666 matches
-
monument aramaic din secolul al VIII-lea î.C.: „Baal-Șemim m-a pus să domnesc peste Hazrak [...] și Baal-Șemim (mi-a vorbit) prin văzători și mesageri și Baal-Șemim (mi-a spus): «Nu te teme, pentru că eu te-am pus rege»” (Stela lui Zakkur, izvorul A, liniile 3-4 și 12-13; cf. KAI 202). În mod asemănător, și Biblia justifică printr-un profet desemnarea divină (Yhwh) a unora dintre regii din Iuda (1Sam 10,1; 16,12-13; 1Rg 1,32-40; 2Rg 9,1
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cu formulele descoperite pe unele sarcofage feniciene (KAI 13, liniile 5-8; KAI 14, liniile 6-13) sau pe stelele aramaice (KAI 214, liniile 20-34): „Blestemat cel care va deschide acest (mormânt)” (liniile 2-3, KAI, vol. 1, pp. 264-265). Un exemplu este stela aramaică din Nerab care conține următoare formulă de blestem împotriva oricărui potențial profanator al sarcofagului: „Oricine ai fi tu care ai înlătura această imagine și sarcofagul de la locul său: Șahar, Șamaș, Nikkal și Nusku să stârpească numele și locul tău
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
obiecte de preț în spații de cult, obiecte ce pot fi interpretate ca daruri votive, confirmă practica de a face voturi divinității în Orientul Apropiat. Destinația votivă a acestor obiecte este certificată uneori de o dedicație scrisă explicită, precum în stela aramaică a lui Bar-Hadad (biblicul Ben-Hadad din 1Rg 15,18) unde scrie: „Stela pe care a ridicat-o Bar-Hadad, fiul lui [...], fiul lui [Hez]ion, regele Aramului, pentru Domnul său (zeul) Melqart căruia i-a făcut vot și care i-
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
daruri votive, confirmă practica de a face voturi divinității în Orientul Apropiat. Destinația votivă a acestor obiecte este certificată uneori de o dedicație scrisă explicită, precum în stela aramaică a lui Bar-Hadad (biblicul Ben-Hadad din 1Rg 15,18) unde scrie: „Stela pe care a ridicat-o Bar-Hadad, fiul lui [...], fiul lui [Hez]ion, regele Aramului, pentru Domnul său (zeul) Melqart căruia i-a făcut vot și care i-a ascultat glasul” (KAI 201). O altă importantă descoperire votivă este situla inscripționată
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
plânsul și lamentația însoțită de post și îmbrăcarea hainei de doliu (2Sam 1,12; 14,2; 1Reg 13,30; Am 5,16 etc.). Semnificația religioasă a lamentației este dată în 2Sam 18,18: „Absalom luase și ridicase, pe când trăia, o stelă care este în Emec-Hamelec. Căci zicea: Nu am niciun fiu care să amintească numele meu»”. Expresia „a-și aminti numele” (hizkîr šēm) este explicată de dicționare ca formă gramaticală tipică de verba dicendi, traductibilă prin „a invoca”; cu alte cuvinte
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de săpături (între anii 1963-1975). Tot lor le aparține și săpătura de salvare din 1968, efectuată în partea de sud a șoselei Mangalia-Albești (8 morminte de inhumație). În urma unor descoperiri întâmplătoare s-au scos la lumină diferite vestigia: 1) o stelă funerară creștină, scrisă în grecește, care menționează existența unui jurist de origine siriană (secolele IV-V); 2) o cruce de calcar peste care este înscris numele episcopului local Stephanus (secolul VI), primul episcop atestat într-un alt oraș al provinciei
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
săpături arheologice au fost efectuate de Engelhardt între 1864-1865, ruinele nu au mai fost cercetate ulterior sistematic și nici exhaustiv pe întreaga suprafață a sitului. 12.8. Ulmetum (Pantelimonul de Sus, jud. Constanța) În această localitate s-a descoperit o stelă funerară a unui biarcus din partea locului. Frontonul piesei funerare este decorat în centru cu o coroană și cu frunze de acant, la acrotere. Dedesubt apar mai multe imagini cu personaje tipice banchetului funerar și eroizării defunctului. Reprezentarea este specifică epocii
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
Tulcea) a fost descoperită o bazilică creștină cu criptă, cruciulițe de bronz (M236d și M237b), cercel cu cruce (M238d), o bazilică cimiterială, tipurile de morminte și pozițiile defuncților, ceramică etc.; 4) la Callatis (Mangalia, jud. Constanța) a fost descoperită: o stelă funerară creștină, o cruce de calcar, ruinele unei bazilici creștine de tip sirian (secolele IV-VI), o anumită frecvență în săparea crucii în piatra unor morminte ori a capitelurilor vreunei bazilici (pe obiecte), inscripții funerare creștine (caracter doctrinar sau citate
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
E; 16) la Troesmis (Turcoaia, jud. Tulcea): ruinele a trei bazilici creștine, databile între secolele V-VI; 17) la Tropaeum Traiani (Adamclisi, jud. Constanța): bazilicile paleocreștine, criptele martirice și cele relicvate; 18) la Ulmetum (Pantelimonul de Sus, jud. Constanța): o stelă funerară cu reprezentări ale banchetului funerar și ale eroizării defunctului, precum și cu alte indicii creștine, care demonstrează nimic altceva decât insistența înrădăcinării creștinismului prin dezrădăcinarea religiilor anterioare celei dintâi în spațiul Sciției Minor. 4.2. Considerații finale Elementele principale ale
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
baghetă fermecată pe care zmeul o ținea tot timpul asupra sa. În acel timp împăratul și soția sa au devenit cei mai triști oameni de pe fața pământului și au promis celui care le va salva fiica întreaga împărăție și pe Stela de soție. Mulți voinici au plecat în căutarea prințesei, dar nu găseau calea spre acel ținut de care nu auzise nimeni. Într-unul din satele împărăției trăia o familie al cărei fiu, Stejărel, un flăcău puternic, isteț, curajos și cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
soare și să te odihnești. Dacă vrei să continui munca de moașă, eu o să-ți car trusa și o să mă fac asistenta ta. O să fii respectată în casa fiului tău și după moarte noi îți vom cinsti memoria cu o stelă frumoasă care o să aibă numele tău scris la apus. Meryt a fost impresionată de discursul norei ei. Shif-re era cu câțiva ani mai tânără ca mine, o femeie obișnuită, cu excepția ochilor, care erau mari și înconjurați de gene lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
eu am fost vândut sclav. Iosif a mai zis: - O învinovățeam pe sora mea pentru nenorocul meu, dar acum n-o mai fac. Dacă aș ști unde e înmormântată, m-aș duce și aș face libații și aș ridica o stelă în amintirea ei. Cel puțin eu am supraviețuit ticăloșiei fraților mei și o dată cu nașterea acestui fiu, zeul tatălui meu îmi arată că nu voi muri uitat. Dar numele surorii mele a fost șters, ca și cum n-ar fi făcut niciodată umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Amintiri de la „Academia Bârlădeană”, “George Nedelea”, “Emil Botta tragicul iluminat”, “Vasile Pogor - fiul”, “Debutul publicistic al lui Al. Vlaguță”, “Biblioteca Stroe Belloescu la centenar 1906-2006”, cu semnături numeroase: acad. Iuliu Nițulescu, prof.univ. Gheorghe Hasan, Dumitru Nedelea, Zâna Tămășanu, Mircea Coloșenco, Stela Covaci, Doina Teodoru - Gavriliu, Olga Rusu, Gheorghe Clapa, Rodica Stamatopol, Vasile Turculescu, Diana Stoica, Alexandru Mânăstireanu, Elena Popoiu, Camelia Stoica, Ioan Baban, Mihaela Tudor, Didița Antonescu, Marcel Proca. Prezenți cu poezie în revista de la Bârlad: Simion Bogdănescu, Mihaela Tudor, George
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de ordinul invizibilului, fie ea a morților sau a zeilor. Dar această prezență trimite, în același timp, la un altundeva inaccesibil, lucru valabil în special pentru colossos 1, imagine figurată a celui mort. Colossos-ul aparține categoriei eidolon-ului. Statuie sau simplă stelă funerară, fără nimic mimetic ori antropomorfic la origine, el este destinat să fixeze psyche-ul mortului, adică acea parte insesizabilă a omului care rătăcește între lumea celor vii și lumea celor morți și care își poate face apariția în chip de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
al apartenenței acestuia la un altundeva, la o lume de dincolo care rămâne esențialmente diferită. Semn deopotrivă al prezenței efective și al alterității, al diferenței, aflat la răscrucea vizibilului cu invizibilul, el asociază intim piatra și umbra rătăcitoare, marcând prin stela funerară sau prin statuie posibila materializare a insesizabilului psyche. Aparținând sferei eidolon-ului în aceeași măsură ca și imaginea visată, fantoma și apariția supranaturală, colossos-ul ține, în Grecia arhaică, de acea „categorie psihologică a dublului”, definită, după Vernant, prin ambiguitatea statutului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
morții. Înlăuntrul lor zac, „aidoma unor statui, corpuri țepene de oameni morți, dure precum obiectele, corpuri conservate sau transformate în stafii”. Veritabile „cutii negre”. „Statuia este o cutie neagră, deschideți-o și veți privi moartea în față.” În această statuie, stelă sau sicriu coborât în mormânt, în acest epitaf reprezentat de statuile înălțate de la pământ sau îngropate, semne ale unor posibile reveniri, omul își află limitele și reperele. Aici se ascunde secretul ctitoriilor noastre. Cimitirul: necropola sau primul nostru oraș - orașul-matrice
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
thaumastos) acestei morți fără cadavru, al acestui trup răpit de zei: de cei din adâncuri? De cei din văzduh? Le mai rămâne și un loc de veci ascuns, tăinuit, un mormânt fără mausoleu și fără statuie, fără gorgan și fără stelă funerară care să-l înscrie pe Oedip în istoria unei comunități, astfel încât Ismena va putea spune, pe bună dreptate, că tatăl ei nu a fost îngropat, că el e ataphos. Nimeni nu are voie, reamintește Tezeu, să-i arate mormântul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ale zeilor ori ale morților. Prin săvârșirea ritualului magic, îi pot fi atribuite o privire, o voce, un gest. Invocarea sau evocarea o pot face să capete glas, după cum o pot face și să se înalțe deasupra mormântului, gorgan ori stelă funerară. Psyche-ul defunctului, insesizabil, se materializează prin statuie într-un trup și într-o voce, și tot prin statuie zeii își pot manifesta puterea lor protectoare sau acuzatoare. Ambivalență a tăcerii și a vorbei, a inanimatului și a animatului, a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
siguranță că statuia însuflețită nu reprezintă, în tragedia greacă, modalitatea cea mai frecventă prin care se afirmă că morții pot reveni printre cei vii sau că ei continuă să trăiască sub pământ. Pe scena tragediei, simplele însemne funerare (stâlp, gorgan, stelă) sunt mai numeroase decît statuile, iar cele ale zeilor și ale zeițelor le întrec la număr pe cele ale morților. Aceste diferite forme de colossos au totuși, în spațiul tragic, un rol destul de însemnat: acela de a marca locul unei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
tradiției colective. În această apariție, forța propriilor amintiri ale nălucii e susținută de puterea evocatoare a Locului, unul al legendei, al memoriei. Dar pentru asta nu e de-ajuns ca locul cu pricina să fie marcat ca atare printr-o stelă funerară, un pin sau un râu, veritabile puncte de sprijin în invocațiile adresate fantomei. Mai trebuie și ca în zona aceasta de frontieră dintre trecut și prezent să se întâlnească două umbre rătăcitoare: cea a unui mort (shite) și cea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
trecutului pentru cei plecați dintre ei. Căci locurile memoriei în teatrul no au aceeași valoare pentru oamenii vii ca și pentru cei morți, aceștia continuând să-și amintească. Dacă postura evocatoare se dovedește eficace, e pentru că locul marcat cu o stelă, un templu sau un simplu pin este un veritabil loc al amintirii atât pentru unii, cât și pentru ceilalți. În no, spectrul însuși e bântuit de fantomele trecutului. Fantoma oamenilor vii printre care au trăit îi obsedează pe cei morți
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
formă de piatră”, ne spune un text din Fragmente, este legat de ideea sinuciderii și a amuțirii finale. Un act „echivalent cu «a tăcea»”. Un ciudat paradox face însă ca acest act să fie legat de colossos-ul originar, de rudimentara stelă funerară, de primul mormânt. Astfel încât tot acest ceremonial desfășurat în jurul unui cadavru prezent/absent, care nu reprezintă la Genet decât un simulacru de ceremonial, și tot acest univers spectral care trimite, în același timp, la vid, la absență și la
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
toastat și el, consecutiv: În sănătatea domnului colonel, care... e-n grădină!". Cînd interpretul obosit a revenit în scenă, Cornel Vulpe a vrut s-o dreagă și a zis: "Nu-l lăsați să vorbească, fiindcă e peltic!". În fine, după ce Stela Popescu s-a chinuit să condenseze multele ei scene cu interpretul beat al lui Verșinin, în final actorul, îndopat cu cafele, părea că s-a trezit. Numai că declarația pe care trebuia s-o facă Mașei, aproape inteligibilă, a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
94 de medalii (28 de aur, 29 de argint și 37 de bronz). La junioare, prima medalie (bronz) a fost obținută de Georgeta Cerbeanu, la 100m fluture - în 1967. Medalii de AUR au câștigat: Camelia Potec (6), Diana Mocanu (6), Stela Pura, Beatrice Coadă, Simona Păduraru (cate 2), Tamara Costache, Livia Copariu, Ioana Naghi, Lorena Diaconescu, Cătălina Cășaru, Raluca Udroiu și ștafeta 4x100m liber (cate 1 medalie). Două medalii (ARGINT și BRONZ) a cucerit Ionela Cozma la ediția 2005 a C.E.
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
închega într-un discurs relativ coerent. Studii multidisciplinare sprijină, am putea spune, o "mărturisire" demnă de interesul nostru. Vom afla tot mai mult despre acele timpuri, când suferințele colective nu puteau rămâne decât rareori înscrise pe foaia de pergament, pe stela de piatră, pe zugrăveala unei biserici. Când nimeni nu te ascultă, mai bine taci", spune un proverb românesc. N-a fost aceasta o normă de conduită la nivel popular? "Tăcerea-i balsamul durerilor noastre", adaugă în același spirit un vers
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]