1,283 matches
-
care poate avea loc spontan la emulsiile instabile și prin schimbarea condițiilor de stabilitate la cele stabile. Pentru producerea dezemulsionării se folosesc metode mecanice (agitare, batere, centrifugare, filtrare), fizice (distilare), electrice (electroforeză, curenți de înaltă 167 tensiune) sau chimice (descompunerea stabilizatorilor cu ajutorul agenților activi de suprafață). Emulsiile se întâlnesc în procesele biologice (nutriție, digestie, metabolism), au aplicații în industria cosmetică (săpunuri), alimentară (fabricarea margarinei), textilă, farmaceutică, în agricultură (condiționarea pesticidelor, erbicidelor etc.), în industria petrolieră și minieră (procedeul flotației), industria maselor
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
exces, nu se obține un precipitat, ci hidrosolul halogenurii de argint date. Stabilitatea solurilor obținute depinde de solubilitatea halogenurii ce formează faza dispersă, stabilitatea fiind cu atât mai mare cu cât solubilitatea este mai mică. Reactivul luat în exces constituie stabilizatorul.; ionii acestuia se adsorb pe suprafața particulelor coloidale, formând un dublu strat electric. Pentru a prepara soluri de AgI de diferite stabilități se toarnă în trei pahare Berzelius câte 5 ml de soluție KI de concentrație 0,01 n. Se
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
polimerii, cauciucul, asfaltul etc., este secreția de enzime (v. §2.3.4.4.7), în special de către mucegaiuri ca Aspergillus și Penicillium [16]. De remarcat că de regulă nu polimerul în sine este atacat, cât auxiliarii materialului tehnic (plastifianți, coloranți, stabilizatori, materiale de umplutură etc.) fapt ce înrăutățește proprietățile mecanice ale acestuia [16]. În cazul particular al cauciucurilor, după [85], este afectat prin degradare biologică în primul rând latexul pur (peste 20% în șase săptămâni), apoi cauciucul natural prelucrat (cca. 22
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
de termeni cu frecvență mare și rang mic care Îndeplinesc aceste condiții În ambele cercetări: Este foarte probabil că acești termeni sunt cei mai importanți, dintre cei identificați, la nivelul reprezentării sociale a persoanelor cu deficiențe de auz, Îndeplinind funcția stabilizatoare specifică nucleului central. Deasemenea, ambii termeni dau naștere unor categorii care Înregistrează un număr mare de ocurențe, așa cum se va vedea În analiza de mai jos, demonstrându-și astfel funcția organizatoare și proprietatea asociativițății . Mai mulți termeni rămân comuni ambelor
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
care duce și la modificarea gustului șucului. Separarea șucului de pulpa în cazul sucurilor tulburi (nectarelor). Pentru evitare se recomandă: o mărunțire avansată a produsului, cât și o omogenizare corespunzătoare; adăugarea de 0,1% pectina pulbere, datorită rolului său de stabilizator al sistemelor coloidale. Date tehnice privind fabricarea gemului cu s.u.s. de minimum 61 grade refractometrice tabelul 15.2. Sortimentul Curățare și sortare Divizare Metodă de preparare a gemului Rețetă de fabricare, în kg pentru 100 kg gem Fructe Zahăr Pectina
Lucrări practice by Steluţa Radu () [Corola-publishinghouse/Science/567_a_934]
-
că nu se poate lucra când bate vântul, precum și la aderarea pe plantele tratate. Aceste fungicide au doar 7,5-8 % substanță activă la 1 kg de produs, restul fiind suportul inert sub formă de talc sau caolin, coloranți de avertizare, stabilizatori etc.; granulele, sunt forma de prezentare obișnuite a insecticidelor dar și a combinațiilor de substanțe insectofungicide. Granulele se administrează numai la sol la baza plantelor, protejând în acest fel zonele sensibile la agenții patogeni și concomitent prin economia de produs
PROTECŢIA PLANTELOR FITOPATOLOGIE. In: Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
apropierea nivelurilor cererii și ofertei, însă pe termen scurt, conduc la destabilizarea prețurilor. Fenomenul nu trebuie supraestimat, pentru că se produce pe perioade foarte scurte de timp, de obicei câteva zile sau câteva săptămâni în decursul a câțiva ani, în timp ce, influența stabilizatoare are un caracter continuu. Mecanismul bursier favorizează din plin pe cei care dețin informații complete și elaborează strategii corecte. Persoanele care au informații inexacte, de regulă elaborează previziuni eronate, iar mecanismul bursier îi conduce la înregistrarea de pierderi. De fapt
Burse. In: BURSE – ediţia a II-a by Aurel CHIRA, Elena GÎNDU, Benedicta DROBOTĂ, Andy-Felix JITĂREANU () [Corola-publishinghouse/Science/388_a_1103]
-
mediul de dispersie sau ionizarea moleculelor din stratul superficial conferă dispersiilor liofobe o sarcină electrică, deci o stabilitate electrostatică: ionii de semn contrar din soluție sunt atrași de particula încărcată electric, se formează stratul dublu electric, care joacă rol de stabilizator. Pe lângă acest fenomen, mai poate avea loc și adsorbția unor molecule hidrofile care vor lega dipolii de apă, conferind deci particulelor proprietăți hidrofile; pelicula de solvent formată la suprafața particulelor în acest caz le asigură o stabilitate sterică sau liocratică
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
pierde din simetria centrică de dragul unei tensiuni crescute. Renașterea a îndrăgit cercul ca fiind forma perfecțiunii cosmice, în timp ce faza manieristă a Barocului și-a ales elipsa puternic încordată care contrapune ambivalența rotunjimii extensiei. Este drept că elipsa deține o simetrie stabilizatoare proprie. Derivarea sa din cerc este cu adevărat convingătoare doar atunci când distanța dintre două focare rămâne mică și forma sa tinde către circularitate. Pictorul sau arhitectul pot selecționa o anumită formă dintr-o serie de elipse, fiecare cu propriul caracter
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în direcția mișcării atotcuprinzătoare spre stânga. Aceasta înseamnă că și aici lupta pentru scop transcende obiectivul tangibil oferit și trece dincolo de barierele picturii către o împlinire îndepărtată. Capitolul VII Centrii ca divizori Până acum am examinat centrul de echilibru ca stabilizator al greutății. Obiectele compoziției localizate în zona centrală sau pe axa localizată central au câștigat în forță și au fost protejate de respingerile și atracțiile pozițiilor excentrice. Chiar și obiecte localizate în afara zonei de mijloc au putut fi văzute ca
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
bază stabilă opusă tracțiunii trunchiului care tinde spre înalt printr-o diagonală puternic dinamică. Greutatea principală se află totuși la bază și țintuiește personajul de soclu. Vectorul dinamic al torsului și al perechii de brațe egal înclinate dezvăluie o șarpantă stabilizatoare prin cealaltă pereche de volume vectoriale, picioarele întrupând atât verticala, cât și orizontala, prinsă strâns de pământ. Personajul are soliditatea unei fundații de clădire. Dispunerea în unghi drept a picioarelor exprimă o deschidere care sporește tema gurii care cântă. Expansiunea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
polimerizare care constă din DAM în care s-a dizolvat inițiatorul și mediul porogen. Raportul volumetric fază organică/fază apoasă este de 1/4. Procesul de polimerizare durează 10 ore. Perlele rigide sunt filtrate, spalate cu apă fierbinte pentru îndepărtarea stabilizatorului, purificate prin extractie cu apă și apoi cu metanol într-un aparat de tip Soxhlet. Caracterizarea polimerilor preparați Pentru caracterizarea structurilor macroreticulare s au folosit metodele specifice polimerilor reticulați ș44ț, ținând cont că aceștia sunt insolubili. (Co)polimerii reticulați obținuți
(Co)polimerizarea radicalică reticulantă a monomerilor vinilici polifuncţionali. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Silvia Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1453]
-
moleculare medii diferite. În timpul procesului de copolimerizare apar reacții concurente cum ar, copolimerizarea monomerilor vinilici emulsionați în mediul apos, copolimerizarea precipitantă a monomerilor aflați în soluție apoasă la limita de solubilitate. Aceste reacții nedorite pot fi evitate prin utilizarea unui stabilizator de suspensie eficient, care să nu permită contactul direct dintre amestecul de monomeri și apa din sistem. Reacțiile de copolimerizare s-au condus într-un reactor de sticlă prevăzut cu agitator tip ancoră, cu posibilitatea reglării vitezei de agitare și
Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenzen Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenze. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Violeta Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1452]
-
cu agitator tip ancoră, cu posibilitatea reglării vitezei de agitare și un condensator de reflux. Amestecul de reacție este compus din două faze: 1) faza apoasă formată din apă distilată ca mediu de dispersie, 3% NaCl, 0,12% gelatină și stabilizatorul de suspensie care este sarea de amoniu a copolimerului stiren : anhidridă maleică (0,5% față de cantitatea de apă); 2) faza organică formată din viniltoluen, agent de reticulare, inițiatorul de polimerizare — 1% față de cantitatea de monomeri și mediul inert. Raportul dintre
Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenzen Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenze. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Violeta Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1452]
-
formată din viniltoluen, agent de reticulare, inițiatorul de polimerizare — 1% față de cantitatea de monomeri și mediul inert. Raportul dintre faza organică și cea apoasă a fost de 1 : 5 v/v (56). În reactor se introduce mediul de dispersie și stabilizatorul agit=ndu-se amestecul timp de 30 minute la temperatura de 40-45°C, după care se adaugă faza organică. Se agită timp de 30 minute pentru omogenizare, etapă în care se formează picăturile de comonomeri și se stabilește mărimea picăturilor de
Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenzen Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenze. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Violeta Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1452]
-
obținerea polimerilor reticulați au avut loc în dioxan, la temperatura de 80 °C. Amestecul de polimerizare, conținând monomerii, solventul (fg) și inițiatorul (1% față de monomeri), a fost introdus în instalația specială de polimerizare ăn suspensie, în care, faza apoasă și stabilizatorul fuseseră aduse deja la temperatura de 60 °C sub agitare controlată. Temperatura întregului sistem a fost în final ridicată la 80 °C și menținută pentru o durata de 16 ore. S-au obținut perle de dimensiuni cuprinse între 0,80
(Co)polimeri maleimidici reticula]i. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
4). 2.2. Poli (RPhMI — co — TMPTA) reticulați sub formă de perle Polimerii au fost sintetizați în mod similar celor cu DVB, într-o instalație tipică polimerizărilor în suspensie în care, într-o primă etapă, se introduc faza apoasă și stabilizatorul, sub agitare, temperatura ajusustandu se la 45 șC. În acest moment se introduce amestecul de polimerizare care constă din monomerii în care s-a dizolvat inițiatorul și diluantul (sau amestecul de diluanți). Cantitatea diluantului a fost exprimată ca fracție de
(Co)polimeri maleimidici reticula]i. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
exces, nu se obține un precipitat, ci hidrosolul halogenurii de argint date. Stabilitatea solurilor obținute depinde de solubilitatea halogenurii ce formează faza dispersă, stabilitatea fiind cu atât mai mare cu cât solubilitatea este mai mică. Reactivul luat în exces constituie stabilizatorul; ionii acestuia se adsorb pe suprafața particulelor coloidale, formând un dublu strat electric. Pentru a prepara soluri de AgI de diferite stabilități se toarnă în trei pahare Berzelius câte 5 ml de soluție KI de concentrație 0,01 n. Se
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
conservanților, eventual adăugați; - stabilitatea toxicologică: nu se admite nici o mărire semnificativă a toxicității, evaluată cantitativ prin DL50; - stabilitatea terapeutică: care exclude orice modificare a eficacității terapeutice. Medicamentele cu stabilitate limitată pot fi protejate prin măsuri speciale: - utilizarea unor gaze inerte, stabilizatori, fotoprotecție, ambalaje speciale; - supradozarea unor forme farmaceutice cu substanțe labile (vitamine, antibiotice) cu coeficient terapeutic mare, care trebuie să asigure un conținut minim de principii active, pe întrega durată de utilizare. Astfel, pentru antibiotice, supradozarea nu trebuie să depășească 15
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
sunt folosite foarte frecvent pentru a proteja formulările fotosensibile. Sticla galben-verde dă protecția cea mai bună în UV în timp ce sticla maronie conferă protecție considerabilă în UV și mai puțin în IR. Riboflavina este mai bine protejată de un stabilizator care are o grupare hidroxil atașată sau în vecinătatea inelului aromatic. Fotodegradarea sulfacetamidei în soluție poate fi inhibată de către un antioxidant precum tiosulfatul de sodiu sau metabisulfitul. De reținut faptul că, fotodegradările au loc prin reacții de hidroliză, eliminare, oxidare
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
ale materialului. Topirea endotermă este o măsură a cristalinității, parametru care influențează în mod hotărâtor proprietățile mecanice ale polimerului. Temperatura la care începe descompunerea exotermă într-o atmosferă oxidantă este utilizată pentru studiul stabilității la oxidare în prezența/lipsa unor stabilizatori specifici. De asemenea, anumite valori ale temperaturii la care apar peak-uri pot fi folosite pentru identificarea componenților unei soluții, iar mărimea peak la determinări cantitative. Curbele DTA pot fi folosite la construirea diagramelor de fază ale unor soluții, măsurarea unui
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93481]
-
comportament; - Stabiliți reguli clare și urmați respectarea lor. Tipuri de părinți și copii: - Părintele ,,protector”-îngrijorare excesivă Părintele va spune: „Nu crește! Nu acționa!” Manifestări pozitive: - dezvoltă o relație armonioasă și satisfăcătoare; - oferă un mediu călduros și protector; - reprezintă factorul stabilizator al familiei; - asigură copilului securitate. Manifestări negative: - ține cont doar de aspectele pozitive ale copilului; - este indecis atunci când este vorba de respectarea regulilor; - nu își exprimă emoțiile de dezamăgire și nemulțumire;nu- i permite copilului să fie independent și să
ARTA DE A FI PĂRINTE by Cristina- Elena Paviliuc () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93070]
-
sezonieră a unor antigene aerogene, cum este polenul, poate crește suficient de mult pentru a duce la epidemii de internări în spital pentru astm și la creșterea mortalității. Aceste evenimente pot fi ameliorate prin tratarea profilactică a pacienților cu medicamente stabilizatoare a mastocitelor înainte de începerea sezonului alergiilor. Factorii profesionali Astmul profesional este o problemă de sănătate foarte importantă, iar obstrucția acută sau cronică a căilor respiratorii a fost descrisă după expunerea la un număr mare de compuși folosiți în diferite procese
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
maximă. Terapia medicamentoasă Medicamentele disponibile pentru tratamentul astmului pot fi grupate în două mari categorii (fig. 7.7): medicamente care inhibă contracția musculaturii netede (agoniștii beta-adrenergici, metilxantinele și anticolinergicele) și agenți care previn și/sau diminuează inflamația (glucocorticoizii și agenții stabilizatori ai mastocitelor). Inhibitorii sintezei mediatorilor și antagoniștii receptorilor mediatorilor se află deocamdată în faza de testări clinice. Stimulantele adrenergice Medicamentele din această categorie sunt catecolaminele, rezorcinolii și saligeninele. Acești agenți sunt analogi și produc dilatarea căilor aeriene prin stimularea receptorilor
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
pentru a produce efectul benefic. În consecință este recomandabil să se înceapă o cură de glucocorticoizi orali, simultan cu cei inhalatori, pentru a ușura rezoluția simptomelor. După ce medicamentele orale sunt întrerupte, progresele obținute pot fi menținute cu medicamentele inhalatorii. Agenți stabilizatori ai mastocitelor Cromolynul de sodiu și nedocromilul de sodiu nu influențează tonusul căilor aeriene. Efectul lor terapeutic major constă în inhibarea degranulării mastocitelor, împiedicând astfel eliberarea mediatorilor chimici ai anafilaxiei. Cromolynul și nedocromilul, la fel ca steroizii inhalatori, îmbunătățesc funcția
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]