47,696 matches
-
pierde în ceață și nu poate fi ajuns oricât de mult ar merge, până la capătul puterii, până la capătul veacurilor, nu-i e dat să știe de ce fumul se ridică: poate cineva a murit, poate că e un sacrificiu, ori o stea călătoare. de aici totul se vede profetic, nimic nu se distinge în ceață, deși ochi mari s-au deschis în frunte în oasele strălucind fosforescente ca niște candeli interioare cu mireasmă de smirnă. pe malul de dincolo poate sunt lucruri
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/4520_a_5845]
-
Și nimeni sau mult, mult, tot, tot, urlat, cerut în noi. Vrea, vrem, nesățioșilor, o distracție prea liberă, sălbatică, precum un urlet. E cineva străin? Sălbatică ură contra falsului de toată mâna, a trecerii pe lângă dureroasa fericire a unei singure stele. Sau voi nu mai alergați nici măcar pentru suplețea și libertatea cailor la fel de singuri. Nu sunteți nici măcar superbi. 8. Dacă-aș vrea să scriu un poem n-aș spune nimic. Orice-i egal cu zero e foarte greu de spus. Un
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
patronul ei” - a adăugat-, „poți avea deplină încredere, e o casă foarte exigentă și selectivă, nu riști să nimerești printre idioți”. Flatat și mândru, mă și comparam cu Whitman, auzeam deja iarba crescând printre litere și țârâit de greieri sub stele mari. Apoi vocea tunătoare a Omului, mușchii lui vânjoși, sângele lui aprins, vuind peste continentele supuse. Numai că astăzi, despăturind contractul, Mi s-a părut că citesc, scris cu roșu, sub „S.R.L. Pământ”, că se semnează numai cu sânge. O
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
-ntregul, nici clipa nu mă știe; Doar întâmplarea oarbă împarte și desparte; M-aplec peste fântână, în tremurul subțire O stea se-mbracă toată în straie de mireasă, Visând să vadă semnul și-n ceasul de nuntire Din pulberea de stele să fie cea aleasă; Și iar privesc spre boltă, din pacea ei deplină Aștept să-nceapă lumea, minunea să coboare, Pe drumuri neștiute un crainic nou să vină, Vestind o altă fire, alți oameni, sub alt soare; Înaltul se scufundă
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
frumusețe, Apele nu se dezlegaseră de nori, Culorile se roteau împreună, Lumina dormea peste noapte, Mișcarea nu avea niciun sens, Timpul curgea către lumi, Căutându-și chipul Împreună cu toate întâmplările; Nimeni nu rânduise nimic; Numai poezia era întreagă, Undeva lângă stele, Privind împrejur cu ochii mari Și plini de gând nerostit Să bați sfios Cuvântul e un pisc de-nchipuire Pe care urci și nu-l atingi nicicând, Când dibuie un rost să se înșire În vîrful de lumină e alt
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
Clădit doar din icoane de cuvinte; Oricât mă-nchin, privirile de sloi Nu-mbie lacrimi, nu dezleagă vise, Eu nu știu să-ntorc timpul înapoi, Să deslușesc tăriile închise Când, nenăscut, cuvântul urcă-n cer, Purtând în gând oceanele de stele, Și flori de-nchipuire care pier Întind câmpii culorilor din ele; Nicio minune nu mai urcă-n pas Nălucilor să le răsară-n cale; Doar umbra din cuvinte mi-a rămas, Cu trupul mori, înveșmântat în zale Ce-a fost
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
ce-și dă la o parte soarta nu din trufie ci din smerenie. Vesperală A hîrtie mucedă miroase zarea fîlfîitoare a ce altceva? din lună iese praf cum dintr-un covor bătut cu îrguință norul clocotește stins cum un borhot stelele intră pe furiș în sălile de joc îi adulmecă pe cîștigători îi lingușesc fără jenă aidoma unor prostituate. Subînțeles Subînțeles e interiorul obiectelor monoton aproape plicticos stînjenitor compromițător precum tot ce ține de spirit așadar căutăm cu patimă doar exteriorul
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
un seif îți închizi darurile tale - la urmă și inima - de parcă nu le-ai avut niciodată să înduri cum ai putea, având ochi, cum ai putea, având auz, cum ai putea, având grai, cum ai putea, având inimă? de ce tac stelele? morții noștri dragi se uită la noi printr-o spărtură a stelelor (citește : lacrimă) și, precum Gulliver în țara Liliput, ei văd totul răsturnat au alte unități de măsură a lucrurilor noi zicem că trăim frumos singura viață care ne-
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
le-ai avut niciodată să înduri cum ai putea, având ochi, cum ai putea, având auz, cum ai putea, având grai, cum ai putea, având inimă? de ce tac stelele? morții noștri dragi se uită la noi printr-o spărtură a stelelor (citește : lacrimă) și, precum Gulliver în țara Liliput, ei văd totul răsturnat au alte unități de măsură a lucrurilor noi zicem că trăim frumos singura viață care ne-a fost dată pe pământ la care ei nu mai au nimic
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
viscolea cu laude și psalmi eram seminaristul frenetic al surâsului tău pios închinător la sânii tăi de regină preot în templul pulpelor tale de târfă tânăr și nepăsător mă credeam pe atunci din rasa celor fără de moarte cu ochii la stelele fără de număr fără de nume mi-ar fi plăcut să inventez o limbă neauzită de nimeni o nouă religie noi zeități un nou alfabet în fiecare zi descopeream un nou continent tineri îndrăgostiți mai puri ca roua ce cădea pe morminte
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
morților scoteau flăcări verzui în cimitire după o zi sumbră ca o sperietoare de păsări înspăimântat de tovarășii în haine albastre împrăștiind prin sate manifeste cu Tito banditul ce agita un topor plin de sânge prin întunericul de miere neagră stelele ude luminau singurătatea de oglindă nesfârșită a câmpului ars de secetă pe care nu se ivea nici un chip de om sau dihanie din când în când doar spectrul foametei scheletele ei și praporii auriți de la înmormântări îmi amintesc flăcările proiectând
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
mă răstignește-nuntru pe-adevăr și în afar’, din sîngele-mi dă flori, cu crengi spre cer nălțîndu-se cîntînd. În Tine-s pîn’ la ultimul atom al pulberii și realității mele textură-universalei învieri, purtînd într-al lăuntrului meu dom cuprinderea de dincolo de stele, a marii Tale, Doamne,-ntîmpinări. (VIII Evanghelia după Toma) Nu m-a luat în cer, ci-n munte-n minte Iisus din Nazaret și-mi vîlvîi puterea celor mai puternic sfinte rostiri ce dau de-a dreptul în stihii! Dacă
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
Ioana Diaconescu Foișor Îmi însușesc acoperămîntul roz verde De sub care pot privi stelele Pădurea de sub cer Așezată pieziș pe foișor Insula cețoasă desprinsă verzuie Lent printre crengi plutind Salcîmi pufoși privirea mea galeșă Plecată în iarba cotropitoare Ce-mi udă pantofii de mătase cu flori Amintiri Peste umbra mea colorată roșu aprins Melc
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
inimă fiind și ca o anulare a amestecului de sensuri și de senzații în melanjul lor provocator de neliniște vorbire directă care ar putea anunța o noapte mai puțin întunecată (dar și gluma neinspirată că - pe cerul negru al gurii - stelele se văd mai luminos...). Temperarea lăcomiei - anihilarea excesului de senzitivitate și gust renunțarea la vinuri înspumate și dulcețuri provocatoare care probabil însoțesc omul încă din pruncie. Vorbire directă. Spinii se împuținează - gâtlejul e tot mai liber ceea ce nu se poate
Indirect despre vorbirea directă by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/5092_a_6417]
-
din vârful nucului; ce-mi cade pe umăr. 7 Iau în mână frunza de nuc și-i privesc nervurile urcând 8 mi-am luat liber o zi întreagă pentru nucul ce-mi dă liber 9 Și - pe cer - nuci și stele! Încă-n acest echilibru precar... 10 (a doua zi) Dar corbii, în rotocol, de capul lor. Cioclii nucilor. 11 Frunză de nuc, amară; adusă-n casă; pe care-o presez. 12 Nuci pe jos. Am să-mi fac o torcăitoare
Rozar cu nuc by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5114_a_6439]
-
soarelui nu ne mai e de-ajuns. O fabricăm chiar noi și-o-ntindem peste tot, Spunîndu-ne cu-nfrigurare și trufie: „Uns?! Wir sind nicht Schweine, aber Menschen, gleich wie Gott!“ Oh, mii de ani, vrăjiți, sub cerul plin de stele, Un cort cu pînza prinsă în ținte de lumină, Am stat. Și ne spuneam: „Vedeți ! Vedeți ! Doar El e În stare de-o asemenea construcție, divină... Noi sîntem fiii Lui, cu suflete nemuritoare.“ Acuma, însă, știm: e doar un gol
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
care-ți zac, cu scrum și sare în orbite, Tovarășii. Locuitorii lumii paralele În care te-ai ascuns. Ținîndu-te de mînă, pe șoptite, Te rog, ameninț, plîng... Îți amintesc de cele Trăite împreună, de iarbă și de soare și de stele... Privești spre cel de-alături, sfioasă, și te Desprinzi: „Nu. Lasă-mă! Rămîn”. „Dar cine Mai e și ăsta?!... Iubit?... Deja?!” „El mă-nțelege”. „Dar nu vezi că e mort și putred?! Vino! Pentru tine Am îmblînzit, cîntînd, Suprema Lege
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
ne învelește asemenea soarelui. Unde ești tu, Crinul Ascuns, e și sărutul Celui de Sus. Unde ești tu, Măicuța Domnului, Îngerul trece prin apele somnului. Unde ești tu, Minunată Crăiasă, toată nevoia noastră ne lasă. Vino la noi, Regină a Stelelor, și ne dezleagă din lanțul relelor. Șterge-ne mințile de apa lacrimilor și ne ridică peste muntele patimilor. Vino la noi, Măicuța Domnului, și ne dă viață din Fiul Omului. Regina Îngerilor, roagă-te pentru mine! Roagă-te pentru mine
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
doar cu-o sărutare c-adesea ne topim printre fiori. muica mea, săraca România și nu-i prețul prea puțin, deschideți poarta larg că vin feciori m-a sortit să fiu un derbedeu. vă zidește-n sărbătoare cu flori și stele, că-s destule-n cer mi-ați legat de suflet tinicheaua astăzi... Sfântul-Valentin ! și chiar dacă mai ninge uneori vechilor tradiții românești. venim...cu tinerețea la rever. ca o fiară rea îmi port dangaua; SĂ NE IUBIM primiți-ne cu dragoste
Poeme din inimioară.... In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Filip () [Corola-journal/Imaginative/87_a_87]
-
se înalță încet iese din canale și rigole, din subsoluri de blocuri, trece printre semafoare, mașini, prin vitrine, piețe, scuaruri, sare din etaj în etaj, din balcon în balcon se înalță pînă peste acoperișuri și antene de satelit pînă la stele. Poetesa Nu voi fi marea poetesă a lumii. Nici revoluții nu voi cînta, nici pe altare nu voi oficia, cu sînii goi nu voi înflăcăra baricade, cu virginitatea mea nu voi mîntui mărunte popoare; tineri bărbați nu se vor sinucide
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
am învățat canoane și voci, știm să citim ziare și partituri și fiecare în felul său își tîrîie expresiv existența. Sîntem muzicali, chiar dacă nu vrem, chiar dacă nu ne dăm seama. Simfonia noastră dodecafonică se aude pînă la ceruri, pînă la stele, și încîntă auzul heruvimilor și meteoriților. Abia acum începem lent să ne trezim. Să ne dăm seama că împotriva voinței noastre deși mulți sîntem afoni, noi totuși cîntăm: asemenea greierilor, broaștelor și turturelelor, precum frunzișul, vulcanii și furtunile tropicale, asemenea
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
Iolanda MALAMEN își înalță căpșorul deasupra ierbii, flămîndă să strige, flămîndă să rupă tăcerea, flămîndă să vadă cu ochii ei frumos mirositori lumea pe care o trag după mine ca un căruțaș cu o stea în frunte. Nu te îndura să mă înduri, îl aud scîncind pe serafimul trezit în faptul primăverii goale. Sunt prea mulți colți care sfîșie iarba, e prea multă iarbă prin care se ascund insecte gălăgioase și ochii frumos mirositori din
Primăvara asta by Iolanda MALAMEN () [Corola-journal/Imaginative/6237_a_7562]
-
lepădăm ca pe un vechi vestmânt, Să urcăm ca fum înalt din noi Si să nu ne mai simțim pământ! Iar, în pustietatea Ta cerească, Tu, Doamne, suferind de prea mult soare, Durerile să ni se înfrățească Si să plângem stele căzătoare. 1922 Texte Texte jos, deasupra texte, Numai viață, ce mai este! Noaptea-așterne text de stele Cu majuscule-ntre ele Si pe-o margine de zare Stă pecete luna mare. Cadru-și scrie textul verde, Ci-nțelesul i se pierde
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
ne mai simțim pământ! Iar, în pustietatea Ta cerească, Tu, Doamne, suferind de prea mult soare, Durerile să ni se înfrățească Si să plângem stele căzătoare. 1922 Texte Texte jos, deasupra texte, Numai viață, ce mai este! Noaptea-așterne text de stele Cu majuscule-ntre ele Si pe-o margine de zare Stă pecete luna mare. Cadru-și scrie textul verde, Ci-nțelesul i se pierde Ca o fugă, e și nu e, Prin hugeac, de ciută șue Si tot litere-nflorate
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
platoșe de ghiață, vom crește albi - icoană De regi bătrîni ai unui nevero s i m i l nord. Sburliți în scuții limpezi, acestor aprigi timpi Le-am da simbolul, floare dințată fără milă, Ne-am închina în taină la stelele cu ghimpi Si-ariciului de raze al lunii lui Undrilă. 1951
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]