779 matches
-
pășesc în acest rai, la mănăstirea Pasărea adică, sunt automat înregistrați de cuvioasa stareță... De ce să spuneți, stimată și distinsă doamnă, că este o calomnie adusă slujitorilor Bisericii ? Ei bine, din surse demne de crezare, am aflat că lista maicii starețe o folosește oficialitatea pentru a convinge mai lesne conștiințele... Ba chiar mi s-a spus că poliția secretă dă uneori înlesniri la diverse perechi nelegitime, pentru a avea apoi diverse persoane importante la mână... Ei, ce spuneți ? Vă mai amintiți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lua tot acelui om, ce ar găsi la dânsul.” Așez cu grijă pergamentul la locul lui și îmi trag sufletul. Nu știu cum, dar simt în jurul meu o adunare de femei, boieri și oșteni, care freamătă...Sunt călugărițele de la mănăstirea Socolei: „Ilisafta stareța, Avramia, și Marina, și Anisia, și Magdalina, și Aftanasia preoteasa, și Varvara și Cobuleanca.” Ele au venit la Petru Șchiopu voievod cu mare jeluire și mare mărturie - oșteni și curteni - spunând așa „că privilegiul de danie ce l-au avut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pe fereastră, Julius reuși să vadă o mulțime de fete care Învățau, erau sălile de clasă, i s-a spus, să aibă puțină răbdare că peste cîteva minute se terminau orele. PÎnă atunci puteau merge să o vadă pe maica stareță În chilia ei. „Veniți pe aici“, le spuse măicuța franțuzoaică și silueta ei albă Îi Însoți pînă la maica stareță. Maica stareță era bătrînă de tot și vorbea foarte prost spaniola; În afară de asta, nu părea să-și aducă aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să aibă puțină răbdare că peste cîteva minute se terminau orele. PÎnă atunci puteau merge să o vadă pe maica stareță În chilia ei. „Veniți pe aici“, le spuse măicuța franțuzoaică și silueta ei albă Îi Însoți pînă la maica stareță. Maica stareță era bătrînă de tot și vorbea foarte prost spaniola; În afară de asta, nu părea să-și aducă aminte de măicuța care le scrisese trimițîndu-le o carte de vizită, dar oricum Îi invită să ia bomboane de ciocolată și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
puțină răbdare că peste cîteva minute se terminau orele. PÎnă atunci puteau merge să o vadă pe maica stareță În chilia ei. „Veniți pe aici“, le spuse măicuța franțuzoaică și silueta ei albă Îi Însoți pînă la maica stareță. Maica stareță era bătrînă de tot și vorbea foarte prost spaniola; În afară de asta, nu părea să-și aducă aminte de măicuța care le scrisese trimițîndu-le o carte de vizită, dar oricum Îi invită să ia bomboane de ciocolată și să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Nu i-a mai poftit a doua oară să ia bomboane de ciocolată, probabil ca să nu cadă În păcatul lăcomiei și vizita părea că nu se mai termină, cînd deodată maica se așeză și Începu să-i ignore olimpian. Maica stareță părea dusă pe altă lume, parcă nici nu-i vedea. Au stat așa cîteva minute care li s-au părut cîteva ore, o tăcere Înghețată s-a strecurat În chilie, maica Îi părăsise definitiv. Dar cum puteau Înțelege ei așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dusă pe altă lume, parcă nici nu-i vedea. Au stat așa cîteva minute care li s-au părut cîteva ore, o tăcere Înghețată s-a strecurat În chilie, maica Îi părăsise definitiv. Dar cum puteau Înțelege ei așa ceva! Maica stareță fusese cuprinsă de una din acele scurte și dese stări de extaz miraculos, care Încununau o viață de bunătate desăvîrșită... Nu țineau deeît o clipă: biata de ea, Își dădu seama imediat că nu-i sosise ceasul morții, stătu cîtva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lume: sărmanii de ei simțeau că li se face pielea ca de găină și erau siliți să stea acolo, Înconjurați de icoane, mai ales cu Maica Domnului. Au Început să tremure de atîta așteptare, trecuseră cîteva minute... PÎnă cînd maica stareță vorbi din nou normal, Julius și Vilma răsuflară ușurați, se Încheie starea de extaz și nici un sfînt nu știuse să profite: totul, absolut totul fusese pregătit pentru apariția unui sfînt... Și Încă o apariție nemaipomenită... Cu trei martori... De vîrste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nou normal, Julius și Vilma răsuflară ușurați, se Încheie starea de extaz și nici un sfînt nu știuse să profite: totul, absolut totul fusese pregătit pentru apariția unui sfînt... Și Încă o apariție nemaipomenită... Cu trei martori... De vîrste diferite... Maica stareță se ridică În picioare, părăsi pentru cîteva clipe contemplarea Împărăției cerurilor, unde avea să-și găsească locuința de veci; se apropie de Julius și-i făcu semnul crucii deasupra capului, fusese cît pe aci să-l omoare, atît era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aștepta să vină ceilalți s-o ia. Dar odată un grup de copii a rămas lîngă ușa de la intrare, voiau să mai joace puțin. Era interzis să joci În curtea cea mică, fiindcă aici se aflau trandafirii răsădiți de maica stareță și apoi erau foarte multe ferestre. Totuși Arzubiaga scoase mingea și dădu o pasă laterală, Martinto o ridică pe vîrful pantofului și o trimise cu capul spre Julius, care, la rîndul lui, i-o pasă lui Del Castillo, Del Castillo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de mătănii Încolăcit În jurul gîtului și gata În orice clipă să se Înfurie. Ca În după-amiaza aceea Del Castillo Îl sfătui pe Arzubiaga să-i spună maică-sii, de ce să le ia mingea, nici măcar nu se atinseseră de trandafirii maicii starețe. Bine, avea dreptate; dar acum era prea tîrziu, călugărița n-o să mai apară, desigur, parcă intrase În pămînt cu minge cu tot; nedreptatea strigătoare la cer, frica, strigătele acelea care-i arseseră deodată ca un bici, toate Împreună erau greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de suportat, Arzubiaga izbucni În plîns... Cu toate că era În clasa a treia, că era unul din elevii cei mari și că la anul urma să treacă la Santa Maria. Grasul Martinto Îi spuse că dacă maică-sa vorbea cu maica stareță, Roșcova trebuia să le dea mingea Înapoi. Del Castillo Întrebă cine erau copiii săraci care Învățau catehismul. Nimeni nu știa, dar parcă le era frică de ei. Martinto se repezi să le explice că pesemne erau copiii de pe micile afișe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de temelie În fiecare zi! Pe lîngă asta, o să cumpere un autobuz nou, mare de tot, cu caroserie nord-americană, pe care aveau să scrie cu litere mari galbene INMACULADO CORAZON pe fiecare parte - Gumersindo Quiñones făcea nenumărate plecăciuni În fața maicii starețe. Și apoi capela va fi minunată! Și vor avea și o sală de festivități! Și un teren de fotbal foarte mare! Morales zîmbea, toți se uitau la el implorîndu-l: pe mine, Morales, alege-mă și pe mine În echipă. Colegiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
clasă, cu nenumărate coridoare, cu o sală specială pentru cei care luau lecții de pian, cu grădini pline de trandafiri pentru capela cea minunată! Noua clădire a colegiului Inmaculado Corazón avea să fie un adevărat paradis. Dar lipseau banii. Maica stareță avea un glas stins cînd era silită să le spună că n-aveau the money. Îi tîra pe toți În căderea ei. Cum se chinuiau! Din fericire, Își revenea la tonul potrivit cu rangul ei cînd le spunea că era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apoi vor intra frumos, În șir, În sala unde se afla pianul, ca să „vedeți ce frumoasă e! Vopsită În mai multe culori!“ Pe urmă vor trece imediat În sufragerie, unde vor bea o ceșcuță de ciocolată. Și În sfîrșit... Maica Stareță tăcea timp de o clipă, ei tremurau de emoție... În sfîrșit, le dădea o zi liberă! Imnul colegiului! Hai, cîntați! CÎntați cu toții! Și cîntau cu un entuziasm... Mai puțin strună mergeau lucrurile la șantierul casei celei noi de pe locul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nouă clădire. Bietul Julius nu mai dovedea de spus atîtea Ave Maria; pe lîngă cele douăsprezece obligatorii, pe care le spunea fiindcă era un copil cuminte, mai avea de spus o mulțime de rugăciuni din motive speciale: pentru mama maicii starețe, care era bolnavă În Missouri, pentru fundație, mai era una pentru nu-și mai aducea aminte ce, alta pentru sufletele care se chinuie În purgatoriu, gândul la sufletele din purgatoriu nu-i dădea pace. La sfîrșitul anului se făcea Împărțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cea nouă ar trebui să dau o petrecere de ziua lui, o petrecere mare la care să invit toată clasa. Santiago și Bobby fuseseră Întotdeauna În coada clasei, În schimb Julius era printre primii. Aflaseră asta de curînd, cînd maica stareță l-a chemat, l-a mîngîiat pe creștetul capului și i-a prins la gît o medalie. La Încheierea anului pregătitor era al treilea din clasă. Mătușa Susana era cît pe-aci să moară de invidie, dar a venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de mînie și căldură ca o roșcovă, Îi măsura Într-o clipă și-l atingea imediat, sunîndu-i clopoțelul În ureche, pe cel care nu asculta ipso facto. Se Înfuria foarte ușor, era din ce În ce mai mînioasă, din fericire apăru tocmai atunci maica stareță ca să le spună bine ați venit, copii și să-i anunțe că la anul aveau să se mute În noul local. Imediat după aceea le prezentă o măicuță care venise chiar atunci din Statele Unite și le ceru să spună un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să urce cele cîteva trepte ale scării pentru a le saluta pe rînd pe fiecare. Pe treapta a treia, puțin mai jos decît măicuțele, Morales și Gumersindo Quiñones zîmbeau și ei. Gumersindo făcu o plecăciune pînă la pămînt cînd maica stareță vorbi de autobuzul cel nou, ar fi vrut să spună cîteva cuvinte. Morales, cu nelipsitul său trening kaki și tricoul roșu fără mîneci, făcea În gînd selecția pentru echipa de fotbal. Un burete Îi atîrna pe umăr și din pricina soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
toate, fiindcă citise circulara trimisă de călugărițe. În sinea ei se bucura: cu o seară Înainte el conversase o oră Încheiată cu soția ambasadorului chilian, acum e rîndul meu să mă răzbun. — Darling, vino să ți-o prezint pe maica stareță; spune-i că ai o mătușă călugăriță la Sagrado Corazón... Cu asta o s-o dai gata, darling. Le pregătiseră o masă foarte lungă, acoperită cu o pînză albă și așezaseră peste tot, rezemate de paharele pentru oranjadă, o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fum, nici nu voiau să audă de fum, nu voiau decît nori, dar bărbații stricaseră totul, era de ajuns să-i vezi stînd de vorbă, totul se transforma Într-o petrecere obișnuită, Într-un cocteil, În sfîrșit a apărut maica stareță, care pregătise un discurs. Lăsară pe masă ceștile de cacao fierbinte și se uitară la ea prin perdeaua de fum care mirosea Îngrozitor. Maica stareță a fost scurtă: le spuse că o nouă etapă Începea În viața lor; ca buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
totul se transforma Într-o petrecere obișnuită, Într-un cocteil, În sfîrșit a apărut maica stareță, care pregătise un discurs. Lăsară pe masă ceștile de cacao fierbinte și se uitară la ea prin perdeaua de fum care mirosea Îngrozitor. Maica stareță a fost scurtă: le spuse că o nouă etapă Începea În viața lor; ca buni catolici, viața lor avea să fie o luptă Îndelungată pentru a merita să ajungă În Împărăția cerurilor... Julius era stăpînit de simțămîntul că el ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai simțea nici un gol În stomac și ceașca de cacao era prea fierbinte și el s-a fript ca În fiecare dimineață la micul dejun: nu era nimic de făcut, trebuia să aștepte, poate În altă zi, la biserică... Maica stareță Își Încheie discursul vorbind despre necesitatea de a termina lucrările de construcție la noul colegiu, profitînd apoi de aplauzele călduroase pentru a-i tapa pe toți de ceva bani. Acum era rîndul părintelui Brown să vorbească. Susan fu gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o măicuță sașie care venise de curînd din Statele Unite. Măicuța nu se supără prea tare, dar Îi porunci să-și scuture imediat uniforma, fiindcă trebuie să sune clopoțelul dintr-o clipă Într-alta și În curînd avea să apară maica stareță ca să le țină un discurs. CÎțiva, micuți de tot și tare drăgălași, soseau plîngînd În hohote și țipînd ca din gură de șarpe că nu voiau să se despartă de mama pentru nimic În lume. Atunci mamele le arătau alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bate mingea fără să se teamă c-o să spargă geamurile; Încă n-avuseseră timp să-și dea seama prea bine cît de mare, complet și excelent era noul colegiu: asupra acestui fapt a avut grijă să le atragă atenția maica stareță. Le-a spus emoționată că erau nu știu cîte clase; pe urmă a pomenit de capela cu balcon pentru cor, nu mai lipseau decît băncile pe care trebuia să le cumpere, dar toate aveau să vină la timpul lor, pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]