356 matches
-
Jack. Ralph îl privi temător, ca și cum el s-ar fi putut înfuria. Asta fu prea mult pentru Jack. Ralph era singura persoană pe care o considerase cu adevărat un model în viața lui și nu putu să îndure suferința și stânjeneala pe care le vedea acum pe chipul bătrânului. Simți, ca un impuls electric, un val de furie. — Soră! strigă, fără să-i pese măcar dacă asta era formula corectă de adresare. Intendenta apăru din nou, cu buzele strânse a dezaprobare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și stânjeniți, stricând, atunci, totul. Antipatia pe care mi-o inspirase omul dintre hârțoage și care sporise destul de repede (se pretindea istoric de meserie, dar în afară de istoria azilului nu știa probabil nimic), mă făcea să nu văd cu ochi buni stânjeneala și teama lor. Mă enerva faptul că se gudurau în jurul mitocanului de Arhivar, că-l salutau, plini de respect, ca să-i câștige bunăvoința, deși înțelegeam de ce se purtau așa. Stârpitura știa tot, despre fiecare! Era gardianul trecutului lor, notat conștiincios
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
inamicul cu simțurile încă amorțite de negurile psihice din zorii zilei. — Hei, domnu’ R., nu-ți fie cu supărare, strigă un om din mulțime. Cineva mi-a zis că ai necazuri cu poliția. E adevărat? Un val de neliniște și stânjeneală cuprinse grupul de muncitori. — Cum? strigă Ignatius. Unde ai auzit o asemenea calomnie? Este absolut fals. Aceste zvonuri mârșave le-a răspândit fără îndoială unul care crede în supremația albilor, vreun bădăran din nord sau poate chiar Gonzalez în persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
zilei, în timp ce se învârtea cu pantalonii uzi prin școală, ceilalți se comportau de parcă ar fi fost invizibil. Ignatius, simțindu-se exact la fel de invizibil acum, în salonul lui Dorian, începu să fandeze spre un adversar imaginar cu hangerul, ca să-și ascundă stânjeneala. Mulți dintre cei prezenți își uniră vocile cu discul. Doi începură să danseze alături de patefon. Dansul se răspândi ca un foc în pădure și peste puțin, dușumeaua era înțesată de perechi care se legănau și se aplecau împrejurul acelui Gibraltar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Încercare de a o săruta pe Isabelle. A doua zi au străbătut ținutul Jersey cu mașina, au luat masa la New York, iar după-amiază s-au dus la o piesă serioasă, unde Isabelle a plâns tot timpul actului al doilea, spre stânjeneală secretă a lui Amory - deși, privind-o, inima i se umplea de tandrețe. Îl tenta să se aplece și să-i culeagă lacrimile cu buzele, iar ea Își strecura mâna Într-a lui la adăpostul Întunericului, ca să i-o strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
era semiautomat. Apăsă un buton de pe birou. Ușa se deschise și intră o femeie uscățivă, cu fața albă, de vreo treizeci și cinci de ani. - Ați sunat, domnule Craig? Craig ezită, începea să se simtă prost și nu era deloc uimit de stânjeneala lui. - Domnișoară Pearson, de cât timp lucrați la Nesbitt Company? întrebă el. Femeia îl privi sever, iar el își aminti prea târziu că, în aceste vremuri de agresivă emancipare, un șef nu pune unei angajate întrebări care pot fi considerate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
aruncat o privire cu înțeles și mi-a zis: Așadar, avem de vorbit. Am intrat într-o încăpere în care nu erau decât un altar, o rogojină de paie și o cruce agățată pe perete. Pe dată, starețul își arătă stânjeneala pe care până atunci și-o ascunsese. — Noi am făcut pentru tine tot ce ne-a stat în putință, dar guvernatorul Acuña încă n-a consimțit la o întrevedere cu solii japonezi. Ca răspuns la scrisoarea pe care i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ce ne stă în putință pentru ca solii japonezi să se simtă cât mai bine în Mexico, zise guvernatorul, fără să răspundă în vreun fel la chestiunea cea mai însemnată a acestei întâlniri. Pe măsură ce timpul trecea, solii începeau să-și arate stânjeneala pe chip, după cum le era obiceiul. Însă, ascuțit la minte cum era, Matsuki nu se putu abține și stărui zicând că vrea un răspuns la scrisorile Stăpânului. — Eu, zise guvernatorul șovăind, nu sunt îndreptățit să răspund la aceste scrisori, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu-și poate îndeplini însărcinarea până la capăt decât murind. — Eu... nu înțeleg prea bine... strânse din umeri comandantul cu uimire. Dar din vorbele dumitale, padre, mi se pare că încuviințezi acest păcat oprit de Biserică. În ochii lui se ascundeau stânjeneala și teama de mine. Poate că aflase din scrisori venite din Spania că eu eram un trădător și că mă ridicasem împotriva Bisericii. Într-adevăr, sunt descumpănit, am ajuns în pragul disperării și nu mai înțeleg care a fost voința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu o seară Înainte la televizor. Însă majoritatea preferau să aștepte În liniște, să răsfoiască reviste, caz În care Fima Își Îngropa capul În hârtiile sale și Încerca să-și facă prezența cât mai puțin simțită, pentru a nu crea stânjeneală. Ce se petrecea În spatele ușilor Închise ale sălii de tratamente? Ce provoca gemetele pe care Fima le auzea uneori sau pe care i se părea că le aude ? Ce exprimau chipurile femeilor când veneau la clinică și când plecau? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ce părere ai tu? Nu ți-e silă de femei? — Nu, doamnă Tadmor. Simt pentru ele chiar opusul. Aha! Care e opusul repulsiei? —Poate simpatia? Curiozitatea? E cam greu de explicat. De ce nu mă privești? N-aș vrea să provoc stânjeneală. Uite, apa fierbe. V-ați hotărât ce vreți? Cafea? —Cui să provoci stânjeneală? Ție? Sau mie? —Greu de spus exact. Poate ambele. Nu știu. Ai cumva un nume? —Mă cheamă Fima. Efraim. Pe mine Annette. Ești căsătorit? —Am fost, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Simt pentru ele chiar opusul. Aha! Care e opusul repulsiei? —Poate simpatia? Curiozitatea? E cam greu de explicat. De ce nu mă privești? N-aș vrea să provoc stânjeneală. Uite, apa fierbe. V-ați hotărât ce vreți? Cafea? —Cui să provoci stânjeneală? Ție? Sau mie? —Greu de spus exact. Poate ambele. Nu știu. Ai cumva un nume? —Mă cheamă Fima. Efraim. Pe mine Annette. Ești căsătorit? —Am fost, doamnă. De două ori. Aproape de trei ori. —Și eu sunt pe cale să divorțez. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aminti că Îi tăiaseră telefonul, scutindu-l În felul ăsta de obligația de-a interveni. Și În afară de asta, era posibil să i se fi părut numai că auzise lovitura și țipătul prin somn, iar intervenția lui avea să provoace doar stânjeneală și ridicol. În loc să se Întoarcă În pat, continuă să stea așa, În bluza cu mâneci lungi, pe balconul de la bucătărie, printre rămășițele cuștilor, borcanelor și cutiilor În care Dimi și cu el ținuseră viermii. Acum acestea emanau un miros greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ceară. Și i se păruse că amândoi erau În doliu după un oaspete de mult invitat, În a cărui sosire nu mai sperau, dar pe care continuau totuși să-l aștepte. Pentru prima oară În viață sesizase atunci, vag, profunzimea stânjenelii camuflate de tăcere care persistase Între ei pe toată durata copilăriei sale. Fără nici un fel de certuri. Fără lamentări. Fără reproșuri. Fără neînțelegeri. O tăcere Îndatoritoare și politicoasă. Se dăduse jos de pe bicicletă și Întrebase timid dacă venise deja timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se desfășurau operațiunile. Cu toate că șoferii ambulanțelor erau În grevă, le povesti, și că era intrarea sâmbetei, Nina cea neobosită reușise să aranjeze telefonic, de la birou, ca... el să fie transportat la morga spitalului Hadassa. Fima simți o afecțiune reînnoită pentru stânjeneala timidă a lui Țvi, care nu părea deloc un istoric celebru, șef de catedră, ci mai degrabă un etern instructor de tineret, ai cărui umeri se lăsaseră deja puțin, sau un Învățător de țară. Îi plăceau de asemenea felul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
am întrebat dacă sunteți evreu. — Nu. Dar soția mea este. De obicei nu le spun oamenilor asta, dar, dacă tot era să vorbesc despre ce făcusem în Europa în timpul războiului, mi s-a părut o idee bună. Putea preveni și stânjeneala de pe parcurs. Acum câteva luni, tipul cu care lucrez la First Mutual m-a întrebat dacă mă interesează să mă înscriu în clubul local și apoi nu a mai adus vorba de asta. Nu m-aș fi înscris oricum, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de vorbă, la un pahar de vin, cu un vechi prieten, Radu, venit în vizită. Soția bărbatului, Stella, le întrerupe dialogul aducându-l în casă, pe neașteptate, cu excesivă amabilitate, pe un vecin bețiv, M., ceea ce provoacă un moment de stânjeneală. Enervată de ostilitatea pe care soțul ei și-o manifestă, prin tăcere, față de nou-venit, Stella face o criză de nervi, spunându-i cuvinte jignitoare și devenind violentă. Această prozaică ceartă conjugală este relatată de Paul Dogaru, autorul romanului Singurătatea lupului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ar fi simțit pe deplin întreaga rușine a familiei, împărțită cinstit cu jumătatea lui, dacă pastilele sale nu și-ar fi făcut efectul exact în același timp. Fuga lui Mișu în culise fu interpretată de toată lumea drept o manifestare a stânjenelii și povestea cu halterele fu dată uitării. Horațiu, Romeo și Nexus, din toată treimea ființei lui, ar fi vrut să fie departe, la picioarele Contesei, unde nu existau rușine și pârț și televiziune. Cele câteva grame se întoarseră în portretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
credeam. Contesa se cam plictisise de jocul intelectual cu Popa, dar nu putea să-l lase baltă tocmai acum, când omul începea cât de cât să gândească. În plus, Contesa descoperise și ea, odată cu Popa, bucuria libertății. În prima zi stânjeneala fusese mare. În a doua zi, un grad suficient de familiaritate îi redase Contesei demnitatea obișnuită. În a treia zi, Contesa încetă să se mai radă pe picioare. Doamna Popa fusese invitată să participe la interogatoriu. Gabrielescu se gândise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ochii aceea frumoși, pe buzele acelea cărnoase, pe obrajii îmbujorați. S-a stăpânit, dar fiorul plăcerii l-a simțit până în măduva oaselor deopotrivă cu Cecilia, care roșise de emoție. Și mai mult o iubea pe fata din parc care prin stânjeneala și îmbujorarea feței dovedea pudoare, curățenie morală. Cunoscuse multe fete, chiar făcuse dragoste cu unele din ele, dar nu simțise pentru niciuna ceea ce simțea acum. A prezentat-o celor ce n-o cunoșteau ca fiind prietena lui. În anturajul, alcătuit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mare nădejde în lume și că se cheamă ATOMĂ și el se va ruga la această putere, ca să ne scoată la lumină și la binele nostru, al minerilor, al tuturor celor ce muncesc Și întâi, mai cu reținere și cu stânjeneală, iar mai pe urmă, tot mai bazat și mai năvalnic, se încumetă, semeț, Pamfil Duran a glăsui și a se ruga, într-o modă cum nu mai auzise nimenea Zicând: Atomă și iar Atomă, biruitoare în război Atomă, mai vajnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aude nimic! Ba eu aud cum se crapă, ripostă ea, cu umor. -...cum se crapă? Ce se crapă, adică? arătă el că nu înțelege o iotă. Cum se crapă de ziuă, prostuțule! pufni ea într-un râs răsunător, care îndepărtă stânjeneala ce adăstase între ei, de la venirea-i în dormitor, de cum intrase pe ușa înaltă și spusese: bună seara, domnule. Într-un acces de temeritate care i se declanșă astfel, Vladimir își recuperă nota personală de a glumi cu fetele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zis că erau niște antiinflamatoare, mai ales că erau aranjate Într-o punguță de hârtie pe care erau scrise numele și adresa unui cabinet stomatologic. Un sentiment de ușurare mă cuprinse când am revenit pe bulevardul Aoyama, eliberându-mă de stânjeneala pe care mi-o provocaseră clădirea aceea În general și persoana lui Porcușor În special. Razele soarelui coborau către apus, cămașa mi se lipise de spate, eram plin de sudoare, mi-era rău. Era de-ajuns să Întâlnesc persoane un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
aproape fără să-mi dau seama am vârât mâna prin deschizătura sertarului și am atins ușor țesătura alunecoasă. Paiața apăru printre fâșiile de plastic. — Nu vreți o cafea? M-am așezat pe divan în fața posterului cu maimuța. O senzație de stânjeneală îmi plutea în gâtul uscat, făinos. Am privit în jur și jena mea fizică alunecă în ambianța aceea modestă. Pe un raft, o păpușă de porțelan cu o umbreluță din voal își sprijinea fața speriată de primul dintr-un șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am zâmbit, așa cum se zâmbește lucrurilor care ne aparțin. Am privit din nou soarele care cobora spre mare cu reflexe roz și m-am gândit că eram un prost. Trăiam o splendidă după-amiază din viața mea, trebuia să strâng aripile stânjenelii peste momentul acela de seninătate. S-a întors îmbrăcată cu costumul de baie de culoarea prunei și un prosop sub braț. Era încă incredibil de frumoasă, mai slabă decât atunci când o cunoscusem, poate mai dură, dar mai leală. Trupul bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]