500 matches
-
Era o parașută! Stewardesa a sosit și a controlat centurile de siguranță. Fără să-și schimbe expresia l-a rugat pe tânăr să-și pună parașuta sub banchetă. Acesta a declarat că avea parașuta fixată pe corp și a refuzat. Stewardesa a arătat că le este interzis pasagerilor să stea cu bagaje pe genunchi. Totul s-a petrecut cu foarte mult tact și discreție, ceea ce nu l-a împiedicat pe "hippie" să sară în picioare și să urle: " Nu las parașuta
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
a arătat că le este interzis pasagerilor să stea cu bagaje pe genunchi. Totul s-a petrecut cu foarte mult tact și discreție, ceea ce nu l-a împiedicat pe "hippie" să sară în picioare și să urle: " Nu las parașuta!" Stewardesa l-a rugat pe Gård să apese de trei ori pe butonul de serviciu. A ieșit unul din piloți. A încercat să-l ia pe tânăr cu binișorul și să-l liniștească. Acesta a țipat de mai multe ori "Lasă
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
fugă până la NK1 să-i iau un zmeu lui Petter. În cele din urmă găsesc o chestie ca un cârnat care se umflă. Mănuși pentru Malin. Nu mai apuc să ajung și la magazinul Nordquist. Coincidență ciudată pe aeroport. Aceeași stewardesă care s-a ocupat de hippie-ul cu parașuta. Nu-și amintește de subs. Nu-i rău să stai și să scrii în avion; te distrage și nu mai auzi toate piuiturile și manevrele motorului. 17 iunie Liber. Am dat dracului
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
mare aventură... Avionul înalt cît un bloc de opt etaje, lung de 74 m și cu o anvergură de 78 m ne dă senzația de a fi un mușuroi de furnici amărîte, la picioarele unui stejar secular. O armată de stewardese de o uluitoare frumusețe ne întîmpină de cum punem piciorul în burta monstrului. În clasa economică suntem vreo 400 de pasageri și fiecare dintre noi este îndrumat spre aleea în care își va găsi locul. Fluxul este continuu, fără cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Desigur, ea este aproape în fiecare zi pe alt meridian, iar eu, doar de cîteva ori pe an, dar este un ca un joc între noi, ca să nu pierdem contactul. Karine nu are frumusețea desprinsă din 1001 de nopți, ca stewardesele emiratelor, dar zîmbetul ei este infinit mai autentic și mai luminos decît cel al superbelor exemplare feminine din jurul nostru. Drept este că nici nu-i ușor să fii, vreme de zece ore, la dispoziția cîtorva sute de persoane, cu același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
le pui întrebări ieșite din rutina zborului. Cum ar fi, de exemplu, din ce țară vin. Emiratele vînează personalul perfect, fizic și profesional, pe întreg mapamondul. Din Rusia sau Canada, pînă-n Coasta de Fildeș, piloți, șefi sau șefe de cabină, stewardese sau stewarzi, personal de serviciu, toți sunt aleși pe sprînceană, triați, testați și verificați înainte de angajare și în tot timpul ei. Mă întreb dacă banii pe care trebuie să-i cîștige merită atîta tensiune fizică și psihică... Peste vreo zece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
cîștige merită atîta tensiune fizică și psihică... Peste vreo zece ore de zbor, oricît de relaxați am fi stat noi în confortul extrem al Airbusului 380, coborîm pe aeroportul din Roissy într-o formă cu totul îndoielnică, în timp ce încîntătoarele noatre stewardese ne însoțesc pînă la ieșirea din avion, proaspete, impecabile și zîmbitoare de parcă tocmai atunci ar fi ieșit din budoarul lor... .......................... Prietenii apropiați s-au obișnuit cu faptul că le spunem, în fiecare început de vară, că "plecăm la frații catalani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
aveam, ce griji ne făceam cu transportul, unde (și de cât) mâncam, dormeam, etc... De o bună bucată de vreme, stresul cauzat de plecarea În străinătate se diminuase simțitor. Voulez-vous un peu de vin? ne Întreabă la un moment dat stewardesa. Oui, bien sur, răspunde profesorul. Du vin blanc, s’il vous plaît... Et du rouge, un petit peu, pour mon collegue... Ce peisaj! Ce munți! Se clatină avionul... Poate cade, Doamne ferește! Ce zi e azi? Am vorbit cu Diana! Ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
place oricui. Peste tot în Grecia se cîntă muzică grecească. Un popor mîndru, orgolios, care cultivă cu succes un naționalism de calitate. De cîte ori n-am mers cu Tarom-ul iar muzica era doar americană, filmele americane, chiar și deformatele stewardese vorbeau doar engleza. Anunțurile se făceau tot în străinește. Pe bluzele femeilor de serviciu de la Otopeni scrie "Airport". Dacă era scris "Aeroport" probabil că ar fi lucrat mai puțin eficient. Mașina aleargă printre munți și dealuri arse iar eu gîndesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
permanent. Colegi care n-au la ce se gândi. Cursurile de tip: „Cum să...“ nu le pun mintea la contribuție nici un pic. Cum să stai la o masă de afaceri, cum să ții furculița. Parcă ar fi o facultate pentru stewardese, pentru însoțitoare de zbor. Cum să țină chelnerul șervețelul. Mă revoltă la culme abordarea asta destul de trivială, care nu ia în calcul că un obiect nu e un simplu obiect, n-are doar o funcție utilitară. Vă rog să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
oricum, că nu am preîntâmpinat litigiul punând obiectul în bagajele din cală. Am urcat, în sfârșit, în avion. Ne-am reîntâlnit cu celavekul ce supraveghea și îmbarcarea. Trăgând cu oarecare efort după mine de geanta cu tabla, am rugat o stewardesă să-mi permită s-o pun la ea în oficiu, până la destinație. Cu un zâmbet îngăduitor, vameșul rus (stana de piatră, celavekul...) mi-a luat geanta din mână și mi-a arătat că avea loc sub bancheta mea. M-am
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
generozitate la traversarea Oceanului Atlantic. Vorba maestrului Cioran: "Oriunde am fugi, ducem iadul cu noi"! Am zburat cu TAROM-ul până la Frankfurt și de acolo ne-am continuat drumul cu un avion al companiei columbiene AVIANCA. Personalul de bord era amabil, stewardesele minione, drăguțe, deosebite de "luptătoarele de sumo" de la TAROM, majoritatea, în acele vremuri, fiind "nu frumoase, dar bătrâne"! Eram atenți la personal și la restul pasagerilor, încercând să surprindem gesturi, cuvinte, felul de a se îmbrăca... Era primul nostru contact
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
că pilotul avionului cu care voi călători spre Madrid era un bun prieten de-al său, pe care îl informase despre prietenia mea cu el. Pilotul, colegul său îi spusese că va fi "încântat să mă cunoască, o să vină o stewardesă și o să te invite în carlingă". De această dată, până și condițiile atmosferice parcă țineau cu mine; ninsoarea din miercurea anterioară se topise, se prevestea o zi de toamnă însorită, iar starea mea de spirit era de sporită curiozitate, aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
închis și nava va pleca. Nu a fost așa. Probabil, turnul de control a comunicat pilotului că o autoritate locală dorește să controleze situația persoanei "arestate" din avionul românesc, întrucât am constatat începutul unei agitații la bord: cei doi însoțitori, stewardesele și persoana care îl însoțea pe cel încătușat au făcut un fel de zid în jurul arestatului și au procedat la scoaterea cătușelor și legarea arestatului cu banderole de scotch. Când totul era gata, a fost deschisă ușa din față, coborâtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pare a fi „ceva” obișnuit pentru ei. Îi privesc cu admirație, iar liniștea lor mi se transmite și mie. În sfârșit, bagajele au fost aranjate în cușete, iar după ce ne-am ocupat locurile și ne-am pus centurile de siguranță, stewardesa șefă ne-a făcut instructajul privind comportarea în timpul zborului, instructaj ce se face la fiecare zbor. Prin semne și cu ajutorul obiectelor ajutătoare ni s-a arătat cum să procedăm în caz de turbulențe și incendiu. Cât durează călătoria, însoțitorii de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
marii îmbogățiți ai Europei, urma să fugim de iarnă în însorita Americă de Sud! Am zburat cu TAROM-ul până la Frankfurt și de acolo ne-am continuat drumul cu un avion al companiei columbiene AVIANCA. Personalul de bord era amabil, stewardesele minione, drăguțe, deosebite de "luptătoarele de sumo" de la TAROM, majoritatea în acele vremuri "nu frumoase, dar bătrâne"! Eram atenți la personal și la restul pasagerilor, încercând să surprindem gesturi, cuvinte, felul de a se îmbrăca... Era primul nostru contact cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și egalității, în vigoare teoretic și la noi, să declare o grevă, cerând nici mai mult nici mai puțin decât salarii egale cu cele ale piloților englezi! Deși o duseseră bine și pe vremea lui Ceaușescu, atât piloții, cât și stewardesele, visul oricărei dudui nefiind de a fi medic, profesor sau inginer ci stewardesă, cei de la TAROM nu s-au gândit o clipă că una erau buzunarele fostului imperiu britanic și alta cele găurite ale trăitorilor "pe-un picior de plai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nici mai mult nici mai puțin decât salarii egale cu cele ale piloților englezi! Deși o duseseră bine și pe vremea lui Ceaușescu, atât piloții, cât și stewardesele, visul oricărei dudui nefiind de a fi medic, profesor sau inginer ci stewardesă, cei de la TAROM nu s-au gândit o clipă că una erau buzunarele fostului imperiu britanic și alta cele găurite ale trăitorilor "pe-un picior de plai, pe-o gură de rai"!(Vai!) Bref, a trebuit să pornim cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
activității sale de pilot. Apoi autorul consacră un capitol lui Cornel Marandiuc care "face parte dintr-o generație formată într-o epocă stalinistă și post-stalinistă, dar în care România vechiului regim era încă prezentă". În final ne prezintă activitatea primei stewardese din România: Viorica Huțan, care a debutat în această meserie în 1955 și a zburat opt milioane de kilometri, trecând și printr-o aterizare forțată în Cipru. Volumul cuprinde și un capitol despre istoria mondială a aviației: Zburători infirmi din
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
La începutul anului 1946 fusese avansat locotenent-comandor, iar la punerea în retragere se mai acorda un grad. Căpitan comandor aviator echivalează cu gradul de locotenent-colonel, din armata terestră. 10. Viorica Huțan Cariera aviatică a celei care avea să devină prima stewardesă brevetată în România începe în 1941, pe aerodromul București-Chitila, când se angajează la numai 18 ani secretară de pistă la Școala de zbor fără motor CFR. Sora ei, Stela Huțan, era deja elev-pilot la aceeași școală, și avea să fie
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
prea departe pentru ca "planorul" sui-generis să poată ajunge până la pista aeroportului. Alertate, câteva avioane de vânătoare engleze escortează avionul românesc, care plana cu toate motoarele oprite. Se uitau la noi, neputincioși, și așteptau să ne vadă prăbușindu-ne. Celelalte două stewardese din echipaj, Nina Frâncu și Elisabeta Crâșmaru, erau aproape la fel de calme ca și mine", își amintește Viorica Huțan. În cele din urmă, avionul aterizează "pe burtă", pe plaja insulei Paphos, fără să sufere avarii grave. Iliușin însuși proiectantul avionului a
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
se prăbușească în Marea Roșie... Un palmares de invidiat Destul de mediatizată în anii '60-'70, decorată și recompensată de conducerea aviației civile, Viorica Huțan se poate mândri cu câteva recorduri de invidiat. În afara faptului că este posesoarea brevetului numărul 1 ca stewardesă, ea are la activ peste 8 milioane de km parcurși în zbor. La împlinirea a 7 milioane de km, în 1971 ceea ce reprezenta un record european a fost felicitată personal de Henri Coandă. Astăzi, la 85 de ani1, doamna Huțan
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
a rămas cu amintirile. Dar tradiția familiei continuă. Fiul și nepoata sa au ales cariere legate tot de aviație, continuând pasiunea se pare, ereditară pentru zbor. Acest text a văzut pentru prima dată lumina tiparului sub titlul Viorica Huțan, prima stewardesă din aviația civilă românească, în "Almanah Flacăra 2009", pp. 89-90. Notă 1 Viorica Huțan a decedat în anul 2009. 11. Eroii uitați 26 noiembrie 2009. Am revăzut de curând, după mulți ani, acel episod din "Memorialul durerii" închinat lui Tudor
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Dragescu, the veteran on the White Escadrille, în "România văzută de sus" nr. 10/aprilie-iunie 2008, pp. 16-22. Idem, Povestea generalului Di Cesare. Pilotul cu șapte vieți, în "Terra Magazin" nr. 11 (129)/noiembrie 2008, pp. 56-57. Idem, Recordurile primei stewardese. Ocolul Pamântului în 28 de zile (interviu cu Viorica Huțan), în "Terra Magazin" nr. 12 (130)/decembrie 2008, pp. 12-13. Idem, Viorica Huțan, prima stewardesă din aviația civilă românească, în "Almanah Flacăra 2009", pp. 89-90. Idem, O inimă cât să
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
șapte vieți, în "Terra Magazin" nr. 11 (129)/noiembrie 2008, pp. 56-57. Idem, Recordurile primei stewardese. Ocolul Pamântului în 28 de zile (interviu cu Viorica Huțan), în "Terra Magazin" nr. 12 (130)/decembrie 2008, pp. 12-13. Idem, Viorica Huțan, prima stewardesă din aviația civilă românească, în "Almanah Flacăra 2009", pp. 89-90. Idem, O inimă cât să cuprindă cerul patriei: Cornel Marandiuc, în "Observatorul militar", an XIX, nr. 35 (1018), 9-15 septembrie 2009, p. 16. Idem, Di Cesare, îndrăgostitul de Messerschmitt-uri, în
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]