5,479 matches
-
el o găsim îl lucrarea lui Samuil Micu, Scriitorii cei din români, pomenită mai sus. Este coleg de generație cu Samuil Micu și, când acesta lucra la tălmăcirea Bibliei de la Blaj (aprox.1779-1783), Ioan Marginai lucra la „concordanța biblică” intitulată Stihuri din Sfânta Scriptură pentru multe lucruri. „Concordanța biblică” este o specie pretențioasă și erudită a literaturii teologice constând într-un „index al corespondențelor diferitelor cuvinte sau pasaje ale Bibliei”. Despre viața lui, nici autorii ediției nu pot să adauge nimic
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
instrument cu totul nou. Din tratatul grecesc de versificație cunoscut la acea epocă în Principate, aparținînd lui Hristopulos, a extras regulile de bază pentru constituirea sistemului versificației noastre, principii pe care le-a ilustrat apoi cu exemple proprii în Meșteșugul stihurilor românești. Dîndu-și seama că unica sa vocație este poezia de iubire, s-a îndreptat spre inspirația erotică din alte limbi, încercînd să-i surprindă acesteia dialectica internă și limbajul. S-a adresat mai ales unor poeți francezi, călăuzindu-se nu
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
n-am închis,/ Cum să-i închid cînd ei varsă/ Păraie de foc aprins . Versurile aceluiași Dorat i-au sugerat lui Conachi un topos ce va parcurge poezia moldoveanului de la un capăt la altul, decenii la rînd. Ci citind aceste stihuri, ce amoriul le urzăște:/ „Am o inimă în lume care sîmpt că mă iubește.”/ Ars am fost de-a ta iubire, dar această întîmplare/ Despărțîndu-mă de tine, m-au cuprins cu foc mai mare. (Iulia cătră Ovidie). Drept urmare, într-una
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
în heptasilab - formă-matrice a versului lui Conachi. În acest caz, intuiția publicului larg a acționat fără greș: simțind că o nouă formă de exprimare poetică se năștea sub ochii ei, lumea amatoare de literatură din Principate a preluat cu entuziasm stihurile lui Conachi. De la prietenii și cunoscuții poetului la lăutari și la rapsozi ocazionali, de la poeții contemporani lui la îndrăgostiții de poezie, înfocatele versuri ale poetului moldovean care posedau, pe lîngă un limbaj emotiv, și o melodicitate intrinsecă, au vibrat cîteva
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
cel sentențios, greu de obidă nevorbită: „Multiscusita minții limbă/ Nu-mi spune clipa năzdrăvană/ Ce mi te-a scos de mult în cale,/ Ființă mașteră și vană!/ Uitat-am ziua și văleatul/ Ce-au înfrățit pe vremi, odată,/ A mele stihuri de aramă/ Cu proza ta cea nesărată.” Destinatarul presupus este Octavian Codru Tăslăuanu, co-director al Luceafărului, împreună cu Goga și Al. Ciura. Între Goga și Tăslăuanu a existat o vremelnică răceală, pe care Topîrceanu o șarjează. În nume propriu, de astă
La umbră by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5272_a_6597]
-
aceasta - și aici notăm al doilea impas - duce la pornografie, la năbădăi ce ies din limitele unei poetici oricît de libere. Excesul convenției ca și excesul deconvenționalizării riscă a se întîlni într-o comună vacuitate. Nu din pudibonderie încercuim atari stihuri, ci pentru a indica incapacitatea lor de-a adera la orice speță de expresie pe care s-o putem socoti literară: "Ea, simțind că e privită, / Dintr-odată se excită // Și se-oprește. El se-nclină. Lin pocnește o bășină
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
să facem acum cu spațiul mioritic, cu „veșnicia” de sorginte scandalos rurală, cu folclorul decît să le găsim rapid un loc mai puțin frecventat în incinta unui muzeu? Dar creația populară încă se îndărătnicește a supraviețui și chiar a insufla stihurile unor barzi. Cîteva cincinale cu trăsături secular-globalizante se pare că nu pot stîrpi o vegetație fie și „buruienoasă”, cum se exprima cineva, cu vechimi imemoriale. Dau acum drept exemplu producția unui poet ardelean, pe care îl cunosc încă din perioada
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
meditația și persiflarea, poetul le infuzează o vitalitate temperamentală, o decizie care le îngăduie a se revărsa într-un flux tumultuos care dă impresia a trece cu ușurință peste barierele convenționale. Fără sfială prototipul eului liric adoptat e demonul romantic. Stihurile românului par a relua elanul lermontovian: „Eu sînt îngerul căzut, mă puteți pipăi,/ dacă este puțin vînt puteți să-mi zăriți aripile/ frînte zbătînduse sub piele ca amintirea/ pe cerul frunții. Vă vorbesc prin supraviețuitorii/ dezastrelor interioare,/ vă vorbesc prin
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
psihologic paginile au un ton recules, de analecte stoice. Autorul are flegma curtenitoare și limfa placida, de aici timbrul împăciuitor. Fără porniri agresive care să izbucnească în îndrăzneli ideologice, Ioan Pîntea are o voce ștearsă, căreia îi priesc mai curînd stihurile de alura creștină, decît însemnările de ordin intim.
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
în cauză a fost editat la Alba Iulia. Să recunoaștem că durerosul simțămînt de patrie care insuflă versurile închinate Bucovinei, pămînt victimizat de imperiul sovietic, care nu mai are speranța unei previzibile reintegrări, se sublimează adesea în poezie autentică. Tăietura stihurilor are dramatismul sfîșierii căreia îi dau glas. O jelanie plină de tensiunea revoltei oferită de Dragoș Vitencu: „Bucovină, Bucovină, / cruce ruptă-n două, / peste trupul tău se-nchină/ răstignire nouă”. Sau o vibrantă celebrare a unei Românii mitizate semnată de
O antologie bucovineană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5830_a_7155]
-
sus indică o sursă, romanul Moby Dick fiind unul din inspiratorii autorului parizian. Sunt mai mulți. Lunga suită a aluziilor dă volumului Dispariția alura unui mini-catalog al cărților cu faimă în cultura noastră a tuturor. Unii autori sunt citați prin stihuri notorii, dar cu schimbări în acord cu norma cărții. Din Mallarmus (numit ad hoc chiar așa, Mallarmus), autorul s-a oprit la „Amarul, vai, al cărnii și totu-a fost citit./ Să fugi, să fugi în larguri! Un albatros chircit
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
viitorului. De aici modestia fundamentală a eului său, care se smerea în fața umanității locale, parte organică a umanității întregi. Zubașcu nu făcea caz de individualizare, nu era ros de ambiția unei cazuistici distincte. De aici suflul epopeic al multora din stihurile sale, substratul lor exponențial, similifolcloric. Tonalitatea declarativă ce li s-a reproșat nu era decît contractul vocii personale cu cea generică. Lucrurile s-au schimbat întrucîtva, cînd poetul-cîntăreț s-a simțit damnat printr-o boală fără scăpare. În acea ultimă
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
o lume și anunță, în literatură, zorii unei epoci noi”. Pătrunderea propriuzisă în Cultură nu depinde nici de științificizarea textelor, nici de sporirea calității lor artistice, ci de intrarea în zodia „descrețirii frunților”: „Trei secole la rând, cei ce produceau stihuri au părut să fie preocupați numai de căutarea obstinată a lui Dumnezeu și de slăvirea numelui lui (prin psalmi, rugăciuni, imnuri), de fortificarea virtuții și de educarea în spiritul smereniei creștine (prin meditația morală) ori de istorisirea unor întâmplări istorice
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
lui Samuil Micu sub egida Academiei Române, și a făcut parte din delegația română care a mulțumit Fericitului Ioan Paul al II-lea, Suveranul Pontif de veșnic binecuvântată amintire, pentru acest dar făcut poporului român, retipărire celebrată de Ion Brad în stihuri de odă:„N-ai fost nici prima, nici ultima/ Cartea Cărților/ Așezată de preoți cu mâini de țărani/ Pe masa altarului./ Se clătinau bisericuțele de bucurie/ Și oamenii cu busuiocul în mâini/ Cântau după litera ta , ca heruvimii/ N-ai
Aniversări: Eugen Simion – 80 by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3687_a_5012]
-
de o semnificație capitală: Cântec mut. In altă ordine de idei, nu înțeleg de ce n-ai avut curajul de-a merge și la o calificare valorică a diferitelor ipostaze ale poeziei argheziene, amendând bunăoară, măcar cât de cât, 1907 și Stihuri pestrițe, în care geniul invectival al poetului își pierde toată incandescența, pentru a cădea în vulgarități discursive de simplă cronică rimată, în afara artei. Nu-mi lua te rog în nume de rău aceste reacții critice, dar dacă nu ți le
Însemnări despre epistolograful Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6031_a_7356]
-
ceea ce demonstrează intenția autorului de a oferi un util instrument de lucru nu doar publicului român, ci, mai ales, celui italian. La rîndul său, acest compendiu de gramatică, prima lucrare de acest gen adresată publicului străin, purtînd drept moto celebrele stihuri de început ale Psaltirii lui Dosoftei, este precedat de o scurtă prezentare istorică (Della lingua romanesca în generale. Sua fisionomia ed attuali sue condizioni) care demonstrează profundă comprehensiune a autorului față de limbă și istoria patriei sale adoptive. Compendiul în sine
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
la Brașov, sub conducerea poetului Ștefan Baciu. A se consulta și articolul lui Ștefan Baciu - Cum am făcut Start și Stilet în Călătorii. Madrid, Colecția Start, 1974, p. 108-117. [Reprodus din „Revista Scriitorilor Români”, nr. 9, 1970]. 9. Ștefan Baciu - „Stih” în „Viața literară”, 8, nr. 155, 20 martie-5 aprilie 1934, p. 2, col. 3, jos. 10. E o cerere prin care Ștefan Baciu solicită un ajutor bănesc Societății Scriitorilor Români, unde I. Valerian era secretar general.
Ștefan Baciu și revista „Viața literară“ by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3185_a_4510]
-
treapta plăsmuirii cît și la cea a recepției sale. Iată o vorbă înțeleaptă a bătrînului Emerson: «Deseori citim cu tot atîta talent cu cît scriem.» Nu mă pot opri să nu mă gîndesc acum și la unii confrați, producători de stihuri mediocre, care nici măcar cititori buni de poezie bună nu pot fi...” Așadar principiul vechi și permanent revalidat ar fi: scriitorul prost este și un cititor la fel de prost. Timpul zboară Descoperim în reviste tot mai multe sărbătoriri de scriitori pe care
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3216_a_4541]
-
scurte“ ale divinității. În Noduri și semne nu e nici urmă de fantezie, nici cîtime de plăsmurie proprie, căci poetul nu mai e creator, ci mijlocitor. Un colportor docil, care, asemeni unui releu în care se strîng semnificațiile transcendente, întocmește stihuri în fața cărora gustul estetic e orb. Din acest motiv, poezia din Noduri și semne nu poate fi gustată, ci doar adulmecată. Intuind acuza de a-și fi proiectat obsesiile iconice asupra operei lui Nichita, Sorin Dumitrescu iese în întîmpinarea criticilor
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
și filozofică, Licuricii lui Tagore să prezinte un interes cu totul ieșit din comun pentru cititorul român. 1 Sunt ale mele vise licurici, Vii nestemate sclipind în întuneric, Alese din lumină boabe mici, În amorțite nopți zburând himeric. 2 Sunt stihuri scurte, mâzgălite, Șoapte de necunoscute flori La margine de drum uitate De ochi privind nepăsători. 3 Ce-i visul? Clădit de zburătoare în firide Din ale somnului întunecate grote, E doar un cuib din rămășițele uitate Și azvârlite-n colb
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
Armânamea. Nu am putea jura - ca un om care cunoaște ce-i depărtarea expatrierii - că, în sufletul prietenei și colegei noastre nu sălășluia, uneori, o discretă însingurare de exil, discret ascunsă, pe care nici armânamea, nici românimea nu o bănuiau... Stihurile ei armânești pline de sensibilitate din volumele Di nuntru și-di nafoară și Neuri reflectă uneori această stare. 2. Anii se scurg. Odată cu ei, lovituri grele ale soartei. Printre dispariții dramatice, fulgerătoare - cu doliul dureros al pierderii lui Toma, a
Tili by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14934_a_16259]
-
90% dintre subiecți este următoarea: Să nu dea Dumnezeu cel sfânt/ Să vrem noi sânge, nu pământ!/ Când nu vom mai putea răbda,/ Când foamea ne va răscula,/ Hristoși să fiți, nu veți scăpa/ Nici în mormânt! La auzul acestor stihuri, Eliad Bărbulescu se ridică în picioare, transfigurat de emoție. - Vedeți? zise profesorul. E foarte important să știm că aceste formule magice, odată bine implantate în creierul mic al subiectului, la nivelul școlii primare, dau răspunsuri destul de convingătoare în diverse ocazii
Daciada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11207_a_12532]
-
este închipuită drept scara pe care Iisus Hristos a coborât la noi și prin care noi putem urca la cer. Prima strofă este introdusă de trei verseturi, a doua de două și ultima de unul singur. Psalmii curg pe împletitura stihului original, poetizând astfel mesajul prezentului volum. De altfel, semnificația scării este foarte pre zentă în concepția creștină. De la scara spre cer, simbolizându-l pe Iisus Hristos însuși, sau Biblia ca scară, unde cele două Testamente sunt închipuite ca cele două
Psalmică reverberare. In: Editura Destine Literare by DANIELA GÎFU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_270]
-
adept al „revizuirii coordonatelor interioare, ale vieții umane contemporane”, spre spiritualitate - Profesorul universitar doctor, de la Universitatea din New Mexico și Părinte al Pradoxismului Mondial, dl. FLORENTIN SMARANDACHE!) - este una care atinge, nu de puține ori, desăvârșirea, în ritmul vitalist al stihurilor, dar și în cel al trăirilor lirice. De un rafinament rar întânit, mai ales în peisajul apocaliptic al Poezei actuale (dacă mai putem vorbi, cât de cât, despre așa ceva!), THEODOR RĂPAN este nu un rătăcit, printre sălbatici, ci un adevărat
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
semnificația adâncă a reîmpăcării Dumnezeului-Demiurg, cu Omul, a Pământului (4) cu Cerul (3). și credem că nimănui nu-i poate scăpa dubla simbolizare numerologică a acestei soteriologii, din CONSTRUCȚIA SONETULUI: 1 - pe de o parte, RIGOAREA DEMIURGICĂ a celor 12 stihuri (ultimele două versuri ale sonetului marchează concluzia „morala”, verdictul divin, asupra fenomenalului/ „phainomenon-ului” din lume: sunt/trebuie să se facă evidente accentele definitive/implacabile, divin-vaticinare) - pe de alta: 2 - NUNTA-HIEROGAMIA, întru SFERA PLATONICIANĂ, dintre catrene și terține! (Sonetul de întemeiere
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]