261 matches
-
portarul de la Socola) și-ntinde mîna după pastile. Adică, hai, lăsați, dați-mi pastilele și nu mai faceți psihoterapie cu mine, că nu ține. De observat, iarăși, că mai sînt și alienați practici. Buuun. Deși nu arăta defel a jovial stenic (și mai ales prosper), unul din acești alieniști de marcă ar fi putut fi mitologicul magistru Brânzei. Care, la drept vorbind, nici nu-și prea ogoia pacientul cu falsuri gen: Vai, ce mină bună aveți azi! Dacă nu-i aplica
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în hăuri. Insignifiantul. Manufacturierul cunoscut doar de amici și de rudele apropiate. Consumîndu-și bruma de talent între patru pereți obscuri, întreținînd o boemă tristă, fără pretenții de notorietate, vegetînd în bîrfe și răutăți, oricum neprofitabile. De neluat în seamă. Final stenic: țara va reintra, sigur, în rîvnitul circuit european, fracturat cîndva de totalitarism dar predestinat, prin origini, să supraviețuiască nobil. Iar cele trei categorii să fie una: artistul, pur și simplu. 16 septembrie Trece cu regularitate de metronom pe sub fereastră și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rîndul 28 de la Filarmonică îl concurează, sublim-euforic, pe cel care m-așteaptă dincolo... • termin chiar în clipa asta marea pînză (o voi numi Lacul albastru); semnînd-o dreapta, sus trăiesc, a cîta, a cîta oară, inegalabilul frison al fericirii, dar și stenica tristețe că pînza deja nu-mi mai aparține. Așa că, alături de atîția alții în ciuda veșnic încruntatei butelii cu venin de sub lombroziana calotă dați-mi voie să mă bucur că țara trăiește acum un moment irepetabil și că, în sfîrșit, jubilația-mi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aștept..., suna acum stins vocea care cîndva făcea să ia foc zaiafeturile noastre. Ce-aștepți, măi, Mikiduță? l-am întrerupt încercînd fals încurajator să ocolesc neagra-i premoniție. Nu l-am mai auzit. Ștergînd obosita bandă și rămînînd cu cea stenică, de-altădată, care aștepta și ea, dar ne aștepta voioasă pe noi toți, ultimii mohicani, să-i călcăm pragul, pe Petru Rareș, la numărul 11. Acolo unde, chiar și după ce-și închisese aburita locantă La un prieten (motive insondabile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la invazia tancurilor rusești și înstăpînirea hahalerelor autohtone. Abrevierea scriitoarei, dincolo de tăietura ei ludică, diagnostichează exact starea de spirit a junimii din sinistrul interstițiu. Restrîngînd aria la un Iași care, oricum, nu fusese un oraș oarecare, sînt de rememorat secvențe stenice, sustrase cu perspicacitate activismului și securismului local, în stare, acesta, a mai păstra ceva dintr-o strălucită efigie. Restaurantele încă își mai ofereau generozitatea gastronomică și etilică ultimilor boemi, unor Mărgăriți, aflați cîndva în preajma unor Călinești, festinurile terminîndu-se în brumate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e să părăsești, periodic, mediocritatea, meschinăria periferiei și să mergi, profilactic, la cele cîteva figuri emblematice ale picturii, privilegiat apărute în drumurile repetate spre un București al totalității valorice, spre un Cumpătu al fericitei recluziuni! Revenirea la țanțoșa periferie, după stenicele întîlniri cu numele sonore ale centrului valoric, pare ceva mai suportabilă. Întîlnit într-o vară în edenica stațiune, Catul Bogdan mi s-a părut adus aici cu un inefabil teleferic dintr-un timp incredibil. Prin normalitatea lui naturală. Îi priveam
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
magice ale cuceririi fericirii cu ajutorul metodei științifice, adică al „învățăturii” livrate de „forța conducătoare”. Totul este deci obiectiv, calculat, planificat, nu există putință de abatere. Această certitudine ar trebui să genereze convingeri ferme, ar trebui să confere tuturor un sentiment stenic de încredere și să mobilizeze la acțiune. Formula „să facem totul” exprimă această încredințare că suntem pe drumul cel bun, că numai „spiritul revoluționar” ne poate călăuzi și schimba în bine, ne poate menține tineri. Dacă îndemnurile sunt urmate, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Sorescu străbate acest vid pentru a se întoarce la centrul de gravitate uman, care este legătura cu pământul, cu un anumit pământ". Pe acest considerent, Irina și bătrânul ei tată sunt văzuți ca exponenți ai unei lumi cu o filosofie stenică, potrivit căreia viața merită trăită, iar valorile umane trebuie protejate și perpetuate cu orice preț. Discuția dintre tată și fiică, din ceasul în care agonia morții coincide cu cea a nașterii, este semnificativă pentru simplitatea unei astfel de soluții reductibile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și decid să pună capăt farsei, ambii jucând câte un renghi macabru destinului absurd, și, pe de altă parte, personajul central din Matca. Deși "coconită" și singulară prin abilitatea de rememorare a fericirii intrauterine, Irina va perpetua moștenirea de filosofie stenică transmisă din generație în generație și va persevera în "lupta cu absurdul", prin procura transferată pe umerii fiului. Astfel că, în pofida aparențelor, Irina, mai mult decât Iona și Paracliserul, devine "eroul" absurd în cel mai deplin înțeles camusian. Absurdul și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
neuropatologul William Cullen, care în vindecare, pune accent pe resursele nervoase, pe stimularea lor. Dar Stahl are și discipoli. John Brown (1735 - 1788) susține că excitabilitatea sistemului nervos răspunde la stimulii exteriori și interni care, în funcție de intensitate, pot produce „boli stenice“ și „astenice“, ținând seamă și de sensibilitatea organismului. Concepția lui Brown a avut ecou în Europa, ca și vitalismul lui Stahl. Ecoul avut la Montpellier desprinde „forța vitală“ de suflet și de legile fizico chimice și o distribuie, în concepția
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Collins Warren, rușii Efren Muhin, Nikolai Pirogov. În prima parte a sec. XIX se resuscită unele din teoriile medicale ale secolului precedent, ajunse desuete, ca de exemplu teoria flogistică a lui Stahl, cea a lui Brown, care clasează bolile în stenice și astenice. Pe linia acestor teorii încep să apară noi lucrări. Chiar Bichat susține tonifierea spirituală a pacientului, cerință a eficientizării tratamentului. Opus lui Bichat, dar și vitalismului, animismului și spiritualismului în special este François Magendie (1783 - 1855). Pasionat fiziolog
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]