980 matches
-
că Becky se simte confortabil avînd În vedere acest lucru. Îmi ia mîna și i-o strîng a recunoștință. Venetia expiră și Încuviințează. — Sigur că da, spune. Becky draga mea, te Înțeleg perfect. Dacă te simți fie și un gram stînjenită, atunci cred c-ar trebui să iei În calcul posibilitatea de a-ți alege un alt medic. Îți promit că n-o să mă supăr! Îmi zîmbește prietenos. — Dacă te hotărăști să rămîi În grija mea, am să fac tot posibilul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și stresul legate de nașterea unui copil, iar tu, ca mamă, trebuie să ai grijă să-i prezinți o imagine cît mai pozitivă. — Am Înțeles, Încuviințez, Încercînd să absorb toate aceste informații. Ok, așa am să fac. Și Suze... tac stînjenită. Îți mulțumesc pentru că nu mi-ai spus „Ți-am zis eu“. Tu mi-ai spus să stau departe de Venetia Carter și... poate c-ai avut dreptate. Nu ți-aș fi spus niciodată „Ți-am zis eu!“, exclamă Suze, Îngrozită
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Karen vehement. Biata de ea, nici nu vreau să-mi Închipui ce-o fi În sufletul ei... — Ai văzut-o? De la... Dawn face o pauză sugestivă. Karen clatină din cap. N-a mai văzut-o nimeni. Le urmăresc conversația ușor stînjenită. Despre ce tot vorbesc aici? Cine e „ea“? — Bună! zic și le văd cum tresar amîndouă. — Becky! Dumnezeule mare! Karen pare foarte fîstîcită cînd mă vede. — Ce faci... Am fost anunțați că vii azi? Începe să-și răsfoiască hîrtiile de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
-i iau mîna. Nu vrem să pățești ceva. — Da, să ai grijă, Îmi ține isonul și Suze. — O să am. GÎtul lui Jess se face trandafiriu. — N-o să pățesc nimic. Mersi. Oricum... CÎnd chelnerul ne aduce cafeaua, Își retrage mîna, ușor stînjenită. — Îmi... place agrafa ta de păr, Becky. E evident că vrea să schimbe subiectul. A, mersi, mi-o ating eu În treacăt. E super, nu? E de la Miu Miu. De fapt, face parte din portofoliul de investiții din contul copilului
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de posesivă... Stă așa În fața noastră, În halatul ei verde, de autoritate medicală, ca un om de mare bun simț. Iar eu sînt gravida beată și deranjată la cap, Într-un tricou lălîu. — Ven, e În regulă, spune Luke, ușor stînjenit. Uite ce e, o să vină Charles Braine să asiste la naștere. Poate că ar fi mai bine... să pleci. — Poate că da. Venetia aprobă din cap Înțelegătoare, și simt un junghi incandescent de furie. — Luke, n-o lăsa să scape
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
său îl influența foarte mult pe al meu, fiindcă știam că el își închipuia că este singur. Ca urmare, a trebuit să rămân culcat, nemișcat până a ieșit, fiindcă dacă m-aș fi mișcat, el s-ar fi simțit foarte stânjenit. Aici era o lipsă completă de intenționalitate, dar în măsura în care eram implicat eu, situația avea un impact enorm asupra comportamentului meu și însemna o constrângere” (apud Mattelart, Mattelart, 2001, p. 53). Proxemica școala de la Palo Alto se mai remarcă și prin
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
anglo-saxonizarea și românizarea termenului în discuție. Din păcate, literatura pedagogică (de la noi și de aiurea) nu se mai sinchisește de atare exigențe. Un autor care stăpânește relativ bine latina clasică, precum cel care scrie aceste rânduri, se va simți mereu stânjenit de această „genitivizare românească” (sau de cea englezească); trebuie să ne supunem totuși acestor mode ridicole care - deși prostești - s-au impus. Aș fi putut să scriu „curriculumului”, cum am și făcut în alte lucrări ale mele; dar rezultatul nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o măsură suficientă pentru a cere un preț rezonabil și, În al treilea rînd, oamenii ar putea presupune că, dacă impuneți un preț mai mic, s-ar putea să nu fiți la fel de buni ca restul terapeuților. Unele persoane se simt stînjenite că trebuie să fie plătite pentru tratamentele Reiki, Însă banii reprezintă doar o formă convenabilă de schimb și, dacă nu faceți decît să oferiți În mod repetat, Îi obligați, Într-o formă sau Într-alta pe cei pe care Îi
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
costuri pentru tratamentele Reiki presupune o anumită lecție care trebuie Învățată. Prima dată cînd cereți bani, s-ar putea să vă simțiți puțin ciudat, dar acesta ar putea fi un pas important În aprecierea propriilor merite. Dacă tot vă simțiți stînjenit În legătură cu aceasta, atunci chiar ar trebui să vă dedicați o parte din timp tratamentelor „gratuite” - probabil, dînd o mînă de ajutor Într-un sanatoriu sau Într-un azil de bătrîni -, Însă, pentru a lucra În mod profesionist, trebuie să stabiliți
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
echilibristică între premisele total nefericite ale cărții și comportamentul indus de aceste premise. Conversția dintre Marlowe și Linda Loring este stridentă, artificială până în cele mai mărunte detalii. Abia căsătoriți, ei vorbesc deja despre divorț. Marlowe e, pe de o parte, stânjenit că trebuie să locuiască într-o casă cu piscină, iar pe de altă parte, nu ezită să-l numească pe servitorul Augustino, cu superioritatea ciocoiului, „Tino”. Întregul demers al lui Chandler e, de altfel, psihanalizabil. Scriitorul a fost împins într-
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pavajul ca să ne putem noi plimba fară hopuri - cum de nu li-e cald! Scriitorul se rezemă din nou, se șterse iar pe frunte cu batista, mă privi în fugă și schimbă vorba. Când ajunserăm acasă coborî din mașină puțin stânjenit. Apoi, ca și cum și-ar fi adus aminte, îmi spuse cu nepăsare: - Știi? Articolul... cred că o să-l duc mâine... La urma urmei, astă seară... cum să-ți spun...pare a fi mai răcoare!... - Valentin Silvestru, - Unul din oamenii de pe șantierul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
palmele în mâneci, revenea la sfat. Zalomir ieși s-o cheme pe Marghiolița. Din bucătărie o fată cu fața lată sări sprintenă și aduse lighean, cană și prosop. Veselă și curioasă, îl cerceta atât de insistent încât procurorul se simți stânjenit. - Lasă-le aici și pleacă, îi porunci el vorbind pe nas. Sfatul de sub mesteacăn se opri. Oamenii îl priviră pe Zalomir iar unii își săltară căciulile. Ciungul înaintă șovăielnic. - Don’ procoror, zise el cu glas gros, fă-ne, rogu-vă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Vernor. Pe masă mai era și o cutie de biscuiți cu unt, deschisă pentru musafiri. Ce zici de asta, Gaia? o tachină tatăl ei. Milton are platfus. Ți se pare că n-ai putea trece peste asta? ― Tataaa! spuse Gaia, stânjenită. ― Mai bine să ai platfus decât să te Întorci acasă cu picioarele Înainte, spuse Lefty. ― Așa e, se pronunță Georgia Vasilakis. Aveți noroc că nu-l iau pe Milton. Nu cred că e nici un fel de rușine. Nu știu ce m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de fum. ― Bine, e de-ajuns, spuse ea, Împingându-mă spre ușă. ― Stai! i-am spus. Ador uzinele. Sunt din Detroit. Asta e un fel de Ansel Adams pentru mine. ― Acum ai văzut-o, spuse ea, gonindu-mă afară, Încântată, stânjenită, zâmbind, Încăpățânată. ― Am un Bernd and Hilla Becher În sufragerie, m-am lăudat eu. ― Ai un Bernd and Hilla Becher? Încetă să mă mai Împingă. ― E o fabrică veche de ciment. ― Bine, fie, spuse Julie, Înduplecându-se. Pozez fabrici. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ascundea ceva sau că rîdea de el. — Aș fi preferat să mă ocup de spargere, mormăi el. CÎnd e vorba de borfași, cam știi cum să-i dibuiești. Îmi cer scuze că v-am deranjat. Respectele mele, doamnă. Se ridică, stînjenit, neștiind cum să plece, și soarele Îi intra direct În ochi. — Acum e prea tîrziu să mă duc la bancă. Voi trece pe la două. Pe urmă, dacă mai trebuie, merg iar la gară. Maigret făcuse și el pe vremuri treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
nouă și 406 tot n-a răspuns. — Domnișoara Lange și Însoțitorul ei au luat o singură cameră pentru amîndoi? — Da. Bărbatul a sunat a treia oară la unsprezece și, de data asta, domnișoara Lange a răspuns. Am făcut legătura. Păru stînjenită, aruncă o privire spre Maigret, vrînd parcă să-și dea seama ce efect va face asupra lui. Probabil că și ea Îl recunoscuse. — Ați ascultat ce vorbeau? murmură Lecoeur, cu blîndețe. Îmi cer scuze. N-am obiceiul ăsta. Lumea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Așadar, nu voia ca fiul dumneavoastră să știe Într-o zi că sunteți tatăl lui? — Mai târziu, când devenea major, i-ar fi spus totul. Și adăugă apoi cu aceeași voce răgușită: — Acum are cincisprezece ani... Lecoeur și Maigret tăceau, stânjeniți. — Când am Întâlnit-o la Vichy, a hotărât să... — Continuați. — Să-l văd. Să aflu unde era. — Ați aflat? Scutură din cap și În ochii lui apărură În sfârșit lacrimi adevărate. — Nu. — Unde v-a spus Hélène că va naște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
urmate de exilări. Nu că ar supraestima în vreun fel inocența celor acuzați. Nici măcar a propriei sale fiice ori nepoate. După cum niciodată nu a subestimat pericolul pe care-l reprezintă pentru stabi litatea regimului relațiile extra conjugale. Se fâțâie în loc, stânjenit. Și el a călcat strâmb de câteva ori în tinerețe... și nu numai. Copleșit, își lasă capul în jos. Zeii ne pe depsesc chiar prin ceea ce am păcătuit. Dar i-a fost întotdeauna devotat Liviei, chiar dacă nu întru totul fidel
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
direcție bate vân tul înainte de a lua atitudine. Bun! La rândul său, Ianuarius nu îndrăznește să-i spună împăratului că Urgalanilla a pus ochii pe Narcissus al lui și i-a făcut avansuri, pe care el le-a refuzat, extrem de stânjenit. Asta a întărâtat-o și mai tare pe curviștina aia, care nu cunoaște ce-i rușinea. De aceea se duceau bieții copii, mai pe urmă, la bibliotecă, să ci tească împreună și să împrumute cărți. Cu un oftat, se apucă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
intim și cel public, îi mărturisește tot în șoaptă. Rex se scarpină încurcat în creștet. Dintr odată îi vine o idee: — Arată-i o păpușă. — O păpușă? repetă Occia uimită. La ce i-ar folosi? — Anatomie... ăă... și altele..., murmură stânjenit bărbatul. Vestala Mamă prinde ideea și se luminează la chip. Cu mâna ei osoasă și slăbănoagă îi dă o palmă zdravănă în spinare drept mulțumire. Se întoarce apoi către fete: — Și voi ce stați așa, ca niște blege? Aveți atâtea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la timp. Nu însă îndeajuns de repede pentru Vipsania. În urechi i-a răsunat cuvântul nerostit: Cornelius. Cornelius!? se alarmează instantaneu. Fratele mai mic al lui Gallus? Își îndreaptă ochii, cercetător, către Claudius. În fața privirii ei pătrunzătoare, acesta întoarce capul, stânjenit. Gestul lui o convinge că a intuit corect. Cornelius deci. Incredibil! Nu chiar atât de neașteptat, totuși. De mult a simțit că Pollio ascunde un secret. Chiar și față de băieții lui. Ceva ce Gallus a reușit să afle. Este sigură
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sălbatice. — Hai, nu mai zăbovi, îl zorește instructorul. Nu ne putem opri o clipă, să stăm de vorbă în liniște? — Aici!? hohotește Rufus. Ție nu-ți mută nasul din loc du hoarea asta înțepătoare de pișat? — Ba da, recunoaște celălalt stânjenit. Se oprește însă după câțiva pași și exclamă în gura mare: — Pe Jupiter! N-am mai văzut în viața mea niște pisici așa mari! Și vărgate pe deasupra! Curios, Rufus întoarce capul. — Nu-s pisici, zâmbește, ci pui de tigri. Din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
capcană? El îi vorbește de temerile sale, iar ăsta îi cere tălmaci de vise. — Am avut azi-noapte un coșmar care m-a pus pe gânduri, murmură Germanicus. Pe față îi joacă reflexe tulburi. Am visat-o și pe Mariamne, spune stânjenit. Inexplicabil, declarația - oricât de neașteptată - îl liniștește pe Herodes Agrippa. Ironia înlocuiește spaima. Să-și fi pierdut într-atâta atracția vechea artă a haruspiciilor și augurilor, încât romanii ăștia înfumurați se înjosesc până la a cere ajutorul chaldeilor disprețuiți? Nu sunt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o bătaie, dacă nu chiar două sau trei și n-ar ști ce să facă mai departe. Poate că s-ar duce, stângace, să-l salute, cu bucuria și dragostea citindu-i-se chip. Sau poate că ar fi prea stânjenită să se apropie de el, și-ar pune toate cărțile jos și s-ar furișa ușor afară. Și Ben? Ben ar fi surprins și încântat să o vadă, așa cum ar fi dacă ar da în mod neașteptat peste oricare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ia o sticlă de bere și i-o duce lui Ben pe tavă. Se apleacă în fața lui Ben și-i șoptește ceva, arătând spre brunetă, după care pleacă, iar Ben, fie el binecuvântat, roșește. Se uită fix la sticlă, prea stânjenit să privească în jur prin încăpere sau la brunetă, iar bruneta se topește, cam ca tipa prost îmbrăcată de la Waterstone. ― O, Doamne! le șoptește ea prietenelor sale. Ați văzut? S-a înroșit! Cred că m-am îndrăgostit! Tenul lui Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]