absolvit școala 56 de elevi din 100 din clasa a I-a. Era o lege spurcată: aveai 10 la matimatică dar la un alt obiect aveai 4, erai eliminat din școală. Nu se admitea repetirea. Cât timp am tipărit cele 3 caiete de Psihologie, Pedagogie și Istoria Pedagogiei, doi colegi de-ai mei de clasă, Petrovici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
câne, îl cheamă Corpaci și era profesor de desen și ficiorul preotului din Adjud, județul Bacău. A spus la coloană că el nu-i însurat și primea toată solda de 550 lei pe lună și o cheltuia cu diferite muieri spurcate, în beții și chefuri. Și într-o zi tot la Moruzeni, vine o Doamnă cu două copiluțe să fi avut 5-6 ani, și întreabă dacă aici îi coloana 6 de subzistență și dacă este un ofițer cu numele de Corpaci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ruși, amenințând fatal echilibrul cu greu menținut de Brâncoveanu -, niște „marghioli blestemați și de minte striini, cu carii viața lui își petrecea”, Ghinea ceaușul și Toderașcu, „brat David ceaușul”, sunt, primul - „marghiol, curvariu, becisnic, dă neam mojic și foarte om spurcat”, iar cel de-al doilea - „neam foarte ciocoiu, șcheau, varvar și plin de răotate”. Absența „blagorodniciei” - și ca atare lipsa de acces către gândul și fapta nobile - este deconspirată (cu plăceri ascunse) într-o formulare memorabilă menită să îl discrediteze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
biserică și angajat la Unitatea de prefabricate și confecții metalice a cooperativei Glina. Sărăcie, muncă, beții cu rom, Relu și Andrei - crai ai curții maidanelor și înjurăturilor, alături de Laur, vărul lui Relu, fiul mătușii Motănica și al țiganului Gilbert, un spurcat și nărăvit la toate cele. Aproape dostoievskian, Andrei coace planul de a-l fura pe moș Victor, patronul cooperativei, și de a trece clandestin granița la sârbi. Printr-un concurs de împrejurări, patronul este ucis de chiar fiul său, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
spintecat (pe lung, deci are formă de șarpe) certifică reușita ritualului: „O dată când îl lovea,/ Scorpia afar’ ișea,/ Paloș din gură că loa,/ Pân’ la coadă să spărgea,/ Pă coconi că mi-i găsea,/ Ierea vii, nevătămați,/ Numai dă bale spurcați...”. Scorpia este numită într-o variantă „zmeoaică”, fapt ce pare să confirme natura hibridă a zmeului care îmbină aparența păsării, folosită pentru împărății de peste mări și țări, cu „viermii, șerpii și alte reptile” în invocarea lumilor subpământene. Zmeoaică, prin jumătatea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nici măiastrele, și, cu inima tâcâindă, legă ața de piciorul bărbatului său. Când să strângă nodul, pâc! Se rupse ața, căci era putredă. Deșteptându-se, bărbatul speriat îi zise: - Ce-ai făcut, nenorocito! Mai aveam trei zile și scăpam de spurcatele astea de vrăji”. Ca instrument al fenomenalului ața nu suportă contactul cu sacrul și se distruge sub puterea acestuia. Greșeala ține de îndrăzneala încercării de a prinde ființa divină prin acte omenești destinate profanului. Contactul cu arhetipul necesită purificare, evoluție
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]