521 matches
-
ziare - cuvântul Dumnezeu, scris pe atunci obligatoriu cu literă mică, cu «d» mic, el făcea cuvenita (cuvioasa) corectură, punea majuscula maiestuoasă. Ajunsese să citească anume în acest scop tipăriturile noi, se înțelege ateiste, din care își pusese în cap să stârpească toți dumnezeii scriși cu «d» mic. Cum dădea peste unul din ăștia, scotea litera infamă pe banda albă a paginii, înlocuind-o victorios cu un «D» mare, de dimensiuni uriașe, să se vadă. Nu mai era de mult atent la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fel. Să le umanizez. Mormântul lui Dionysos La Delphi mi-au arătat mormântul lui Dionysos. Mitul povestește că acesta, fiu al Persefonei, numit Zagreus, a fost sfârtecat și înghițit, încă de copil, de către Titani. Mâniat, Zeus a reușit să-i stârpească pe ucigași și, în același timp, să salveze inima fiului, care, în felul acesta a putut fi născut a doua oară de către muritoarea Semele. Dionysos e un zeu trac, iar geții, care, după Herodot, sunt cei mai viteji și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mea se manifesta extatic în orice clipă. Kogaionon Am fost însoțit pe muntele sacru Kogaionon, într-un imens amfiteatru, dinaintea unei grote ascunse, în care accesul era interzis tuturor: acolo, înăuntru, se afla locuința marelui preot Decheneus, cel care a stârpit vița de vie și-a interzis orgiile bahice pe timpul regelui Burebista, asasinat din această cauză în același an cu marele Cezar. În acest amfiteatru de pe coasta muntelui urcă periodic toți preoții - chiar și novicii - ca să se roage; fiecare dintre ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
veni în Moldova cu inima ușoară, că n-au a se teme de vreo sminteală: drumurile-s sigure, vămile după pravilă, și negoțul cinstit"! Mi-am pus obrazul!... Și iată! Măria ta! intră Mihail spăsit, ploconit. Poruncit-am să fie stârpiți tâlharii din Țara Moldovei?!?! Da au ba?! exclamă sever Ștefan. Și când se încruntă Măria sa... Tăutu îi sare în ajutor, cu glas moale: În vreme de zurbă, tâlharii scot capul... Scot capul... se agață Mihail de colacul de salvare, îngânând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să li-l retezi?! Am lanțuri! ridică Mihail capul, cutezător. Aaa! se luminează Ștefan. I-ai cetluit... Zi așa, spătare, o moaie el și-l bate pe umăr să-l îmbuneze, dar imediat se încruntă. Parcă totuși poruncisem "să fie stârpiți!"... Stârpiți vor fi! strigă Mihail cu mâna pe inimă ca un jurământ. E cu omor?! Cu omor! Tâlharii să fie atârnați la porțile Cetății! poruncește crunt. Neguțătorilor să le fie înturnată paguba din vistieria domnească! Îi stârpesc!! răcnește Mihail cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
poruncisem "să fie stârpiți!"... Stârpiți vor fi! strigă Mihail cu mâna pe inimă ca un jurământ. E cu omor?! Cu omor! Tâlharii să fie atârnați la porțile Cetății! poruncește crunt. Neguțătorilor să le fie înturnată paguba din vistieria domnească! Îi stârpesc!! răcnește Mihail cu însuflețire. Să-mi ia capul Măria ta, de nu i-oi stârpi! Pe toți tâlharii!... și de drumul mare, și... și de drumul mic! Ștefan zâmbește și-l mulțămește c-o bătaie pe umăr: Bine, Mare Spătare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
jurământ. E cu omor?! Cu omor! Tâlharii să fie atârnați la porțile Cetății! poruncește crunt. Neguțătorilor să le fie înturnată paguba din vistieria domnească! Îi stârpesc!! răcnește Mihail cu însuflețire. Să-mi ia capul Măria ta, de nu i-oi stârpi! Pe toți tâlharii!... și de drumul mare, și... și de drumul mic! Ștefan zâmbește și-l mulțămește c-o bătaie pe umăr: Bine, Mare Spătare, bine... Mihail face stânga-n-prejur. Stai!! strigă din urmă, Ștefan. Văzut-ai cum se-ncleie musca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
el sever. Să nu poruncesc a treia oară! Să nu mai văd calicime la capul podului peste Suceava! Le dai de lucru! Să muncească, să-și merite pâinea! Să aleagă: ori muncesc, ori crapă de foame! Cerșetoria voi a o stârpi în Țara Moldovei! Vreau să curăț țara. Ștefan, cu mâinile la piept, măsoară încăperea: Ioane, cum stai cu izvodirea la "Nemaipomenitul nostru letopiseț?" Zorește, că dau turcii și rămânem neisprăviți. Scormonesc hrisoave, hronici, adun mărturii din bătrâni. Nu-i ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
deschise, având în stânga dealul Buciumului și în dreapta dealul Vișanilor. Drumul curge liniștit. La o bucată de vreme, trecem pe lângă Ferma pomicolă Vămășoaia, din livezile căreia ne râd merele cu obrazul rumen. Nu prea departe de aici întâlnim un stejar din stârpea gorunilor - un fost cap încoronat. Ți-l mai amintești cred, dragă prietene, cum i-au rămas doar crengile desfrunzite, care par niște brațe întinse spre cer... Doar la baza coroanei mai avea câteva crenguțe vii, care în fiecare toamnă mă
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
sătenii de la Iazu, lângă Slobozia Ialomiței, despre pacostea șoarecilor și a șobolanilor în această toamnă secetoasă, am aflat că, de la o vreme, nu de mult, s-a iscat în șoricărime și în guzgănime un fel de ciumă care i-a stârpit cu miile. Au pierit, otrăvite de carnea lor, și mâțe de prin sate. [NOTE DISPARATE]* Nu te supăra pe lucruri și împrejurări: lor puțin le pasă de supărarea ta. + Cu mila lui Dumnezeu Io Matei Basarab Voevod și Domn. Scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
socialist român în 1920: „D.I. Ciser: Dați libertățile cele mai mari și cele mai largi de asociere și de întrunire (,) cuvîntului și presei. Libertățile acestea, a cuvîntului, a presei, a întrunirilor, sînt singurul remediu pentru a putea lupta și a stîrpi abuzurile, a se stîrpi bacșișurile, cointeresările, fraudele. Controlul și critica politică este (sic!) singurul mijloc să (se) facă ordine în viața publică” (v. „Cuvîntul lui Iosif Ciser din 19 iulie 1920”, în Deputații socialiști..., p. 198). Obișnuit mai degrabă cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
D.I. Ciser: Dați libertățile cele mai mari și cele mai largi de asociere și de întrunire (,) cuvîntului și presei. Libertățile acestea, a cuvîntului, a presei, a întrunirilor, sînt singurul remediu pentru a putea lupta și a stîrpi abuzurile, a se stîrpi bacșișurile, cointeresările, fraudele. Controlul și critica politică este (sic!) singurul mijloc să (se) facă ordine în viața publică” (v. „Cuvîntul lui Iosif Ciser din 19 iulie 1920”, în Deputații socialiști..., p. 198). Obișnuit mai degrabă cu judecățile negative decît cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
firesc. Ironia vine dintr-un jind după candoare, frustrat, nesatis făcut, și care, de atâtea eșecuri, se acrește și se înveninează. Ea se extinde inexorabil asupra întregului univers; și dacă se înverșunează cu deosebire împotriva religiei și vrea s-o stârpească de la rădăcină este pentru că, în taină, simte amărăciunea de a nu putea crede. Și mai dăunătoare este bătaia de joc mușcătoare, furibundă, degenerată în sis tem și mergând până la marginea distrugerii de sine. În 1726, Doamna du Deffand a însoțit
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
fure avutul. În schimb, cei doi ciobani reacționează pentru stingerea conflictului (care era de fapt o stare de tensiune derivată din reușita celui de-al treilea și nereușita lor), într-un mod care ar stupefia orice etică a modernității, anume: stârpesc termenul de comparație. Etica mioritică privește tipul de comportament în care tensiunile și conflictele se rezolvă prin anularea (anihilarea, distrugerea) termenului de comparație care ne pune într-o situație defavorabiă. Reacția celui anihilat este mai cunoscută: retragerea pasivă, resemnarea în fața
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
înțelegem este că eficiența Apusului are o legătură cauzală cu refuzul fatalismelor și esențialismelor. Acolo se construiesc etici și politici pragmatice prin care cetățenii se ajută între ei să le meargă mai bine. Lor nu le trece prin cap să stârpească termenul de comparație, ci să învețe rapid din reușita lui și să încerce să-l depășească. Text publicat în Curentul, 3 martie 1998 Ratare, da; ratați, ba În anii ’80, apărea în revista Știință și tehnică un pseudo-serial SF. Sub
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
indivizi, ci categorii întregi. În anii ’50-’60, monopolul pe suferință și pe moralitate aparținea proletariatului și vârfului său de lance: ilegaliștii comuniști (după principiul puțini am fost, mulți am rămas). Ceilalți erau răi, profitori, sugeau sângele poporului și trebuiau stârpiți social, dacă nu și fizic. Așa au dispărut din posturi de concepție și decizie 90% dintre românii cu studii superioare sau medii, cum au dispărut, uneori și din viață, românii capabili de afaceri, cei în stare să facă avere pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
concepție și decizie 90% dintre românii cu studii superioare sau medii, cum au dispărut, uneori și din viață, românii capabili de afaceri, cei în stare să facă avere pentru ei, dar și să producă prosperitate comunitară. Aceste categorii au fost stârpite ca imorale în raport cu standardele societății comuniste. Cei ce dețineau monopolul pe bine și rău i-au făcut să înțeleagă ce este suferința și umilirea. Și să se purifice moral prin ele. Puterea legitimă aparținea celor care suferiseră, potrivit standardelor de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
a fost cu greu păstrată ca parte a Facultăți de istorie și având un număr infim de studenți. Această măsură a fost perfect coerentă cu faptul că un regim totalitar respinge altă cunoaștere socială decât cea livrată de politic și stârpește modul pluralist de gândire în numele unicului adevăr de partid. Disciplinele tehnice și cele de științe ale naturii, ca și științele formale nu prezintă un risc pentru totalitarism. Dimpotrivă: cu cât mintea oamenilor este populată aproape exclusiv cu formule, ecuații, tehnologii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
retroactiv! Tot trecutul țării subjugate trebuie să o îndure chiar în substanța sa: se falsifică istoria, se curăță literatura, artele, de toate "ereziile capitaliste". Astfel se golesc muzeele, arhivele, comorile culturale ale bisericilor și mănăstirilor în căutarea tradițiilor, care trebuie stîrpite cu orice preț. Regimul nu se mulțumește numai a proclama ateismul ca doctrină oficială, ci interzice cultul și închide bisericile. Se schimbă cărțile școlare, se modifică ortografia, vocabularul, numele orașelor, al străzilor, în scop de a șterge orice urmă de
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
românesc, cvasiabsentă. Precedente minore de imaginar marin găsim în cronicile unor Neculce și Greceanu, cu referire la chestiuni politico militare ruso-turce (galioane moschicești, șeici), și, mult mai târziu, în biografia lui Ion Ghica, despre care se spune că ar fi stârpit pirateria greacă din insula egeană Samos, când a fost guvernator, între 1854-1858, prin învestitura Porții otomane 1. Nu cunosc să fi povestit undeva, în textele sale, despre acest episod inedit și generos literar. Marea și pirateria apar pregnant prima oară
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Până atunci însă, noi trebuie să sprijinim frontul pentru ca sfârșitul războiului să fie cât mai rapid. și, de aceea, este necesară o organizare într-o masă cât mai largă a tuturor femeilor pentru că numai prin forța organizată vom reuși să stârpim orice urmă de idee fascistă și să ne bucurăm de deplină libertate, de o viață demnă și luminată. După d-na Bagdasar a luat cuvântul d-na dr. Medeea Niculescu, care după ce a făcut un scurt istoric al luptei femeilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
Natura e prevenitoare, dar nu cunoaște nici mila și nici specii privilegiate. Dacă nu luăm noi măsurile de control, le va lua natura, chiar și În dauna noastră. De altfel, și am mai spuso, Viața În general nu poate fi stârpită. Iar În particular, cu atât mai mult o specie care vine, fie și tangențial, În relație cu omul. Iar imaginea dezolantă a unui oraș străbătut de câini vagabonzi nu e de azi de ieri. Ea e comună Întregii istorii a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
locale, care de felul lor nu puteau zbura; 24 de specii locale au plătit asta cu dispariția. După ce omul a introdus În Jamaica o specie nouă, trestia de zahăr, dar și șobolanii ce-o decimau, a introdus mangusta pentru a stârpi șobolanii. Rezultatul? Mangusta a preferat fauna locală, lipsită de apărarea conferită de o evoluție În parteneriat cu noul prădător. Și tot din cauza nou introdusei trestii de zahăr, dar În Hawai, unde a găsit ca dușman un fluture, s’a introdus
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
general la Departamentul Cultelor, considera că problema mănăstirilor merită o atenție specială și: “Suntem de părere să i se arate Patriarhului Justinian că: scopul comenzilor de la U.C.E.C.O.M. a fost de a da de lucru călugărilor, de a stârpi vagabondajul și cerșetoria acestora și nu acela de a da prilej starețelor de a recruta tinere fete În monahism, cum s-a Întâmplat În toate mănăstirile; conducerea Bisericii Ortodoxe nu a luat nici o măsură față de pătrunderea În monahism a unor
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Antonella Asandei () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93529]
-
de aproape de mâna lor. Dar ziarul L’Indépendance Roumaine, al cărui director și proprietar este Ale xandru Ciurcu dimpreună cu tatăl său, Nicolae, urmează campania anti-ungurească pe această chestiune. Bineînțeles, Pesta protestează vehement la București și cere guvernului Brătianu să stârpească cuibul iredentist din Ro mânia. După două zile, guvernul decretează expulzarea lui Nicolae și Alexandru Ciurcu și a studenților George Secășanu, George Ocășanu, I. Droc-Bănciulescu și I. Corneanu, toți români transilvăneni. Vestea expulzării se răspândește ca fulgerul și toată opoziția
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]