1,350 matches
-
impresionante poezii autoscopice, adresîndu-se neantului în postură de ultim reprezentant lucid al umanității. Nici în Promontoriu, poezie închinată definirii poeziei, autorul nu se poate detașa de obsesia sa majoră, dispariția. Ea există încă din primele piese sumbre cuprinse în Aur sterp, continuă cu gravitate sporită în Stînci fulgerate, pentru a se instala definitiv în ultimele două volume. După invocări arzătoare, Divinitatea a rămas mută; Philippide respinge consolarea religiei și se va afla mereu, conștient, față-n față cu neantul. Începînd cu
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
suflet dezmierdări de gheață-mi pune;// Și visurile noastre răzlețite/ Ca niște păsări amețite;// Un vis de slavă și singurătate/ Se-aprinseatunci în mine ca un mit“. Ca și în cazul metaforelor, personificarea se umple de epitete metaforice excesive. Autorul Aurului sterp personifică abstracțiunile încercînd să facă filozofie poetică pentru un public cititor neobișnuit cu angoasele grave. Specifică nu-i este lui Philippide doar abundența metaforelor elaborate, ci și neobișnuita lor varietate, metafore implicite, metafore coalescente, oximoronice, sinestezice, personificatoare. Mai ales cele
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
al epurării lingvistice în poezie, la campionul metaforizării multiple. Philippide a coexistat cu expresionismul, dar l-a privit de l-a distanță. Prozodia lui Philippide a urmat un traseu special de-a lungul celor 4 volume antume. Încă din Aur sterp poetul construia strofe de fantezie, alterna metri, profita de armoniile simboliste. Pe măsura compunerii marilor poeme epic-alegorice, importanța prozodiei scade: aici autorul urmărește firul acțiunii uneori complexe și, pe parcursul zecilor de strofe, subtilitățile de natură prozodică devin tot mai rare
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
inventeze o soluție pentru ieșirea din impas, ca să rămînă în același timp poet original (în română) și savant (în limbile europene). Soluția s-a materializat într-o formulă proprie de poezie, bricolată de Philippide încă din volumul de debut, Aur sterp (1922): imaginarea unei variante de „poezie abstractă“, poezie în afara timpului, un fel de esență a Poeziei cu majusculă. Asta a însemnat să întoarcă spatele experimentelor moderniste, să se depărteze de poezia contemporană, să nu urmeze în nici un fel moda. Astfel
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
mai ales cu Goethe, Novalis și Hölderlin, dar și cu Heine). Nu a rămas însă la romantism, ci a venit spre epoca modernă: Baudelaire și simboliștii i-au oferit foarte mult, mai ales în ceea ce privește atmosfera din primele două volume, Aur sterp și Stînci fulgerate (1930). Frecventînd ca un colecționar subtil multe secole de poezie, Philippide a vrut să găsească numitorul comun al acestor valuri istorice succesive, să construiască pe cont propriu un fel de esență a poeziei; și asta într-o
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
militantă, nu va intra în arena luptei de clasă. Mai dificilă și mai sterilizantă se va dovedi însă altă renunțare. După ce simbolismul îi obișnuise pe poeți cu pitorescul lexical, cu termeni ciudați proveniți din zonele marginale ale vocabularului, autorul Aurului sterp își refuză și această facilitate de dimensiuni infinite. După cum nu va ceda nici tentației de a exploata varietatea obiectelor, de a fi colecționar în versuri. Iată foarte mulți nu! Spațiul poeziei lui Philippide s-a constituit după principii de mare
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
deci unic și în maniera de a înfrunta istoria. S-a distins de colegii de generație nu doar prin intelectualitatea inspirației, ci și prin conștiință etică. Construindu-și poezia „abstractă”, Philippide a afișat o precocitate romantică: volumul de debut Aur sterp, adunînd versurile unui tînăr de 20 de ani, semnalează discret atît direcțiile ce vor fi ulterior abandonate, cît și prezența temei fundamentale care va pune stăpînire pe volumele următoare. Primele poezii din primul volum afirmau locuri comune într-un stil
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
mai departe noaptea noastră lungă; Și sprijină pe stîlpi de flăcări largi tot golul [...] Și sufletelor dă-le foc, să ardă bine. Ca niște jertfe, pentru tine!“ (Cîntecul cîtorva). O anumită pornire spre grandilocvență va ‘exista întotdeauna la autorul Aurului sterp: este rezultatul supralicitării unui procedeu, poate ingenios la origine, devenit însă manieră. Aristocratismul funciar propriu autorului a rămas fatal pîndit de riscul academismului solemn. Pe parcursul primului volum măsurăm un traseu încă incert, dar care duce inexorabil la tema predilectă, unica
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
firide fără fund, În voi statui de stafii se ascund; Pe apa voastră cu fior de stîncă Un zbor de vechi priviri plutește încă [...] Pe drumuri care vin din Nicăieri, Din toamna primăverilor de ieri. (Astralis). Simbolismul găsea în Aur sterp și alt mod de manifestare: tradiționala muzică se revărsa acolo sub forma profuziunii de figuri fonetice de mare subtilitate. În ciuda vîrstei, viitorul mare poet se afla deja în posesia unei tehnici remarcabile. Nicăieri seria procedeelor muzicale nu va mai atinge
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
tradiționala muzică se revărsa acolo sub forma profuziunii de figuri fonetice de mare subtilitate. În ciuda vîrstei, viitorul mare poet se afla deja în posesia unei tehnici remarcabile. Nicăieri seria procedeelor muzicale nu va mai atinge varietatea aproape demonstrativă din Aur sterp; plurimetria simbolistă, jonglarea cu prozodia se cuplau cu ingeniozitatea figurilor fonetice (rime incluse, aliterații grupate în lanțuri, anadiploze) utilizate pentru crearea unei melodii subtextuale, indiferentă la tema poeziei: „Și iată dar, Din țîrîit subțire de țînțar Voi făuri fiori ca
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
nu mai e cale de scăpare, lăsând, totuși, vie o iluzie, e timpul căutat al acestor poeme care au trădat vitalitatea pe eleganță. E lumina care le priește, bătând în toate nuanțele cenușiului. Pe-acest fundal, de lume fără vârstă, stearpă în anotimpul culesului, se înșiră o numărătoare care nu lasă nici o șansă: „Din toamnă-n toamnă mă ridic/ Și parcă nu mai știu să vin./ Până la mine este mult,/ Până la moarte mai puțin.” (Păcatul trufiei). De la dogma creștină până la măruntele
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
o poveste. Traian Băsescu, de exemplu, avea deja un folclor când s-a luptat pentru primul mandat: războiul cu Năstase, promitea răzbunare ș.a; - pentru mulți alegători, alegerea președintelui este una emoțională, iar Iohannis nu stârnește emoții, are un discurs sterp; - există un curent european naționalist și ar fi greu de crezut că România, unde există numeroase mentalități conservatoare, merge anti-trend.
Analiza sociologilor: Puncte slabe și puncte forte ale prezidențiabilului Klaus Iohannis by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/29726_a_31051]
-
de jumară rîncedă, spaimele lăsate-n falduri peste momeala clipei, zilei. Vrafurile albicioase, alunecoase, de nervi zmulși de-a valma din "organismul uman", nestivuite prompt, fluturînd vraiști cotidiene, întortochierile cîlțoase ale întîmplărilor, palpitațiile c-un zvîc lipsă în apocalipsă, zbuciumul sterpi și pirpiriu, sosurile de zădărnicie în vînzoleala fadă, dificilele, calpele ținte mișcătoare, toate, toate există în jur, abia ne strecurăm, abătuți și crispați, pe brînci, printre anevoințe și surprize cu fistic. Desigur, sînt subiectiv, n-am ținut niciodată să mă
Îngerul mototolit (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15021_a_16346]
-
cea mai de jos - îmbrățișarea cîinelui - a oamenilor din categorii sociale altădată strict delimitate; "aristocrații: și "proletarul" suferă aceeași umilință a alungării din casă și din crîșma care se demolează: cîtă este înălțimea existenței, visului și memoriei lor? Un loc sterp unde altădată erau "multe măcelării de carne", foști care se sinucid sau care plîng pe grămada de lucruri strînse în grabă din fața buldozerului, un hingher bețiv care se cheamă acum "agent sanitar pentru purificarea mediului" și gîndirea sănătoasă ce se
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
într-o psaltire un copil ca un pistil sânge-ntors din alte sfere. L-au lăut l-au înfășat /fluture în sfânt altar/ și l-au dat la închinat trecut pe la subțioară de fecioară în altar. Buzele de schitmonah umblau sânul sterp smerit seceta ce înceta pârga-n miedul daurit la capăt de mugur vlah. La lumina candelei gâtul ei prin asfințitul nesleit în revărsare deznoda al lebedei gât de-argint la nord tăind a recifelor tumoare sloiuri pale de opale spumă
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
singure în locaș aprind o lumânare se roagă se închină așezându-se apoi smerite pe marginea mesei cu pâine * de câte ori pui în palma unui sărman un fruct curat dumnezeu pomului tău din cer îi scutură floarea nespus de frumoasă dar stearpă care altfel ar rămâne ca o gură goală vorbind cândva la judecată împotriva ta * cel ce îți cere se face oglindă a ceea ce îi dai feliei de pâine oglindă dar și oglindă a ta arătându-te într-o străluminare flămând
Ipostaze by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/15392_a_16717]
-
Mircea cel Bătrân și Radu cel Mare - mai precis dintre anii zidirii mănăstirilor Cozia (1388) și Dealul (1500) -, pus pe seama vicisitudinilor istoriei, constatai că, în fapt, acest gol nu existase. Bănuiesc că, tot așa, perioada pe care ai considerat-o stearpă, din viața ta, a fost, în realitate, plină de înfăptuiri, în necurmata luptă cu cuvântul. Romanele pe care nu le-ai putut scrie în acei ani ai restriștei și ai umilinței - și, vai, pentru mulți, ai rușinii - sunt o pierdere
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
privirea neomenească a tînărului îmbrobonat de mireasma morții? Dacă nu de ce din cînd în cînd această durere ascuțită sub omoplatul stîng și de ce de-atîta timp tratatul meu despre barbarie și sacralitate stagnează de fiecare dată la greci? Raport către nopțile sterpe Ceea ce ne leagă e-un cîntec de moarte. Trec printre ziduri și strig: Abel Abel frate Abel ceea ce ne leagă pe noi e-un cîntec de moarte! Dar cuvintele nu-s niciodată de-ajuns ALTCEVA SFÎȘIE CORIDOARELE Cu hlamida cea
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
închipuite schimbă raze în răsfrângeri și transpar în plânsu-amar milostivii mei bătrâni albi ca florile de prun pe un deal vâslit de îngeri. Pe-ntuneric îi desferic posedat legat de verb ca un urs târât în lanț aurlând la ceasul sterp strana cu damnați amanți. Jilțul încă gol tresare lemnul de catapeteasmă când o pleoapă întorcând lacrima luminătoare licăre pe tetradrahmă roza-crania mea mare. Îngerul începător june frânghia îmi pune trupului lăsat să piară astrolog pe inorog cu trei trepte în
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
tu, Nici cei care te vor urma, Cu ce le hrănește bietul de el, În afară de piatră sărată După cum nici mieii înfrigurați De atâta distanță De la Pământ până la ei. Doar Duhul Sfânt plutește Pe deasupra tuturor. Pietre și aer, semințe de flori sterpe Nu se găsesc în Lună. Pământul n-a transportat pilde Și acolo. Ele au rămas ale noastre, Dacă avem flori Pentru sufletele cerului Visăm colorat.
Poezii by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/2596_a_3921]
-
Stancu din România liberă de azi, e un model al genului oportunisto-fripturist (p. 316) l Lucia Demetrius, care pare să fie autoarea preferată, reprezentativă, chipurile, a regimului (...) și-a tipărit, adică i s-au tipărit trei cărți (...). Literatură fadă, icnită, stearpă, falsă (...). Ce mai pot spera eu, oare, care nu pot scrie un rând fără sinceritate și înverșunare? (p. 363). l Petru Dumitriu (alt limbric netalentat și mincinos față de el și față de lume) - p. 364 l Dintre toți tinerii pe care
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
sau de o hagiografie edulcorată și conformistă, în paginile căreia, biograful, sub cuvînt că redă cu nepărtinire viața gînditorului socialist, n-ar fi făcut de fapt decît să-i țină mereu partea. Dar pentru că nu scrie în tonul unei iconodulii sterpe, Zigu Ornea te învață un lucru simplu: că a descrie trecutul înseamnă a-l evoca, iar a evoca trecutul înseamnă a-l dramatiza. În schimb, a încerca să înfățișezi o biografie fără a pune de la tine tresărirea dramatică a vieții
Abnegația eclipsării de sine by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10687_a_12012]
-
isteț, recuperat din pățaniile lui Til Buhoglindă și, mai ales, din poveștile cu draci păcăliți. Rețin o singură scenă: ,Urmele ghearelor copituline păreau brazde verticale coborîte din cerul volburos-cenușiu, crude, amirosind a rumeguș proaspăt, în scoarța posibil seculară a copacului sterp, deghindat. "Hoopaaa!... Ne-am scos! Gata-gata era să dăm ortu' popii, mama mă-sii!" - zise în timp ce ateriza pe stratul de frunze uscate, unul dintre ei, probabil Mormocea. Fiindcă Țaporea, ca orice element de dreapta, avu un ghinion de adaptare, acela
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
comunității de care aparține și pentru care se simte responsabil. Dacă în gazetărie ,nu prea e loc pentru emoție și milă", într-unele dintre aceste tablete o adevărată, adâncă disperare iese la suprafață și formează câte o insulă neagră și stearpă. Un acut sentiment de zădărnicie îl copleșește pe gazetar la întâlnirea cu ,românul sărac, dar cinstit", cu bășcălia atotputernică sau cu instinctul civic tot mai decalcifiat. Nici moartea nu este, pe malurile Dâmboviței, luată în serios: , Atentatul de la Madrid reprezintă
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
reflectată e născuta rază? Oricărei mame se cuvine chiar îngerul din cer să se închine. Apoi continuă Prea Milostiva, din ochii ștergîndu-și roua: Î’ Firească e țepușa și te doare, dar nu uita menirea ta de floare. De vrei ciulină stearpă să nu fii, la fiecare mamă, în genunchi, rostește-i numai partea-a doua a psalmului de sus!’’ ...și Maica Născătoare a Bunului Iisus privea cum trandafiru-și înflorea spovada albă și cerșind iertare. CÂNTECUL DE LEBĂDĂ Tu, cine ești? , m-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]