985 matches
-
salariilor, nu a rămas în timp fără obiect. Totuși, ne aflăm în 1968, revoluția este în același timp sexuală și ideologică în Franța, iar Marcuse, Mao se servesc împreună cu un libertinism febricitat. Comedia se plasează în inevitabilul loc geometric al stângăciilor și tatonărilor prin care mișcarea își găsește reperele și dizolva activismul în erotism. În această privință nu ne aflăm departe de The Full Monty (1997) al lui Peter Cattaneo, unde șase șomeri din Sheffield formează o trupă de streaptease masculin
Ce vor femeile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5583_a_6908]
-
Carol al II-lea la calitatea de prinț moștenitor, ce are loc în ultima zi a anului 1925, transformă, pe de altă parte, anul 1926 într-un calvar pentru regină, iar textul consemnează acest calvar în note foarte expresive (în ciuda stângăciilor traducerii). Regina Maria simte și că această ruptură gravă în viața dinastiei sună începutul sfârșitului pentru puterea și influența ei. Acuzată a fi ținut partea lui Barbu Știrbey, împotriva lui Carol (și a fi determinat, astfel, renunțarea acestuia), regina se
„Criza dinastică“, în jurnalul Reginei Maria by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5485_a_6810]
-
iritata scrisoare de la tine mi-a adus Liți, o sumedenie de surprize. Cea mai binefăcătoare e vestea progreselor lui Nini. Nu pot să mi-o închipui cum mănâncă fragi cu propria ei mânuță. Asta trebuie să fie ceva foarte frumos. Stângăcia ei nu-mi place. Să dea Dumnezeu să fie pricinuită pur și simplu de acea superstiție populară de care amintești și anume: că a supt întâia oară din țâța stângă! Când vei scrie tu un tratat de medicină pentru publicul
Însemnări despre tânărul Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4144_a_5469]
-
a „prins”. Florin Lăzărescu știe să scrie, îi ies și dialogul, și monologul interior, iar personajele sale, chiar și când sunt voit banale, au relief. Mi s-a părut, prin urmare, că exagerează Cosmin Ciotloș făcând un întreg inventar de „stângăcii” - cum, de altfel, își și intitula cronica - ale autorului. E adevărat, m-au surprins și pe mine vreo două anglicisme („intrigant” cu sensul său englezesc, de pildă, de „ceva care te intrigă”, la pag. 224) și câteva erori de redactare
Printre rânduri by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3317_a_4642]
-
se crede superiori altor popoare, vină care trebuia plătită nu doar cu refacerea din zgură a țării, dar și prin despăgubiri exorbitante pînă la a treia generație. În rest, a fi de dreapta în Germania postbelică nu era doar o stîngăcie, era un act de sinucidere. Și atunci Gauck a făcut ce au făcut cam toți nemții după al Doilea Război Mondial: într-o țară ocupată și împărțită ca pradă de război, într-o țară a cărei imunitate națională fusese distrusă
Memorii politicoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3319_a_4644]
-
ști. Orice selecție se face după o preferință, iar preferința nu ascultă de norme teoretice, ci de afinități obscure cărora nici autorul nu le poate da o justificare. În plus, revenirea peste ani la propriile pagini provoacă traume: te îngrozește stîngăcia stilistică, te irită verbozitatea scăpată din frîu, sau pur și simplu te nemulțumeș te unghiul de interpretare, întrebîndu-te cum Dumnezeu puteai să fii atît de necopt. În privința neplăcerii trăite la întîlnirea cu vechile texte, nimeni nu scapă de ordalițiul umilinței, asta
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
prin anacronism, și un articol al Iuliei Popovici care desființează literatura lui Anton (a.k.a. Crudu); personajele mai puțin episodice au identități ficționalizate, dar modele reale recognoscibile. Din păcate, volumul are un caracter brut, neredactat; apar, la tot pasul, stîngăcii de expresie și decalcuri nefericite, parțial tributare dialectului basarabean („orele se făcură mici”), barbarisme („se interogă”, „se chestionă”), semne de punctuație puse aiurea (întrebări în locul exclamărilor), transcrieri greșite de nume („van Dame”); apar, incidental, chiar confuzii între personaje. Toate acestea
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
Alexandru Pantazi, ci o instanță care are darul de a vedea în simultaneitate desfășurarea evenimentelor. De aceea, din poziția sa poate îmbrățișa punctele de vedere cele mai divergente și în consecință la armonizează”. De remarcat, pe lîngă autoreferen- țialitatea improprie, stîngăcia pedantă a discursului. Din păcate, ceea ce putea fi enigmă, ambiguitate neliniștitoare, riscă să se ducă astfel pe apa Sîmbetei; Mateiu Caragiale n-ar fi procedat niciodată astfel. Dacă Dan Stanca va învăța să-și strunească asemenea porniri „exoterice”, proza sa
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
care este implicat fratele său, Mircea Băsescu. În momentul când știi că familia ta este sus pusă, ai tendința să intri într-un anturaj dubios. Declarația lui Traian Băsescu este practic un non-eveniment. Traian Băsescu nu face altceva decât o stângăcie de comunicare pentru că era evident că justiția nu are legătură cu el. Traian Băsescu știind asta, nu ar fi trebuit să facă apel la acest discurs anume că între justiție și fratele său, preferă justiția", a spus Radu Banciu la
Banciu: TRAIAN BĂSESCU nu ar fi trebuit să spună AȘA CEVA by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29245_a_30570]
-
Cosmin Ciotloș Florin Lăzărescu, Amorțire, Iași, Edit. Polirom, 2013, 248 pag. Sunt atât de multe stângăcii în Amorțire, încât, de la un moment încolo, ele ajung să ocupe primplanul pe ecranul mental al cititorului. Evoluția romanului (oricum înceată) se pierde undeva în fundal, în favoarea unui joc aproape enigmistic. Până la un punct, am luat act de ele și
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
să fiu (...) în groapa (neagră) de gunoi a lumii.” Cui nu-i place să bântuie groapa asta nu poate să fie mare scriitor. Scrie despre bărbații care, gândind, „se cramponează de o lipsă de poftă, de o devitalizare, de o «stângăcie», de o «slăbiciune», ce nu fac altceva decât să convertească discursul lor afectat în ipocrizie maximă”. Mai puțin lipsa de poftă, mă cam recunosc.
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3274_a_4599]
-
Recuperându-ș i tatăl, Pawel învață să-și apropie fiul. Recuperându-și bunicul, Maciek reușește să se apropie de propriul său tată. Toate aceste schimburi de afect, dar și de brutalitate în filmul lui Piotr Trzaskalski au ceva emoționant tocmai prin stângăcia lor. În parte, mi-au amintit de cele din Întoarcerea (2003) al lui Andrei Zviaghintev, este drept, pe un ton mult mai moderat, dar tot cu un scenariu inițiatic. Reconcilierea între tați și fii are loc treptat, fără efuziuni, parcursul
Tați, fii și iar tați by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2970_a_4295]
-
în mod util la generosul concept de "literaritate condițională", teoretizat de G. Genette. Rigorile exprimării în românește a unui univers funciarmente complex și abstract pentru un public neinițiat în subtilități teo-metafizice induceau imperativul plasticizării limbajului, cu toate inerentele și explicabilele stîngăcii. Conștientizîndu-și, de la bun început, menirea specială, Antim se arată compătimitor: "...să vă fiu de mîngîiare la scîrbele robiei cei vavilonești a lumii aceștia... și dimpreună cu dumneavoastră să pătimesc la toate cîte va aduce ceasul și vremia". Dacă în cuvîntul
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
acut de viață din jur pocnetul și flama electrică din cabina vatmanului o dîră umedă în jurul buzelor mele de parcă port masca altcuiva iar dinții dinții aleargă pe șinele unei spaime nesfîrșite 2. pun scurta albastră pe mine cu o anume stîngăcie ca atunci cînd îți faci patul într-o odaie străină ca atunci cînd adormi în rumoarea vocilor din tren în haina aceasta pot pleca departe simt în ea împăcarea copacilor scorburoși care pot cădea în orice clipă simt că nu
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
de autor Dan C. Mihăilescu este mai mult decît lăudabilă. Îndreptări de stânga este încă unul din volumele cu nume imposibil din bibliografia lui Dan C. Mihăilescu. Mai ales că el vine după o altă carte a aceluiași autor intitulată Stângăcii de dreapta. O reacție distrată, de înțeles, la apariția noului titlu, ar fi să se creadă că este vorba despre o reeditare a cărții publicate (și difuzate cvasi-clandestin, adevărată specialitate a casei) de Editura Dacia în urmă cu câțiva ani
Aproape politice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11155_a_12480]
-
anumită particularitate a scrierilor sale. Și anume, obsesia de a-l acoperi cu injurii pe Vladimir Tismăneanu. Probabil că articolele publicate de dl Gallagher în ?Ziua? și celelalte publicații dâmbovițene sunt scrise direct în românește ? doar astfel se explică numeroasele stângăcii stilistice și tendința de acoperi prin aglutinarea de adjective lipsa evidentă de sensuri a multora din aserțiuni. Nu-mi închipui că publicându-și într-o engleză la fel de aproximativă textele ar fi ajuns la pozițiile academice actuale. Dat fiind, însă, conținutul
Tismăneanu trebuie dărâmat! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10695_a_12020]
-
obligat să nu mă sustrag de la exigența adevărului. Cît de ciudat e să putem observa, și aici, o posibilă paralelă cu Bacovia. Exigența de autenticitate pe care și-o impun ajunge să-i expună pe unii poeți la ne-literaturitate. Stângăciile din unele texte bacoviene sau narațiunile umile din unele poeme de Saba par să indice că autorii lor au dat laoparte, în anumite perioade, orice urmă de solemnitate literară. Sinceritatea obsesivă va fi fiind non literară? Sau inhibitoare pentru produsul
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
nu mai aibă loc, în favoarea impactului insolit al cuvintelor, nu chiar totdeauna de succes, însă în majoritatea cazurilor sugerînd stări de spirit sprijinite nemijlocit pe verb. Verbul modelat cu migală devine ,materia primă" a sufletului angoasat. Amestec de timiditate (o stîngăcie învinsă) și îndrăzneală (ambiția ,ieșirii din rînd" prin rostire), un astfel de limbaj ține trează atenția cititorului. O variantă obiectivată: Zori amărîți, încă feștilă umilă,// aleargă domnii țărani/ pe drumuri de argilă,/ cîrni de spate și rupți de șale,/ vorba
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
a fost și cu scrisorile dintre Eminescu și Veronica - apărute hăt peste Ocean - după 1990. Sunt testamentele lor esențiale, dincolo de opera lor. Că Emil Cioran a trăit erotic - cum altfel? - iubirea fie pentru o zeiță ( superb incest inversat, nu?)“cu stângăciile și nerăbdările unui adolescent” mi se pare profund uman.” “Am discutat prea mult și am înțeles dependența mea senzuală de dumneavoastră în toată claritatea ei, abia după ce v-am mărturisit la telefon că aș vrea să-mi îngrop capul pentru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
poate deliberată. Ea se simți la început descumpănită; apoi luă aminte că și privirea aceea îi era familiară și că, în ciuda scrutătoarei și cam impertinentei îndărătnicii, se regăsea în ea mult din bunătatea șăgalnică a lui Noel și ceva din stîngăcia răbdătoare și fățișă a papagalului. Din pricina asta începu să se legene, zicîndu-și: Chiar dacă nu-i tot același care deschidea grilajul de fier, oricum e ca și cînd ar fi". Și, legănîndu-se mai departe, pe cînd el o privea, se gîndi
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
Adică (fiindcă acum se scriu basme urbane, cu mașini...), să depășești tot timpul pe linie continuă. E tocmai ce face, bruscînd regulile de circulație (printre doctrine...) și zăpăcind angrenajul de direcție, Dan C. Mihăilescu în Îndreptări de stînga (rapel la Stîngăcii de dreapta), volumul recent apărut la Humanitas, primul dintr-o serie. Prefața autorului pare-a vinde cartea drept dare de seamă (ambidextră...) în fel și fel de politici. E, firește, și asta, cîtă vreme genul proxim al aproape oricărei discuții
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
Cînd imposibilul a fost făcut posibil, el a devenit răul absolut, nepedepsibil tot pe atît cît de neiertat". Chestiunea e de acută actualitate în prezent, cînd "dosariada" încearcă să dea în vileag acest "rău absolut", dar să observăm cu cîtă stîngăcie! Lăsînd la o parte manipularea politică și escamotările la ordinea zilei, constatăm cu stupoare că sînt căutați cu zel exclusiv informatorii Securității, adică uneltele, cei care, nu o dată, au fost, prin șantaj și teroare, ele însele victimele sistemului opresiv (îi
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
fiind ades nepoetice sau naive, dacă nu chiar hilare pentru vorbitorul nativ; În ultimă instanță, dând apa la moară cinicilor care Îl citează pe Robert Frost cu zâmbet În colțul gurii spunând că... poezia este ceea ce se pierde prin traducere. Stângăciile sunt desigur scuzabile pentru cei care - netrăind printre nativi - nu pot Înțelege complet conotațiile limbii de zi de zi față de sensurile livrești. Dar realitatea greu de Înțeles sau de acceptat pentru români este că traducerile respective, chiar și distribuite sistematic
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
poezie pictură apărut la Editură Nemesis jurnalul meu de poeta mă risipește peste inima ta la limita serii mizând pe o singură noapte sufletul tău eliberat va descoperi această clipă cicatrice sângerânda adâncita de mine într-un apus secret cu stângăcia iubirii adevărate va pecetlui liniștea - singură pasiune permisă dincolo de moarte. Assan, un albanez care vară vindea înghețată în piață, lângă cafeneaua birjarilor, si Moșulică, pe care cei mai mulți dintre colegi mei îl știau numai după îndeletnicirea de ziua când vindea semințe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
cerdacul casei, într-o cameră unde este bărbierit, în fața pragului ușii de la intrare sugerează acest static propriu meditației, solitudinii, devenind expresii ale reflexivității moromețiene în fața lumii. Costache este retractil, ușor arțăgos, sensibilitatea sa nu se lasă comunicată ușor, o anumită stângăcie brutală o însoțește. Leanca (Alexandrina Halic), o vecină grijulie și evident atașată, încearcă să-i câștige atenția, iar acesta o ignoră deliberat, seniorial, așa cum lui Gabi (Ioana Abur) învățătoarea părăsită de fiul său, Ticu (Șerban Pavlu), îi refuză gestul de
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]