325 matches
-
de atunci (similară cu cea de azi) sînt aceste versuri: „Vor fi acum de toate cum este orișicînd” din „Nervi de primăvară”? Sau „Mulțimea anonimă se va avea în vedere” din „Note de toamnă”? Sau acel „Deocamdată e sublim” din „Stanță”? „Sublim”, echivalent cu inexistentul, e un cuvînt compromis definitiv de Caragiale. „Călugărul-poet” „Iată călugărul-poet, prin taverne, prin turnuri...” Acesta e „dublul” lui Bacovia, un personaj misterios, prezent în „Dintr-un text comun”. Timpul în care trăiește e incert: „Mi-e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ajutat, o anexă de lux, a devenit uzurpator. Evident, - repet -, nu fiindcă ar fi vrut aceasta. Bacovia și-a lăudat protectorul, într-un fel în care (excepție Agatha) n-a mai făcut-o cu nimeni.5) Poemul în oglindă în Stanțe burgheze, ediția a II-a, bibliofilă,1) la pagina 50, ceea ce editorul a crezut a fi o „ciornă”, e un fragment de poem scris invers, variantă la „Dialog de iarnă”, care nu se poate citi decît în oglindă. Primul vers
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aprinde acolo un „fitil” care, după așteptările sale, ar fi trebuit să producă o explozie de „mirări...lucrative”(vorba lui), ceva de genul „Cum e posibil așa ceva?” Ce anume l-a determinat s-o facă? Citind recenta ediție bibliofilă a Stanțelor burgheze 3) el a observat că în textele reproduse există „un melanj de reguli ortografice”, respectiv al celor valabile la apariția ediției princeps (1946) cu cele intrate în vigoare în 1954. Da, așa e, deși nu peste tot! De aci
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
3 iulie 1923). Cei ce voiau reconsiderarea lui s-au oprit la lucrările sale pedagogice și didactice, interesante prin idei, dar unele scrise cam repezit. 5. Vezi: Opere, Ed. Minerva, 1978, p. 425. Poemul în oglindă 1. G. V. -Bacovia, Stanțe burgheze, Ed. Look Design, 2000. 2. Apud: Radu R. Rosetti, Corespondența generalului Cantilli, Tipografia E. Marvan, 1931, p. 17. 3. Ibidem, p. 25. Un scandal eșuat 1. Articol publicat în ,,Monitorul de Bacău”, 6, nr. 115, 21 mai 2001, p.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o pro-blemă de demnitate. Cerînd să fie „lăsat în secret”, uitat, Bacovia nu cere totuși nici un fel de îngăduință pentru sine. El știe că mai curînd cei care se afișează au ceva de ascuns ori de îndreptat în viața lor. Stanțe și versete e jurnalul unei lungi inactivități, în care totuși ceva se petrece: o decantare a impresiilor din realitatea imediată și, mai ales, a amintirilor despre trecutul îndepărtat. Toate cad lent, ca într-o desfrunzire de arbori sau ca într-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ciudat aci? Primul e un cuvînt vechi, traco-dac (spune G. Mihăilă în Dicționarul său), al doilea e un neologism, de proveniență latină! Puțină mirare e îndreptățită, căci Bacovia contează doar ca poet neologistic. Ceea ce-i surprinzător în ediția bibliofilă a Stanțelor burgheze nu ține de materia volumului respectiv, ci de „poemele în oglindă”, de paginile cu desene și cu versuri aruncate „la inspirație”. Unul dintre acestea l-a entuziasmat pe Ovidiu Genaru: „Ninge ca în Petersburg”. „Auzi, bătrîne, mi l-a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o pagină cu exerciții de scriitură: scris drept, scris înclinat spre dreapta, înclinat spre stînga, buclat etc., și ornată cu o stea în cinci colțuri) nu apare în nici unul din poemele sale. Nu-s lămurit dacă pagina e din epoca Stanțelor burgheze, e de dinainte sau ulterioară? Singura sugestie pe care mi-o dă acest vers e că Bacovia, cunoscut ca admirator al lui Rollinat, citea, probabil, și literatură rusă, lucru care n-a fost relevat pînă acum. în 1964, cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Scriitorilor de la Bușteni. Bacovia stătea tăcut, cu un braț atîrnînd în gol pe lîngă fotoliu. „Liniște, nu-l tulburați!’’, părea a spune Agatha, gardianca lui, care îl însoțea pretutindeni. Bacovia era incomunicabil, absent, chiar și cînd era de față. Poemul „Stanță la Bacovia” conține un singur element geografic: „Și glasuri/în văi răsunau...” Restul versurilor evocă un peisaj moral, a cărui notă dominantă o constituie buna conviețuire: „Bacovia,/Țară de încîntări/ Și viață liniștită./ Nu se discută/ De-al meu/Și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
al meu/Și de-al tău”. Nostalgia îl face pe poet idilic, colectivist. însă, aci el nu vorbește de un loc, ci de un timp: timpul cînd era tînăr, economic liber și n-avea de împărțit nimic cu nimeni. Indirect, „Stanța” sa confirmă adevărul uneia din observațiile lui Schopenhauer, anume că „Uneori credem că ne e dor de un loc îndepărtat, de fapt ne e dor de timpul ce l-am petrecut acolo”. „Țara Bacovia” e ținutul Bacăului, chiar mai puțin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Și spune-mi de ce-i toamnă/ Și frunza de ce pică?” Iar răspunsurile le cauți nu în vreun manual științific, ci în sufletul tău. „De iubire/Natura-i statică”. Și: „Orașul, seara.../ Din statica uitării, -/Destul de frumos”. Ambele exemple sînt din Stanțe burgheze. „Static” și „statică” pătrund destul de tîrziu în poezia lui Bacovia. La fel și „mișcare”: „Război/Mișcarea popoarelor/Comerțul a-ncetat” (tot din același volum). în discursul epocii, „mișcare” intrase cu cîteva decenii mai devreme: „mișcarea populației”, „mișcarea boalelor sociale”, „mișcarea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia. La fel și „mișcare”: „Război/Mișcarea popoarelor/Comerțul a-ncetat” (tot din același volum). în discursul epocii, „mișcare” intrase cu cîteva decenii mai devreme: „mișcarea populației”, „mișcarea boalelor sociale”, „mișcarea vaccinaților” etc., întîlnite în documente din 1924. Fapt interesant, vocabularul Stanțelor burgheze e mai apropriat de perioada Primului Război Mondial decît de a celui de-Al Doilea! Nu-i exclus ca în ochii unora din ce ce vor citi acest jurnal să semăn cu zgîrcitul care adună și boabele din jurul ariei unde și-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
natal. înțeleg acum că apropierea evenimentului a produs o rumoare specifică printre intelectualii băcăuani: se întorcea „acasă” poetul onorat de Centru! Librarii - îmi închipui - au reacționat, scoțînd din depozite sau aducînd din alte părți volume din Opere și, posibil, din Stanțe burgheze. Faptul că exemplarul despre care vorbesc are numarul 1128 mă duce, în același timp, către o constatare tristă: în trei ani (de la mijlocul lui 1944 și pînă la mijlocul lui 1947), nu se desfăcuse nici jumătate din triajul de 3226
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
toastul nostru (al familiei Murnu și al autorului - n. m.) s a ridicat în picioare și a ciocnit cu toată lumea. Pe măsură ce se animau discuțiile, s-a înviorat și el, putîndu-ne scrie o dedicație în cărțile aduse (eu am venit cu Stanțele burgheze - volum pe care familia Bacovia nu-l mai are) și chiar să răspundă insistențelor noastre de a ne citi cîteva din bucățile sale lirice. A început cu lectura cîtorva notații din Stanțe burgheze, făcînd și cîte un mic comentariu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în cărțile aduse (eu am venit cu Stanțele burgheze - volum pe care familia Bacovia nu-l mai are) și chiar să răspundă insistențelor noastre de a ne citi cîteva din bucățile sale lirice. A început cu lectura cîtorva notații din Stanțe burgheze, făcînd și cîte un mic comentariu, mai mult pentru «punerea în situație a ascultătorilor». Cînd citește, G. Bacovia își clatină, din cînd în cînd, genunchii. La rugămintea mea a citit Furtună (în codrii Baciului) (corect: Bacăului - n. m.). Are
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de-mpărat,/ pe tron de aur,/ pe frunte cu laur;/ rugă stelară,/ la pragul de seară,/ de mamă, de tată,/ de ochii de fată,/ de ziua de mâine,/ de abur de pâine,/ de stropul de soare,/ de-alin și iertare..." Stanțe-le deturnează spectaculos semnul major al liricii lui Dumitru Spătaru, înspre fața mai puțin serioasă, mai critică, dar și mai autentică, a realității sale interioare. Poemele intitulate astfel (deși nu respectă convenția stanței, fiind alcătuite de regulă dintr-o strofă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
stropul de soare,/ de-alin și iertare..." Stanțe-le deturnează spectaculos semnul major al liricii lui Dumitru Spătaru, înspre fața mai puțin serioasă, mai critică, dar și mai autentică, a realității sale interioare. Poemele intitulate astfel (deși nu respectă convenția stanței, fiind alcătuite de regulă dintr-o strofă de paisprezece versuri sau două catrene plus o sextină, supuse totuși normei rimei) sunt ocazionale și surprind latura ironică, dar comprehensivă a autorului acestui gen de "șarje" în fond afectuoase. Idilă tomnatică este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
gramaticală, semantică și metrică“ (Dicționar de științe ale limbii). Grupajul de versuri care alcătuiește o strofă este izolat grafic prin spațiere (pauză tipografică/blanc). - Numărul versurilor dintro strofă este variabil, începând cu strofe dintrun singur vers (monostih) și ajungând până la stanțe de douăzeci de versuri (specifice Renașterii italiene). Strofele mai frecvent utilizate sunt: distih (două versuri), terțina (trei versuri), catrenul (patru versuri), cvinaria (cinci versuri); strofele ample (sextina - șase versuri -, septima - șapte versuri -, octava - opt versuri -, nona - nouă versuri -, decima - zece
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
relativ al valorilor, de aceea trecem adesea sub tă cere adevăruri care near putea aduce prejudicii. În concluzie, adevărul îndeplinește funcții multiple în viața fiecăruia dintre noi, precum și în viața colectivității și, tocmai de aceea, trebuie să prețuim libertatea, pre stanța socială și seninătatea interioară pe care acesta neo conferă. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Particularități de construcție a unui personaj dintrun text narativ studiat, aparținând lui Ion Creangă Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb (particularități de construcție a protagonistului) INTRODUCERE
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și încercând să depășească prin joc situația nefastă, eroul descoperă analogia între destinul său de pescar ghinionist și cel al peștilor. Metafora oamenilor-pești exprimă momentul conști en tizării propriei existențe, limitată în timp și în spațiu, multiplu determinată de circum stanțe exterioare: ... Noi, peștii, înotăm printre nade... Visul nostru de aur e să înghițim una, bineînțeles, pe cea mai mare. Cea dea doua experiență majoră de cunoaștere este a „omului în fața morții“, dezvoltată în tablourile următoare, prin conștientizarea situației arhetipale (Iona
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a poemului "Corbul" [The Raven], par să țină, eminamente de o logică obișnuită (spațială/ retorica!) și mențin, deci, poezia în contingent. Începută de el, revoluția poetica este desăvârșită, explică Ion Barbu, într-o conferință din 1947, de către Jean Moréas, autorul Stanțelor [Leș Stances, I-VI, 1893-1905], a cărui opera constituie un nou moment în evoluția "conștiinței critice", prin restrângerea poeziei la domeniul Spiritului / Intelectului: Deci, problema lui Poe: cercetarea adevăratului domeniu al Poeziei, pe care el a rezolvat-o prin adjoncțiune
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
lira originală derivă un anumit număr de operațiuni aedica, de rituri proprii aedului, care constituie domeniul poeziei [s.n.]. Efectele orgiei romantice sau ale orchestrei simboliste șanț exilate din această strictă întocmire. Mai trec doar adierile compatibile cu dublul tetracord al stanței papadiaman-topoline. Severele precepte estetice - "[s]tânta lui Moréas devine emul al enunțului matematic. Se învesmânta în aceeași frumusețe canonica, datorită nu știu cărei celebrități sumare, unei arte mai general concepută - a teoremei"42 - condiționează și interpretarea pe care Ion Barbu o face
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ale schemei dinamice în care poetul transpune propria intuiție - au o autonomie, dar, în același timp, se supun unui "efect" unitar, întregului, prin relații firești - o orchestrație extrem de atentă în care fiecare element, detaliu contează, în care totul se leaga: Stanțele devin o succesiune de intervale inteligibile, comensurabile: pure, într-un cuvânt"43. Remarcă, de asemenea, o anumita idealitate a temelor, recuperate, parcă, printr-un proces de anamneza platonica ("această lume de reminiscențe"). Din acest motiv, "la Moréas (Moréas tot cel
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
o succesiune de intervale inteligibile, comensurabile: pure, într-un cuvânt"43. Remarcă, de asemenea, o anumita idealitate a temelor, recuperate, parcă, printr-un proces de anamneza platonica ("această lume de reminiscențe"). Din acest motiv, "la Moréas (Moréas tot cel din Stanțe) nu e vorba de invenție, ci de purificare și de reducție"44 -, cu alte cuvinte, stilizare și simplificare a reprezentării, printr-un travaliul artistic abil ascuns, în opera, și greu perceptibil de către cititor. Mai mult, Barbu atribuie "revoluției" poetice realizate
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
deloc aceea a unui liric. De fapt, el mimează poezia. După câteva poeme cu turnură elegiacă, unde deplânge zădărniciile omenești, va trece la un registru care îi convine, acela de parodist: persiflează scrierile moderniste, „decadente”, face schime de amuzament citind stanțele macedonskiene. Oricum, C., care avea să-l prefere, ca poet, pe G. Coșbuc lui M. Eminescu, manifestă o receptivitate insuficientă față de lirism. Mai e și ostilitatea lui dintotdeauna în fața inovației, fie ea în literatură, pictură sau muzică. Altfel, pastișele după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
fi avatarurile contemporane ale lui Dorian Gray, cele trei rescrieri cunoscute (Mathieu Terence, Journal d'un coeur sec, Will Self, Dorian și Graham Masterton, Le portrait du mal), păstrînd spiritul și atmosfera romanului lui Oscar Wilde, schimbările tehnologice nemodificîndu-i sub stanța, aportul diferențiat al epigonilor situîndu-se mai cu seamă la nivel de intensitate, textele evoluînd între thriller și horror. "Dezgroparea" și ajustarea unei opere vechi, a unui motiv literar sau mitic constă în simplă imitație, sau, dimpotrivă, în inovație? Se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]