2,413 matches
-
că nu poți face confuzia dintre autor și personajele sale? Că romanul e o construcție complexă, polifonică, în care vocile „urâte” alternează cu vocile „frumoase”? Că unul e autorul, altul naratorul și altele personajele? Că dacă și în 2012 suntem staliniști se alege praful de toată cultura și, în asemenea condiții, romane precum Particulele elementare al lui Houellebecq și Complexul lui Portnoy al lui Roth ar trebui urgent scoase din librării și autorii ostracizați? Nu știe că dacă un autor scrie
Cam ce poate păți scriitorul român by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/4465_a_5790]
-
o carte poștală, o felicitare de Paști, în versuri. O trimisese prietenului său, Livius Frangolea, fost avocat, fost politician, fost pușcăriaș (14 ani recluziune, pe lângă trei în care a stat ascuns într-un sat din Bărăgan, după ce poliția politică a stalinistului Gheorghiu-Dej „a băgat spaima-n burgheji”). „Moș Frangolea” (cum îi spuneam noi), avea acum aproape 80 de ani. Povestea cu inteligență și umor fapte și evenimente dintr-o Românie veche, în care trăise generația lui și a lui P.H. Lippa
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pe noi, pe el, pe toți, căci fratele lui era deblocat și plăteau cote, se confiscă, se aresta, bunicul nu primea pensie etc. Eu nu am prins represiunea dura, trimiterile în lagăr, lupta de clasă dura și pură de stil stalinist. Sora mea, care e cu 7 ani mai mare ca mine își amintește. De multe ori, mi-a povestit cum mama urlă, plângea, când îi puneau sechestru pe lucruri fiindcă nu își plătise cotele. Sora mea a făcut istoria URSS
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
aceste opere, datorită dezbaterilor care se iscau în jurul transpunerilor în limba română, ce funcționau ca niște "corective"30. Pe parcursul anului 1954, "Veac nou" lansa o anchetă la care erau invitați să participe scriitori și traducători consacrați. Deschisă la finele epocii staliniste, această dezbatere își permitea să transgreseze, în bună măsură, cercul strâmt al ideologiei, analizând și unele aspecte "formaliste" ale muncii de traducere. Primul care se pronunța era Cezar Petrescu 31, care se putea lăuda, nu numai la Cartea Rusă, cu
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
cu dascăli de înalt nivel, și colaborînd la ziarele Fapta, Timpul, Ecoul cu cronici plastice. A beneficiat de "intervalul luminos", dar din păcate atît de scurt, dintre 1944 și 1947, în care a putut scrie și publica în voie. Noaptea stalinistă care i-a succedat l-a găsit după ce produsese romanul Blocada, una din operele cele mai semnificative ale momentului, precum și o serie de nuvele. De abia în 1960, profesorul d-sale de istoria artei, Gheorghe Oprescu, a izbutit a-l
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
Ca și cum însă un roman al coșmarelor ar fi avut puterea magică de a provoca un coșmar veritabil, Un om norocos avea să fie, spre sfîrșitul aceluiași an 1985 în care de fapt apăruse, victima unui proces politico-literar de incontestabilă factură stalinistă. La 6 decembrie, în revista săptămînală Contemporanul a fost publicată o relatare cu titlu și aspect de cronică judiciară, Creația literară în fața "instanței" cititorilor. Evenimentul consemnat era că Biblioteca municipală "M. Sadoveanu" din București, biblioteca principală a Capitalei României, organizase
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
așa cum nu fusese totuși nici constrîns să fie prezent la "demascare". Ceva se schimbase. După apariția relatării din Contemporanul, patru scriitori ( Alexandru Paleologu, Mircea Dinescu, Mircea Iorgulescu și Dana Dumitriu) au trimis revistei articole în care protestau împotriva acestor "procedee staliniste". Articolele lor nu au apărut. Singurul protest public a fost posibil în și din străinătate: la postul de radio Europa Liberă, într-o retrospectivă de sfîrșit de an în care prezenta pe larg acest episod, Monica Lovinescu încheia afirmînd că
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
posibil în și din străinătate: la postul de radio Europa Liberă, într-o retrospectivă de sfîrșit de an în care prezenta pe larg acest episod, Monica Lovinescu încheia afirmînd că "anul 1985 s-a încheiat sub acest semn de terorism stalinist". Deși relatarea din Contemporanul anunța un "ciclu" de asemenea procese, alte ședințe de demascare și condamnare a "nocivității" romanului nu s-au mai ținut: cel puțin încă una fusese programată, la Iași, cu studenți, va menționa după mai bine de
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
în Sala Oglinzilor nu mai sunt locuri libere pentru invitații, tot mai numeroși, la ceva ce se anunță ca foarte important. Ana Blandiana și colegii ei de la Academia Civică aniversează 15 ani de la lansarea proiectului datorită căruia lugubra fostă închisoare stalinistă de la Sighet avea să devină Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței. La intrare te întâmpină Ana Blandiana și Romulus Rusan. Alături, Ioana Boca se grăbește să-ți dăruiască o pungă de pânză în care se află câteva obiecte. Pe una
Muzeul de luat acasă by Domnița Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8802_a_10127]
-
pentru a înțelege ce reprezintă el cu adevărat. Cu exact cincisprezece ani în urmă, la 29 ianuarie 1993, la Strasbourg, Ana Blandiana i-a prezentat secretarului general al Consiliului Europei de atunci, Catherine Lalumiere, proiectul de transformare a fostei închisori staliniste de la Sighet într-un muzeu al victimelor comunismului, care să devină un centru de studii asupra totalitarismului. În 1995, după trei ani de expertiză internațională, Consiliul Europei ia Memorialul sub egida sa. În 1997, când 10 din cele 50 de
Muzeul de luat acasă by Domnița Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8802_a_10127]
-
modalitățile de funcționare dramaturgică și scenică a dispozitivelor de supraveghere, la excesul de teatralitate căruia îi dă naștere, ci radiografiază tipurile de supraveghere și efectele acestora în contexte social-politice reprezentative (de la epoca lui Ludovic al XIV-lea pîna la teroarea stalinistă, comunistă sau hitleristă). În acest sens, ea este și un eseu de psihologie socială, în care sunt analizate implicațiile existențiale care afectează ființa umană prinsă în capcana supravegherii generalizate, radicale ("supravegherea dură", individualizată, opusă așa-numitei "supravegheri moi", oarecum depersonalizate
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
încă din vremea trecutului regim, societatea civilă nu a putut să-i opună decât individualități, provenite în genere dintre intelectualii marginalizați anterior. în România, spre deosebire de alte foste "țări ale lagărului", nu a fost posibilă - datorită exacerbării dictaturii comuniste de tip stalinist - constituirea unei rezistențe, cât de cât, organizate, premisă a trecerii reale a puterii, într-o situație revoluționară, de la elita "militarizată" la societatea civilă. încercările individuale de deschidere spre "normalizare" au fost - în situația dată - stopate extrem de ușor de grupul din jurul
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
texte fundamentale despre literatura perioadei imediat postbelice, anii 1945-1947 (o adevărată gaură neagră în istoriografia noastră literară pentru că mulți autori publicați în acest intermezzo de libertate între două dictaturi - Regele Mihai se afla încă pe tron, speranțele erau multe, teroarea stalinistă nu se întrezărea încă - au fost ulterior închiși sau au fugit din țară, întreaga lor creație fiind trecută la index pe perioada celor cincizeci de ani de regim comunist), și a oferit testimonii importante despre viața literară în "obsedantul deceniu
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
a face rechizitoriul trecutului "odios", în care "artiștii, în afara celor care slujeau oficial țelurile clasei dominante, erau considerați ca niște simpli histrioni, nebuni inofensivi, amuzanți sau sîcîitori, de la caz la caz" și, evident, a omagia partidul într-o impecabilă terminologie stalinistă: "După 23 August, partidul ne-a investit (sic!) deschis cu titluri și răspunderi mărețe; astfel, în conștiința noastră au intrat caracterizări de mare rezonanță, care ne privesc direct: Ťingineri ai sufletelor omeneștiť, Ťtribuniť, Ťprofețiť, Ťreprezentanți și exponenți ai năzuințelor poporuluiť
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
exercita pe atunci stilul amenințător împotriva celor despre care i se părea că nu-l priveau cu suficient respect. Se ducea la masa lor și le bătea cu bastonul în tăblie, de înțepeneau. Mai erau doi bătrîni scandalagii, din generația staliniștilor agresivi, care aveau o veche rîcă de rezolvat între ei. Iși dădeau întîlnire să se împace la un pahar și după ce se pupau și-și jurau prietenie veșnică, în loc să se ducă acasă, continuau cu paharele pînă se auzea dinspre ei
Peripeții tinerești la Târgul de Carte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9042_a_10367]
-
a doua oară pentru că este suspectat, datorită unei gândiri prea libere, de infidelitate față de comunism. Ca urmare, se sinucide, surprinzându-i pe toți: pe prieteni și pe securistul care l-a anchetat. Sunt denunțate astfel abuzurile și erorile din perioada stalinistă și imediat poststalinistă, printr-un caz tipic: sacrificarea unui inocent. Dacă ar fi fost numai atât, Galeria cu viță sălbatică nu ar fi însemnat mai mult decât ilustrarea unei scheme și a unei atitudini de condamnare a dogmatismului din perioada
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
bolșevice din Rusia și ale instalării în România, trei decenii mai tîrziu, a unui regim dictatorial comunist de ocupație. Cum Istrati avea să fie, în 1929, unul dintre primii scriitori europeni foști Ťtovarăși de drumť care au spus Nu! dictaturii staliniste, scoaterea lui din Ťta-bloulť vechii mișcări sau măcar deplasarea într-o zonă periferică a acesteia erau inevitabile. Foarte cosmetizate în funcție de cerințele ideologice ale momentelor cînd au fost redactate, Ťmemoriileť unora dintre foștii lui tovarăși deveniți și rămași bolșevici (Alecu Constantinescu
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
va încerca, prin orice mijloc, să nu părăsească reduta în spatele căreia se simte în siguranță. A văzut cu propriii ochi că, atunci când a ajuns la ananghie, nici unul din subordonați n-a ridicat un deget pentru a-l apăra. Ca vechi stalinist, el știe că șerpișorii pe care i-a încălzit la sân nu vor ezita să-l sacrifice, dacă prin sacrificiul lui vor putea să-și întărească ei înșiși puterea. Forța lui Ion Iliescu provine din slăbiciunea partidului pe care l-
Iliescu, mereu printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9417_a_10742]
-
devin teroriști, Bucureștiul patriarhal, plin de verdeață, a devenit cel al blocurilor, Manoil s-a transformat în Mircea, iar poezia în proză. Registrele stilistice se succed și aici (de la basm la roman SF sau la stilul triumfalist din reportajul anilor staliniști, de la roman de spionaj la amintiri din copilărie, de la trivial la solemnitatea scrierilor sacre din mai multe religii), dar miza e mai gravă chiar decât libertatea și poezia. E înțelegerea "minunii de a trăi" și a ciudățeniei de a nu
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
pentru josnicia limbajului, câteva pasaje din scrisoarea de amenințare adresată lui Vladimir Tismăneanu: "Dacă te prindem vreodată prin București, ori altă localitate, viu în împuțita aia de Americă nu te mai întorci". A califica drept "jigodie bolșevică" și "jigodie jidovească stalinistă" pe coordonatorul Raportului pe baza căruia președintele Traian Băsescu a calificat drept "ilegitim și criminal" regimul comunist din România amintește frapant de stilul securiștilor care-și atacau victimele întorcând pe dos realitatea: dacă erai afemeiat te prezentau drept homosexual, dacă
Asasinii printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9577_a_10902]
-
s-a trezit, la 79 de ani, eroul unui scenariu demn de cărțile sale. Institutul pentru Studierea Regimurilor Totalitare a produs un document potrivit căruia Milan Kundera, la vârsta de douăzeci și unu de ani, l-ar fi dat pe mâna poliției staliniste pe Miroslav Dvoracek, fost pilot în armată, fugit din țară și revenit ca spion american. Kundera ar fi aflat că Dvoracek îi încredințase unei fete, Iva Militka, un geamantan plin de materiale compromițătoare. În calitatea lui de responsabil al căminului
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
Criticii noștri din anii 1948-1950 au preferat să vehiculeze termenul de proletcultism, în ciuda repudierii lui de către Jdanov sub învinuirea de deviaționism și nesupunere față de partid, până în 1951, când a intervenit o schimbare în fa-voa-rea noțiunii de realism socialist, de sorginte stalinistă. A doua opțiune clară este aceea exprimată de Nicolae Manolescu, într-un răspuns la provocarea Sandei Cordoș: preferă înlocuirea termenului de proletcultism cu acela de realism socialist, mai cuprinzător pentru întregul fenomen politic răsfrânt asupra culturii și, pe deasupra, a fost
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
ulterior expulzat în Ungaria, de unde venise. Cel puțin un beneficiu va rămâne de pe urma lui: supraestimarea caracterului popular al operelor literare valorificate din trecut, ca un substitut al caracterului de clasă, un criteriu prea tezist ideologic. După al doilea război, dictatura stalinistă se manifestă mai sever, prin intermediul lui Andrei Jdanov, membru în Biroul Politic al PCUS. El pronunțase, la Con-gre--sul scriitorilor din 1934, condamnarea proletcultismului pentru spiritul său anarhic, nepartinic și formalist. Revine în 1946 cu o critică devastatoare a revistelor "Steaua
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
mie, într-o engleză marinărească: "Singur? Sir, când toată lumea de pe bord petrece?! Atât de singur, Sir? De ce?..." Mă privea lung, intrigat. M-am simțit deodată suspect, și mă ridicai. Cei mai suspicioși oameni din lume sunt rușii, turtiți sub teascul stalinist, ei peste tot văd, vedeau, numai spioni. La început crezui că era o altă scamatorie a lui Omicron și că mi-l pusese în față pe însuși Comandorul de piatră, ficțiunea care bântuie cugetele păcătoșilor. Dar nu, era un simplu
Prințesa Trubețkoi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9774_a_11099]
-
ele meritând o atenție deosebită 201 avându-se în vedere și Bucureștiul, care era "extraordinar de receptiv la intensificarea contactelor cu Occidentul,"202 Gheorghiu-Dej dorind să se desprindă de Moscova;203 în acest sens Dej, sesizând eliminarea din PCUS a staliniștilor, a decis să îndepărteze pe hruscioviști din PMR204 și să renunțe la obligativitatea învățării limbii ruse în școli; acestea erau în interesul comunismului național din România. În noiembrie 1957 liderii celor 12 partide comuniste aflate la putere s-au întâlnit
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]