3,144 matches
-
locuință bine-îngrijită, ceva mai mare decât cele din vecinătate, și fusese zugrăvită în stilul tradițional al caselor botswaneze, în roșu și maro, cu un model proeminent de diamante în relief, de culoare albă alb. Curtea era măturată, ceea ce sugera că stăpâna casei, care o și zugrăvise, folosea conștiincioasă mătura din trestie. Casele și decorațiunile cădeau în sarcina femeilor, iar femeii acesteia i se transmiseseră meșteșugurile din bătrâni. Când ajunseră la poartă, Mma Tsbago ceru cu glas tare permisiunea să intre. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o bluză albă cu guler înalt ieși afară și le scrută atent cu privirea. — Cine-i acolo? strigă ea, ducându-și mâna streașină la ochi. Cine sunteți? Nu vă văd. — Sunt Mma Tsbago. Mă cunoașteți. Am venit cu o străină. Stăpâna casei începu să râdă. — Am crezut că-i altcineva și m-am schimbat repede. Nu trebuia să mă deranjez. Le făcu semn să intre și ele traversară curtea s-o întâlnească. — Nu prea mai văd bine, le explică Mma Potsane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-l privească, adăugă: Și m-am hotărît să-mi demonstrez mie Însămi că te puteam expulza cînd aveam chef... - Dar eu nu am făcut asta cu forța, protestă Rodrigo de San Antonio. Și În schimb, te-am lăsat să devii stăpînă absolută peste mine, peste secretele mele și intimitatea mea... - Să știu că sînt În tine nu compensează faptul de a ști că ești În mine, argumentă Niña Carmen cu seninătate. Libertatea mea e cea care mă neliniștește, nu a ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din cauza asta o fac. Am nevoie să mă simt liberă pentru a o face, să știu că nu depind de tine; că, deși te iubesc, te doresc și am nevoie să faci dragoste cu mine la orice oră, sînt Încă stăpînă pe mine și, dacă am chef să fac ceva, fac. - Chiar dacă asta m-ar răni? - Chiar și-așa. - Nu reușesc să te Înțeleg. - Nici nu ți-am cerut vreodată să mă Înțelegi, spuse ea. Numai să mă accepți așa cum sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era petecul acela doar se potrivise dorinței tale, dar restul, eh, restul era în mîna lui Dumnezeu. Întîi a plecat prințul. Așa cum i-a surprins pe toți cu hotărîrea de a-și petrece iarna la Vladia în compania domnișoarelor, una stăpînă de drept și cealaltă de fapt a vilei Katerina, tot așa Vladia a înmărmurit cînd a auzit păcănitul motorului de avion sus pe platoul plin de scaieți albaștri. Nimeni nu se gîndise la asta, cu toate că uscăciunea neobișnuită ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să gătească. Ori să strunească grădinarul, și pe cei doi bătrîni care aveau grijă de acareturi și de curățenia din Vilă. Cu toate că făcea toate acestea, K.F. nu era considerată servitoare și nici nu se purta ca atare. Avea ceva de stăpînă a casei unde prințul și Sofie veniseră în vizită, să-și petreacă o lungă, mult prea lungă vacanță. Avea grijă de toate, avea grijă ca totul să meargă strună ori numai făcea în așa fel încît să se audă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
există pe lume fleacuri atît de scumpe și care nu erau bune de nimic, nici de mîncat, nici de privit, nici de dat de pomană! Prăvăliile s-au golit peste noapte de toate prostiile acelea, pentru că domnișoara K. F., singura stăpînă a Vilei Katerina, făcuse un gest cît se poate de generos. Îi scrisese prințului, ce anume nici Popianu nu știa, cu toate că dacă ar fi vrut ar fi putut afla, și aceasta trimisese atîția bani, pe poliță, desigur, încît totul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de unde și-a înțărcat dracul copiii, de o sărăcie evidentă, cum se spunea, cu o cămașă ruptă-n gît, o însoțitoare aproape inutilă a logodnicii prințului Pangratty. Iar acum, dintr-o dată, își dădea seama că domnișoara K.F. e o adevărată stăpînă, poate chiar stăpîna adevărată din Vila Katerina, de o inteligență ucigătoare, cu o minte instruită și o hotărîre în suflet care inspira respect și chiar teamă. Îngăimă "cum o să... mă măgulește" și după ce a lăsat cuvintele să zboare și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
înțărcat dracul copiii, de o sărăcie evidentă, cum se spunea, cu o cămașă ruptă-n gît, o însoțitoare aproape inutilă a logodnicii prințului Pangratty. Iar acum, dintr-o dată, își dădea seama că domnișoara K.F. e o adevărată stăpînă, poate chiar stăpîna adevărată din Vila Katerina, de o inteligență ucigătoare, cu o minte instruită și o hotărîre în suflet care inspira respect și chiar teamă. Îngăimă "cum o să... mă măgulește" și după ce a lăsat cuvintele să zboare și-a dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atunci cu multă atenție la domnișoara K.F. Nu mai semăna deloc cu guvernanta pe care o știuse, timidă și cumva cam prostuță, care se ținea ca o umbră după prinț și ca o mamă în preajma răposatei Sofie. Era o adevărată stăpînă, avea o lumină aurie pe chip și respira profund ridicîndu-și pieptul. "Să spunem că accept. Accept o alianță cu dumneavoastră, deși niciodată forța ordinii nu trebuie să se alieze cu cineva. Ordinea e ordine și nimic altceva, de aceea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
umeri căzuți, mîinile mici în continuă mișcare, dar nu era deloc ceea ce părea. În adevăr, era o fiară neiertătoare, cu o putere nemăsurată, schimbase câțiva miniștri și chiar vreo doi șefi de guvern, o adevărată fiară, cu mișcări neprevăzute și stăpînă cu totul pe împrejurimile sale. Într-un fel semăna destul de mult cu Mihai Mihail, numai că spre deosebire de acesta, Coriolan Popa avea bani, avea clienți, avea datornici, totul în văzul lumii. Orice mișcare a sa apărea de îndată în pagina întîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
frumoasă înăuntru". Dacă ești bogat și frumos nu poți decît să fii iubit ori, de cei răi, invidiat. Dar, dacă ești, cum scrisese domnul maior Stavri, "respectat și temut" de alții, asta nu înseamnă decît că la tine acasă e stăpînă frica, teama, pentru că "respectul" e un fel de apă de ploaie cînd e pus alături de teamă. Știa el foarte bine de ce unii, cei mai mulți, ba poate chiar toți negustorii de pe Strada Mare își scot plini de "respect" pălăria cînd trece prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Atunci l-a auzit pe țăranul de pe crupă "Doamne, mîndre mai sînt, ca niște regine". Brațul i-a înțepenit aproape fără voia sa, într-adevăr, țărănoiul recunoscuse dintr-o clipă ceea ce era atît de greu de înțeles pentru el. Erau stăpâne, reginele cîmpiei și reginele nu au cum să fugă, n-au unde să fugă! I-a făcut semn să-i dea drumul, " Lasă-le în plata domnului", a mormăit, ca să arate cumva că-i supărat pe vânătorul din el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îl ajută să se ridice. — Probabil e în stare de șoc, spune Sfântul Fără-Mațe. În versiunea pe care o s-o vindem, e deja pe ducă. Un răufăcător trebuie să moară, iar răufăcătoarea, în mânia ei, ne va chinui pe toți. Stăpâna Tess, ținându-ne captivi. Flămânzindu-ne. Obligându-ne să purtăm zdrențe murdare. Pe noi, victimele ei nevinovate. Sfântul Fără-Mațe se ridică să-și treacă brațul pe după domnul Whittier. Mama Natură îl ajută. Doamna Clark îi urmează cu paharul în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
aproape, reuși să-i aline suferința. Găsiră împreună un apartament mic și ieftin și Luana se văzu în casa ei. Când așeză la locul lui și ultimul lucrușor, simți că realizase, în sfârșit, ceva. Avea propria locuință, era liberă și stăpână pe destinul ei. Ca de fiecare dată, cumpără ziarele și începu să-și caute de lucru. Ștefan insistă ca ea să mai aștepte puțin, până când el avea să-și deschidă cabinetul și s-o ia asistentă. Luana refuză politicos dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cocoțată prostește în vârful capului rostogolindu-se după el. O lăsă în biroul directorului să-și primească pedeapsa, fericită s-o știe dispărută din viața ei. În aerul rece de afară, pe cărarea albită de prima zăpadă, se simți liberă, stăpână pe voința sa. Ștefan o aștepta rezemat de mașină, înalt, frumos, elegant și numai al ei. Se opri în fața lui și-l privi adânc în ochi. Îți mulțumesc. Pentru tot. O prinse de mână și-o lipi de el. Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
până pe piept, cu mișcări blânde, ca să nu-l trezească. — E caraghios să te văd așa, a chicotit Mick ușurel. — Cum așa? — știu și eu... Agitată, ca și cum n-ai fi sigură de ce faci. Nu te-am știut niciodată altfel decât perfect stăpână pe tine Însăți. Nu te-am văzut niciodată, hm, cum să zic, atât de tandră. — Vrei să zici că sunt o vrăjitoare crudă și cu inimă de piatră? — Nu, nu, doar că... Nu știu, e ciudat... — Ei bine, chiar că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vis. Probabil că plecase de Îndată ce ter minase să se roage. Când s-a ridicat În capul oaselor, Adam a fost mulțumit să constate că durerea din coaste i se mai potolise. A pornit la Întâmplare pe culoarul cufundat În tăcere. Stăpâna casei dormea adânc Într-un fotoliu de ratan, cu capul căzut pe spate, cu gura Întredeschisă. O dâră subțire de salivă uscată i se Întindea de la colțul gurii până la bărbie. Alături de ea era o cutie cu nasturi, iar În poală
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
locul lui în celălalt capăt al mesei tatăl mesteca zahărul în cana cu ceai. Privea atent lichidul ce se învârtea între pereții de porțelan. Era pentru prima oară când mama spunea ceva, așa, cu glas tare, ca și cum ar fi fost stăpână în casă. De obicei hotărârile ei erau secrete și avea mereu grijă să nu lezeze voia nimănui, se strecura hoțește printre ei, plănuia pe ascuns și când reușea să-și ducă la bun sfârșit gândul, deși părea că se bucură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai lipsi, să întăresc și eu corul vocilor feminine, să declar cu seninătate: TREBUIE SĂ FII SUPERGENIAL CA SĂ ȚI SE IERTE CĂ EȘTI PORC. Acum o să plec, își mai zise și, într-adevăr se ridică în picioare, dreaptă, aparent calmă, stăpână pe ea. Nu o să mă scuz că s-a făcut târziu, asta în nici un caz, nu n-o să invoc nici un motiv banal, o să plec de aici și atâta tot, o să plec. Fir-ar să fie! Îl privi cu toată forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Hai, du-te, du-te de aici, micuțo, îi spuse cu voce joasă, tabagică. Se vedea că adesea obișnuia să-i vorbească pisicii. Animalul alergă înaintea ei și se așeză strategic pe pragul ușii spre care se îndreptau, privindu-și stăpâna cu ochii verzi, fosforescenți, strălucind oblic de istețime și alintare. Nu poate omul scăpa de tine, îi mai zise și deschise ușa intrând laolaltă cu pisica. Pe Carmina o izbi aerul stătut din încăpere. O clipă îți simți încheieturile moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aproape îți era imposibil să ți-l imaginezi alergând pe la containere sau urinând în dosul canapelei. Și cum, Dumnezeule, să nu turbez, pur și simplu de grijă, când știu că ea a fost mereu o visătoare. Dacă ar fi mai stăpână pe ea, mai cu picioarele pe pământ, aș mai trage nădejde, dar ea... nu știu cum să-ți spun, domnișoară, ar fi în stare să-și rateze viața de dragul unei pălărioare albe. O privi apoi pe Carmina cu nădejde, parcă-i trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
loc, sub o altă intensitate și jocul cu nodulul dureros părea s-o excite. Singura atentă, receptivă la toate, cu ochii mari deschiși, Sidonia observă schimbarea intensă a Carminei, paloarea, scăpărările irișilor ce aduceau a om hăituit și, cu naturalețe, stăpână pe ea, stopă discuția privitoare la viitorul celor doi soți. Mai important, nu-i așa, este momentul de față, de fapt am venit să stabilim de comun acord ziua când se vor căsători copiii noștri. Ce spuneți, peste trei săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oprindu-se de o mie de ori în fața ferestrelor, dornică să-l vadă traversând strada către hotel, trist, vesel sau indiferent cum, numai să se sfârșească cumva acel chin al incertitudinii pentru care ea nu mai avea forță. Sidonia era stăpână numai pe terenul supozițiilor, atunci când la mijloc erau viețile altora, îi era ușor să lege fir cu fir, amănunte neesențiale și să formeze un întreg perfect logic, să descopere apoi partea secretă a existenței cuiva, surprinzând prin acuitate și precizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când câte o vorbă în completare, era mulțumit ca un motan la gura sobei, torcea. Personajul principal era Fana, gesticula cu spatele drept, cu sprâncenele ridicate pe fruntea îngustă, instaurase magia vorbelor sale cântate, șuierate, meșteșugit alese. Ea care era stăpână pe fiecare clipă a zilei și căuta semne favorabile în toate nimicurile vieții, și nu știa ce înseamnă condică de prezență sau raporturi de serviciu, o mulțime de reguli ce trebuiau respectate, o altă serie de clișee verbale ce trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]