686 matches
-
și în ultimul timp discoteca la care participau și participă flăcăii și fetele mari au fost și sunt prilejuri de cunoaștere reciprocă între tineri care doresc să se căsătorească și să întemeieze o familie. De obicei, părinții băiatului trimiteau un staroste, om cu experiență, ales dintre rudele familiei, la părinții fetei pentru a vedea și părerea acestora. Dacă se ajungea la înțelegere asupra tuturor problemelor, se pregătea la casa fetei logodna, un fel de petrecere cu mâncare și băutură organizată de
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
la părinții fetei pentru a vedea și părerea acestora. Dacă se ajungea la înțelegere asupra tuturor problemelor, se pregătea la casa fetei logodna, un fel de petrecere cu mâncare și băutură organizată de obicei de către părinții fetei, la care participau starostele, părinții flăcăului, rude apropiate și bineînțeles, cei doi tineri. în ziua următoare tinerii trebuiau să meargă să-și facă analizele la dispensar și apoi să depună actele la primărie pentru căsătorie. Mai înainte, căsătoria era aprobată de sfatul bătrânilor din
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
și în perspectivă de căsătorie cu fata gazdei. Gazda trebuie să cinstească pe toți membrii formației cu câte un pahar de țuică sau de vin, iar fata să-i servească cu prăjituri. La toți membri li se dau colăcei, iar starostelui o sumă de bani pentru plata muzicii. Nu de puține ori se iscau certuri sau chiar și bătăi, dacă erau mai mulți pretendenți la căsătorie cu o fată anume. După ce ură la ultima casă din sat, flăcăii se adună în
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
reluării motivelor literare, Caragiale își indică sursele în câteva note finale. Dintre cele trei note, una face referire la Pastramă trufanda și indică volumul lui Decourdemanche, folosit și pentru Pradă de război, dar nu-l omite nici pe kir Ștefan, ,,staroste de bărbieri pe vremuri din Ploiești’’. Nota la Kir Ianulea are însă o latură mai doctă, pornind de le rimele lui Giovanni Brevio și Machiavelli, pomenește de bibliografia lui John Dunlop și de poveștile lui La Fontaine. Nota la Făt
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de 1848 din Țara Românească. A fondat Partidul Liberal, a fost ministru și prim ministru. Unul dintre fondatorii României moderne. bresle - asociații ale meșteșugarilor (breasla tăbăcarilor, a cojocarilor, a fierarilor etc.), dintr-un anumit oraș. Breasla era condusă de un staroste și de sfatul celor 12 bătrâni (meșteri). Prin regulamentele adoptate au protejat meșterii, calfele și profesia prin regulamente, au impus o anumită calitate, au contribuit la dezvoltarea economică a orașului și a zonei în care au activat. Aveau obligații fiscale
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
casă, / Calcă pe treapta de sus, / Ca tine altele nu-s. În casa mirelui urmează o mică petrecere cu muzicanți și ceremonialul aducerii miresei se Încheie. Se alegeau apoi douăsprezece fete druște și doisprezece feciori vornici. Tot acum era ales starostele care avea să adune darurile la nuntă. În cele două zile care urmau, vineri și sâmbătă, druștele și vornicii chemau prin sat nuntașii. Toți erau Îmbrăcați În haine de sărbătoare și purtau cu ei o ploscă cu vinars. După terminarea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
năframă cu panglici, cu zurgălăi și cu flori de busuioc. Aici, acasă la nănași, alaiul pregătit putea Înjuga până la opt boi. De aici alaiul pleca după mire pocnind din pistoale și chiuind. La casa mirelui poarta era Încuiată și până ce starostele nu dădea vinars, nu i se deschidea poarta. Apoi urma un dialog versificat până când poarta se desfereca. Până la dobândirea miresei, mirelui și alaiului său i se arătau pe rând alte mirese: o copilă, o babă, etc. De obicei, după o
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
dispariției, ca un fel de experiment nereușit al Naturii; dar isteață, deasupra celorlalte, cam telurice. Așa ne-am aliat cu câinele. Căci hălăduia de multă vreme pe lângă sălașele noastre vremelnice, mulțumindu-se cu oasele aruncate. Până Într’o zi, când starostele lor a hotărât: toată haita de câini a hăituit ditamai mamutul, aducîndu-l În fața sulițelor vânătorilor. Isteață manevră, căci nici omul nu putea hăitui, dar nici câinele doborî. Dreptu-i, Împărțeala a reflectat feleșagul omului: și-a adjudecat carnea, iar câinele s
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
id="(322, p. 208)"/>. Tot pe atunci, câțiva evrei din București țineau „poverne, ce le-au avut făcute cu cheltuiala lor pe locul ce li s-a dat de Domni” <endnote id="(416, II, p. 41)"/>. Unul dintre ei, Pilat - „staroste de evrei” -, Își vindea În 1759 povarna din mahalaua Brezoianului <endnote id="(576, p. 185)"/>. Imigrând mai ales din zonele cu populație slavă din nord și est (Polonia, Ucraina, Rusia), evreii au introdus În spațiul românesc fabricarea și consumarea rachiului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
privilegii: au primit pământ, au fost scutiți de taxe, au primit dreptul de a practica meșteșugurile, precum și dreptul de a se organiza în bresle. Breslele funcționau după statute cu precizări exacte, pentru fiecare treaptă profesională, pentru ucenic, calfe, meșteri, alegerea starostelui, etc. Breslele erau de trei tipuri: economice și comerciale, bresle sociale și bresle etnice (evreii, bulgarii, ungurii etc.). Breslele cele mai dezvoltate aveau biserică ridicată de către membrii comunității. Localitățile catolice în această zonă au fost la Craiova și Brădiceni. În
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
negustori și străini bani de rohatcă. Cernăuții au început a se ridica abia după decadența orașului Țețina (așa dar de la 1456), precum reiese aceasta dintr-un document al lui Petru Aron (1456). În anul 1457 se numește pentru Cernăuți primul staroste. Din acel an el devine oraș districtual. Districtul Cernăuților cuprindea mai multe cercuri și acestea mai multe sate. În fruntea unui cerc sta un „namestnic; în fruntea satului un „vornic”. De se iscau certuri între țărani, intervenea în primă instanță
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Cernăuților cuprindea mai multe cercuri și acestea mai multe sate. În fruntea unui cerc sta un „namestnic; în fruntea satului un „vornic”. De se iscau certuri între țărani, intervenea în primă instanță vornicul, în a doua namestnicul, în a treia starostele. În certurile dintre boieri întreolaltă sau cu țăranii decidea întâi starostele, în linia a doua Voievodul, apoi Divanul. Starostele sau pârcălabul era locțiitorul domnitorului. El avea trei logofeți (scriitori sau secretari) și până la 8o de scriitori din oficiu. Poruncile le
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
fruntea unui cerc sta un „namestnic; în fruntea satului un „vornic”. De se iscau certuri între țărani, intervenea în primă instanță vornicul, în a doua namestnicul, în a treia starostele. În certurile dintre boieri întreolaltă sau cu țăranii decidea întâi starostele, în linia a doua Voievodul, apoi Divanul. Starostele sau pârcălabul era locțiitorul domnitorului. El avea trei logofeți (scriitori sau secretari) și până la 8o de scriitori din oficiu. Poruncile le primea de la Divan, căruia avea să și raporteze. La dispoziția lui
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
satului un „vornic”. De se iscau certuri între țărani, intervenea în primă instanță vornicul, în a doua namestnicul, în a treia starostele. În certurile dintre boieri întreolaltă sau cu țăranii decidea întâi starostele, în linia a doua Voievodul, apoi Divanul. Starostele sau pârcălabul era locțiitorul domnitorului. El avea trei logofeți (scriitori sau secretari) și până la 8o de scriitori din oficiu. Poruncile le primea de la Divan, căruia avea să și raporteze. La dispoziția lui stau și 100 călăreți, comandați de un căpitan
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de la Divan, căruia avea să și raporteze. La dispoziția lui stau și 100 călăreți, comandați de un căpitan și 4 vice-căpitani. De la începutul secolului al 15lea și până la împreunarea Bucovinei cu Austria ne sunt cunoscute numai puține nume de ale starostilor din Cernăuți. Din documentele care stau la dispoziție, s-au aflat numai 9 și anume: Ion Grumaz (1499), Enakaki (1760), George 141 (1765), Grigoraș (1767), Potocki și Turcul. La aceștia se adaugă: Sidorie (1595), Gavrilaș (1767) și Nicolai Costin. Cernăuții
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
nu te mai măriți. Fata, ca să se mărite, bagă o potcoavă de cal în foc și nu o scoate pînă ce se mărită. De la ușa cuiva nu e bine a se întoarce, c-apoi de la acea casă s-ar întoarce starostii*. Cel care pleacă la un drum și-și ia cu dînsul și mîncare, și la întoarcere mai aduce din acea mîncare, să n-o mănînce flăcăii și fetele, căci li se va întoarce nunta de la biserică. Dacă plouă în ziua
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
plantă somoldoc - smoc; legătură de lînă sor - șoric sorb - vînt cu vîrtejuri spată - pieptene de urzit spăriete - boală din sperietură spelcă - agrafă spițălnic - sfredel spîrnel - semn; vîrtej sporiș - plantă spuză - cenușă cu jăratic spuzi (a) - a (se) umple de bube staroste - pețitor stălniță - ploșniță stîmpi (a) - a înceta stîrlice - stîrpit stîrlici - escară, pată pe corp străiuri - paie de culcuș strămătură - destrămătură; lînă vopsită strechea (a) - a înnebuni strigă - strigoaică; fluture cap demort strigoaie - plantă otrăvitoare stroh - scuturătură de fîn uscat strujan
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
la mare cinste: o scândurică din tei consemna atâtea date, incredibil astăzi, despre copii, animale, avere, întâmplări, vârsta morților etc. Se mai păstrau la fiecare casă între 1948 1954. Crestătura pe răboj era sfântă și se făcea, cu martori, de staroste sau cel mai bătrân din sat, cu mulți martori, el având și palmacul acceptat, adică măsura oficială, din distanța de la unghia degetului mic, la cel mare îndoit cu o falangă. Se utiliza și cotul pentru măsurători, dar stânjenul se fixa
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Huși, în timp ce la Galați avea un viceconsul. Sardinia avea, din martie 1833, un proconsul la Galați, Franța numea, în iulie 1833, un agent consular la Botoșani, acolo unde și Grecia instala un practor în 1833, iar Prusia numea în 1833 starosti la Botoșani, Vaslui și Piatra. Nici Anglia nu putea să se sustragă de la necesitatea de a avea mai mulți „ochi și urechi” în Principate. Astfel, ea numea un consul la Iași, în persoana lui Pfaff, până la 22 ianuarie 1832, urmat
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
la Iași, în persoana lui Pfaff, până la 22 ianuarie 1832, urmat de Spiridon Brizzi, adus de la Galați, până în septembrie 1833, de M. Pappanicolas și apoi de Samuel Gardner (1836-1858). Consulul din Iași era ajutat, începând din martie 1832, de un staroste. în septembrie 1833, agentul consular din Botoșani era ridicat la rang de viceconsul, în timp ce alți agenți consulari erau instalați la Focșani (din februarie 1830) și la Bârlad (din 1833). După cum se vede, cei mai mulți erau în Moldova, de acolo de unde intențiile
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
manifesta nu numai prin noile dispoziții referitoate la starea civilă, dar și prin cele care obligau sudiții să se supună judecății tribunalelor țării. în procesele dintre sudiți și localnici, agenți străini erau reduși la rolul modest de avocați. Grecul Furnarakis, starostele britanic la Iași, protesta împotriva acestor prevederi în ianuarie 1832, arătând că tribunalele țării nu au dreptul de a cita direct pe sudiți, ci numai prin mijlocirea consulatului de care ei depind și care are calitatea exclusivă de a-i
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
fără ecou, apelul său la capitulații, convingând pe secretarul de stat al Munteniei să declare această decizie ca nulă și neavenită. Și gerantul viceconsulului prusian la Iași se plângea, în septembrie 1832, că nu întotdeauna președinții sfaturilor orășenești invita pe starosti să asiste la procesele dintre sudiți și pământeni. în plus, după pronunțarea sentinței, sfaturile însărcinau pe ispravnic cu executarea ei, fără a cere autorizația starostelui. După cum se vede, argumentul de bază al consulilor și agenților străini era că drepturile lor
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
la Iași se plângea, în septembrie 1832, că nu întotdeauna președinții sfaturilor orășenești invita pe starosti să asiste la procesele dintre sudiți și pământeni. în plus, după pronunțarea sentinței, sfaturile însărcinau pe ispravnic cu executarea ei, fără a cere autorizația starostelui. După cum se vede, argumentul de bază al consulilor și agenților străini era că drepturile lor sunt stabilite prin tratatele încheiate de țările lor cu Poarta. Ei cereau aplicarea capitulațiilor ca în oricare alt teritoriu otoman, refuzând să accepte autonomia de
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
1833, conform Manualului administrativ al Moldovei, în cazul arestării unui sudit, se impune obligativitatea informării Consulatului de care depinde într-un interval de 24 de ore. Același document confirma oficial scutirea străinilor de încartiruire. în legătură cu recunoașterea calității de supus britanic, starostele Furnarakis răspundea, la 8 mai 1832, unei note a postelniciei că „va reînoi ordinele sale tuturor administraților săi de a arăta patentele când guvernul le va cere cu blândețe și cu moderație”. El subliniază că numai cei care au patente
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
ca și împotriva obligării sudiților de a se înscrie în corporațiile locale și de a plăti taxe ca membri ai acestor corporații, taxe destinate, după cum recunoștea însuși Divanul Moldovei, citat de Blutte, „cumpărării de lemne de foc pentru ruși”. Furnarakis, starostele britanic de la Iași, sublinia, într-o adresă către Postelnicie, că sudiții „au dreptul, în virtutea capitulațiilor, de a exercita orice fel de comerț, fără a face parte din nici o corporație”. El protestează și împotriva impunerii sudiților la patente. în realitate, după cum
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]