482 matches
-
baza valorii diametrelor zonelor de inhibiție, ca sensibil, intermediar sau rezistent, conform normativelor NCCLS 2005 (tab. 84, tab. 85). Diametrele zonelor de inhibiție au fost măsurate după 18-24 ore de incubare la 35°C. Screening-ul pentru rezistența la oxacilină a stafilococilor a fost efectuat pe mediul agarizat Müeller-Hinton, care conține 6 mg/l oxacilină și 4% NaCl, conform ghidului NCCLS, 2005 (297). Sensibilitatea la penicilină a izolatelor de Streptococcus pneumoniae a fost confirmată prin testare cu discul de 1 µg oxacilină
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
la antibioticele curent utilizate în spital este prezentată în tabelele 89 și 90. Izolatele moderat sensibile au fost încadrate în categoria rezistent. Graficele indică rata foarte mare de rezistență a bacteriilor Gram-negativ față de ampicilină și amoxicilină și rezistența totală a stafilococilor față de penicilină. După obținerea rezultatului antibiogramei, interpretarea datelor, pe baza cărora clinicianul stabilește tratamentul, a fost posibilă stabilirea fenotipului de rezistență, adică agenții antimicrobieni față de care bacteria testată este rezistentă. În tabelele următoare sunt prezentate diferite fenotipuri de rezistență la
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
este foarte frecventă, iar mecanismele implicate sunt impermeabilitatea, efluxul, producerea de enzime care inactivează sau modifică ținta de acțiune a agentului antimicrobian . Aceste mecanisme sunt deseori asociate și fac dificilă interpretarea fenotipurilor. b) Fenotipuri de rezistență la cocii Grampozitiv La stafilococi, mecanismele de rezistență sunt de diferite tipuri: - producerea de penicilinaze plasmidice, inductibile, care inactivează penicilinele A și G, carboxipenicilinele și ureidopenicilinele; - producerea de enzime care conferă rezistență la meticilină (hiper producție de beta-lactamază, producerea de meticilinază și modificarea proteinelor de
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
inactivează penicilinele A și G, carboxipenicilinele și ureidopenicilinele; - producerea de enzime care conferă rezistență la meticilină (hiper producție de beta-lactamază, producerea de meticilinază și modificarea proteinelor de legare a penicilinelor - PLP). În tabelul 93 sunt prezentate fenotipuri de rezistență ale stafilococilor la betalactamine. Din cele 27 tulpini de stafilococ investigate, 25 aparțin fenotipului penicilinază, iar două, rezistente la penicilinele M (oxacilina) aparțin fenotipului care prezintă modificarea PLP: În cazul izolatelor de stafilococi, rezistența la meticilină (oxacilinăă prin modificarea PLP este adesea
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
producerea de enzime care conferă rezistență la meticilină (hiper producție de beta-lactamază, producerea de meticilinază și modificarea proteinelor de legare a penicilinelor - PLP). În tabelul 93 sunt prezentate fenotipuri de rezistență ale stafilococilor la betalactamine. Din cele 27 tulpini de stafilococ investigate, 25 aparțin fenotipului penicilinază, iar două, rezistente la penicilinele M (oxacilina) aparțin fenotipului care prezintă modificarea PLP: În cazul izolatelor de stafilococi, rezistența la meticilină (oxacilinăă prin modificarea PLP este adesea asociată cu rezistența la aminozide, macrolide, lincosamide, uneori
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
În tabelul 93 sunt prezentate fenotipuri de rezistență ale stafilococilor la betalactamine. Din cele 27 tulpini de stafilococ investigate, 25 aparțin fenotipului penicilinază, iar două, rezistente la penicilinele M (oxacilina) aparțin fenotipului care prezintă modificarea PLP: În cazul izolatelor de stafilococi, rezistența la meticilină (oxacilinăă prin modificarea PLP este adesea asociată cu rezistența la aminozide, macrolide, lincosamide, uneori rifampicină, aspect confirmat și în cazul celor două tulpini meticilin (oxacilin)- rezistente. Enterococii sunt în mod natural rezistenți la cefalosporine, oxacilină și monobactami
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
selectării tulpinilor multirezistente prin utilizarea unor antibiotice care sunt diferite structural, mai ales prin utilizarea extinsă a fluorochinolonelor și a noilor beta-lactamine. Rezistența la o singură clasă de antibiotice este mai rară, dar rezistența la numeroase clase este comună. Astfel, stafilococii meticilin-rezistenți sunt rezistenți adesea și la tobramicină (genele care codifică rezistența sunt vecine) sau la chinolone. Sensibilitatea izolatelor clinice Sensibilitatea bacteriilor Gram-negativ, evaluată prin metoda difuzimetrică standardizată Bauer-Kirby este prezentată în tabelul 89 ca procente ale izolatelor clinice rezistente la
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
barierelor sau dacă bacteria elaborează enzime (beta-lactamaze). Beta-lactamazele catalizează hidroliza nucleului beta-lactamic și distrug antibioticul. Virtual, toate bacteriile Gram-negativ produc beta-lactamaze mediate cromosomal sau plasmidic. La bacteriile Gram-negativ sunt peste 50 de tipuri de beta-lactamaze mediate plasmidic și 4 la stafilococi. Beta-lactamazele cromosomale la bacteriile Gram-negativ sunt specifice pentru fiecare specie; cele mai importante sunt cefalosporinazele care sunt prezente la numeroase enterobacterii și Pseudomonas aeruginosa. În acest studiu, prevalența izolatelor de E. coli producătoare de cefalosporinaze care conferă rezistență la cefalosporinele
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
enzimatică cu o penicilinază a piperacilinei a fost semnalată pentru una dintre tulpini. Rezistența încrucișată între uridopeniciline, cefalosporine și aztreonam, prezentă în cazul unei alte tulpini de Pseudomonas aeruginosa indică, probabil, elaborarea unei cefalosporinaze. Cocii Gram-pozitiv Staphylococcus. Toate izolatele de stafilococ au fost rezistente la penicilină. Tulpini penicilin- rezistente sau răspândit rapid, din spital în comunitate, încă din anii 1950, la scurt timp după introducerea în terapie a penicilinei. Aproximativ 80% din stafilococii izolați din spitale, după anii 1950, erau producători
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
unei cefalosporinaze. Cocii Gram-pozitiv Staphylococcus. Toate izolatele de stafilococ au fost rezistente la penicilină. Tulpini penicilin- rezistente sau răspândit rapid, din spital în comunitate, încă din anii 1950, la scurt timp după introducerea în terapie a penicilinei. Aproximativ 80% din stafilococii izolați din spitale, după anii 1950, erau producători de penicilinaze. Majoritatea izolatelor de Staphylococcus aureus au fost sensibile la Ampicilină, Oxacilină, Azitromicină, Gentamicină și Rifampicină. Rezistența la Eritromicină și Tetraciclină este prezentă la 26% din izolate. S. aureus meticilino-rezistent a
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
peritoneal a fost concomitent rezistentă la Gentamicină, Eritromicină, Tetraciclină. Rezistența la meticilină este asociată cu PLP2 sau PLP2a, care are afinitate scăzută pentru beta-lactamine. Staphylococcus epidermidis în general este cunoscut ca fiind rezistent la unii agenți utilizați curent în terapie. Stafilococii coagulazonegativ reprezintă un rezervor de gene de rezistență la antibiotice care se pot transfera la alte specii Gram-pozitiv, inclusiv S. aureus (7). Numărul tulpinilor investigate este mic (n=4) și nu s-a identificat rezistență decât la tetraciclină (25%). Streptococcus
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
favorizat apariția infecției cu fungi (24, 33, 101). Pe materialul studiat, pe lotul de bolnavi cu infecție intraabdominală spontană, etiologia peritonitei a evidențiat următoarea participare în ordinea frecvenței: - la copiii cu peritonită primară: E.coli (37,5%), pneumococ (20,8%), stafilococ auriu (20,8%); - la bolnavii cirotici: după E.coli (31,3%) urmează în proporții egale enterococul, streptococul spp și stafilococul cu câte 18,8%; - la pacienții cu dializă ambulatorie continuă: E.coli (36,8%) a fost urmată de stafilococul auriu
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
peritonitei a evidențiat următoarea participare în ordinea frecvenței: - la copiii cu peritonită primară: E.coli (37,5%), pneumococ (20,8%), stafilococ auriu (20,8%); - la bolnavii cirotici: după E.coli (31,3%) urmează în proporții egale enterococul, streptococul spp și stafilococul cu câte 18,8%; - la pacienții cu dializă ambulatorie continuă: E.coli (36,8%) a fost urmată de stafilococul auriu (31,6%) și de enterococ (15,8%). Infecțiile intraabdominale secundare așa cum arată diverși autori pot să fie determinante de asocierile
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
8%), stafilococ auriu (20,8%); - la bolnavii cirotici: după E.coli (31,3%) urmează în proporții egale enterococul, streptococul spp și stafilococul cu câte 18,8%; - la pacienții cu dializă ambulatorie continuă: E.coli (36,8%) a fost urmată de stafilococul auriu (31,6%) și de enterococ (15,8%). Infecțiile intraabdominale secundare așa cum arată diverși autori pot să fie determinante de asocierile de 2 germeni în 35% din cazuri, de 3-5 germeni în 52% din cazuri, de 6 germeni și peste
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
perforate, Klebsiella pneumoniae și Streptococ grup B în infecția intraabdominală prin ulcer gastric perforat, E.coli în perforația ansei jejunale și bacilul Proteus în perforația de colon. La pacienții cu peritonită secundară afecțiunilor ginecologice, diagnosticul etiologic a izolat E.coli, stafilococul auriu și enterococul. Afecțiunile ginecologice soldate cu peritonită au avut ca agenți determinanți E.coli, stafilococul auriu și enterococul. În peritonitele terțiare, din însămânțarea materialului fibrinos peritoneal cel mai frecvent s-a izolat Staphylococcus epidermidis (40%). Sensibilitatea bacteriilor a fost
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
în perforația ansei jejunale și bacilul Proteus în perforația de colon. La pacienții cu peritonită secundară afecțiunilor ginecologice, diagnosticul etiologic a izolat E.coli, stafilococul auriu și enterococul. Afecțiunile ginecologice soldate cu peritonită au avut ca agenți determinanți E.coli, stafilococul auriu și enterococul. În peritonitele terțiare, din însămânțarea materialului fibrinos peritoneal cel mai frecvent s-a izolat Staphylococcus epidermidis (40%). Sensibilitatea bacteriilor a fost evaluată prin metodă de difuzimetrică standardizată BauerKirby. Au fost investigate 77 izolate de E.coli obținute
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
a infecției spre o formă severă, sistemică sau șoc toxico-septic. - Etiologia peritonitelor spontane a fost dominată de E. coli (31,3%-37,5%) în toate cele trei grupe patogenice, urmată de enterococ în cazul bolnavilor cu ciroză hepatică, pneumococ și stafilococ auriu (20,8% vs 20,8%) la copilul cu sindrom nefrotic și stafilococ auriu (31,6%) la pacienții dializați în ambulator. - În peritonitele secundare perforației tubului digestiv, germenii implicați aparțin familiei Enterobacteriaceae, dintre care E. coli este preponderent; iar în
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
a fost dominată de E. coli (31,3%-37,5%) în toate cele trei grupe patogenice, urmată de enterococ în cazul bolnavilor cu ciroză hepatică, pneumococ și stafilococ auriu (20,8% vs 20,8%) la copilul cu sindrom nefrotic și stafilococ auriu (31,6%) la pacienții dializați în ambulator. - În peritonitele secundare perforației tubului digestiv, germenii implicați aparțin familiei Enterobacteriaceae, dintre care E. coli este preponderent; iar în cele secundare afecțiunilor ginecologice E. coli, stafilococul auriu și enterococul. - Determinarea sensibilității germenilor
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
la copilul cu sindrom nefrotic și stafilococ auriu (31,6%) la pacienții dializați în ambulator. - În peritonitele secundare perforației tubului digestiv, germenii implicați aparțin familiei Enterobacteriaceae, dintre care E. coli este preponderent; iar în cele secundare afecțiunilor ginecologice E. coli, stafilococul auriu și enterococul. - Determinarea sensibilității germenilor implicați în IIA a scos în evidență rezistența Enterobactericeae-lor la ampicilină și amoxiciclină (59,7% și respectiv 58,4%), la ciprofloxacină de 9,1% și la gentamicină; față de carbapeneme sensibilitatea a fost totală. - Din
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
celulară (ce se adaugă celor cu T1DM sau LADA) vor prezenta la început hiperglicemie postprandială, cu modificări mai puțin marcate și tardive ale glicemiei à jeun. Aceștia pot dezvolta cetoacidoză diabetică în timpul unor boli intercurente severe (IMA, infecții sistemice cu stafilococi etc.) și răspund bine la tratamentul cu sulfonilureice cu durată scurtă de acțiune (meglitinide, gliclazid) (43) sau insulină cu durată scurtă de acțiune, dacă este nevoie. Hipoglicemia este problema majoră la acești pacienți dacă se administrează sulfonilureice sau insulină cu
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
combinarea a 148 serotipuri 0, a 49 tipuri H și 91 tipuri K); grupul bacililor Proteus (mai frecvenți: mirabilis, vulgaris, rettgeri, morganii, Providencia); bacilul piocianic; moraxele. În grupul cocilor gram-pozitiv, streptococul D (enterococ) și B sunt speciile cele mai frecvente; stafilococul auriu se întâlnește numai în cadrul unei infecții hematogene acute (pielonefrită, flegmon perinefretic). Este rar în cauză în infecțiile prin propagare canaliculară . Stafilococul alb, coagulazo-negativ, poate fi observat în infecțiile ascendente. Rareori, o micoză (candida albicans) poate produce o infecție urinară
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
Providencia); bacilul piocianic; moraxele. În grupul cocilor gram-pozitiv, streptococul D (enterococ) și B sunt speciile cele mai frecvente; stafilococul auriu se întâlnește numai în cadrul unei infecții hematogene acute (pielonefrită, flegmon perinefretic). Este rar în cauză în infecțiile prin propagare canaliculară . Stafilococul alb, coagulazo-negativ, poate fi observat în infecțiile ascendente. Rareori, o micoză (candida albicans) poate produce o infecție urinară, uneori cu localizare renală parenchimatoasă . Punctul de plecare al infecției urinare, este mai rar oro-faringian și mai frecvent digestiv (colită cronică, diverticuloză
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
infecției cu HIV, sînt mai frecvente efuziunile pleurale, pericardice sau determinările meningiene. În general, tabloul clinic poate fi mult diferit de cel al unei tuberculoze "clasice", mai ales cînd survin și alte complicații respiratorii: infecții cu alți germeni (bacterii obișnuite: stafilococi, Klebsiella), virusuri (herpes virus, citomegalovirus etc.), fungi, paraziți, pneumocistis carinii etc. Acestea vor "îmbogăți" tabloul clinic cu noi simptome generale și respiratorii, ceea ce va îngreuna elaborarea unui diagnostic corect. Alteori, tabloul clinic este dominat de alte complicații: sarcom Kaposi, limfoame
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
proveniență exogenă într-un organism debilitat, cu deficiențe ale mecanismelor de apărare locală și generală. În abcesele primitive, infecția se datorează unor germeni de tipul: Fusobacterium, Bacteroides, sau Peptostreptococcus, specii de anaerobi. Aceștia se asociază frecvent și cu aerobi ca: stafilococi, pneumococi, colibacili sau Klebsiella, realizînd o floră mixtă, în care, însă, predomină anaerobii, în proporție mai mare de 50%. Există și alte condiții favorizante care pot constitui cauze de supurații primitive. Astfel, sînt de menționat: intervențiile chirurgicale din sfera O.
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
ales în urma unor infecții contractate în copilărie, în urma cărora se pot constitui dilatații bronșice, dar și datorită unor leziuni bronșice stenozante (datorate obstrucției prin corpi străini, unor tumori sau adenopatii). Infecția bronșică este cauzată de microbi specifici: haemophilus influenzae, pneumococi, stafilococi, adenoviruși, mycoplasme etc. Bronșiectaziile se caracterizează printr-o hipersecreție de mucus cu staza secrețiilor, avînd ca rezultat suprainfecții repetate. Hipervascularizație din teritoriul arterial bronșic conduce la apariția hemoptiziilor, iar cu timpul, prin creșterea numărului și gravității episoadelor infecțioase, se adaugă
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]