828 matches
-
cer). S-ar zice că asistăm la un proces de convertire poruncită. La o unificare întru extaz a maselor, precum o biruință a ordinii, cu un aspect marțial: Voi întemeia - din văzduh/ vorbind ca un turn -/ imn în puteri și stihii/ unu zidind -/ ca o suflare din/ Tartar vie/ și pînă-n Orion -/ peste imperii extazul/ unui popor" (Voi întemeia). La un moment dat, autorul concede a-și recunoaște insciența, în favoarea unei cunoașteri transpersonale, de factură metafizică, pe care ar incorpora-o
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
își avea locația pe valea Pietrii, în ,Satul Bătrân”. Vatra satului a fost mutată acolo din cauza numeroaselor distrugeri ce au fost cauzate de războaiele dintre armată și curuți (haiduci), satul fiind așezat la întretăierea unor drumuri importante, fiind expus tuturor stihiilor. Pe locul unde a fost satul înainte și unde este și acum a mai rămas, așa cum se vede pe hartă, doar un han (wirthaus). Această ,bejenie” a durat mai bine de 80 de ani după care locuitorii au început să
Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/301788_a_303117]
-
pe tobă a lui Arghezi: "Scula asta are mare căutare / Niciodată golul n-a sunat mai tare". Se împlinesc în această toamnă 15 ani de la moartea lor. S-au stins amîndoi cu numai două-trei luni înainte de decembrie 1989. Pentru ei, "stihiile care bîntuie utopia" s-au oprit aici.
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
mi???... cel Întâi ?i sigur " [...] Punctu-acela de mi?care, mult mai slab că boaba spumii, E st?panul f??? margini peste marginile lumii... De-atunci negura etern? se desface În fă?îi, De atunci r?sare lumea, lun?, soare ?i stihii... De atunci ?i pan? ast?zi colonii de lumi pierdute Vin din sure v?i de chaos pe c???ri necunoscute ??i În roiuri luminoase izvorând din infinit Sunt atrase În via?? de un dor nem? rginit". („Scrisoarea I") Luna
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ia parte" Schopenhauer), o Întâlnim În poemul cosmogonic „Scrisoarea I", În care este evocat momentul genezei când, din neclintita ?i „eternă pace a lumii" s-au n? scut, În valuri de lumin? spulberând „negura etern?" a Haosului, „lun?, soare ?i stihii", „colonii de lumi pierdute", universul Întreg, În care „noi, copii ai lumii mici / Facem pe p?mântul nostru mu?unoaie de furnici". În nesfâr?ițele orizonturi cosmice, omul e doar o „clip? suspendat?" În imensitatea timpului, o fiin?? microscopic? pulbere
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
tuturora se ridică cine poate". Aceasta este o situație care se repetă în zona românității, intrând oarecum în ceea ce am putea numi specificul ei, cu observația că este indus din afară, nu din pornire lăuntrică. În momentul de față aceste stihii modelatoare externe acționează asupra spațiului basarabean în aceeași zonă a elitelor culturale, politice, sociale chiar. Acestea au preluat chiar o doctrină care, ca o umbrelă de protecție teoretică, le permite să persiste, să se complacă în situația pe care și-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-i vreme de plecat pe drumuri! Să nu mai pleci niciodată pe o vremea ca asta! Crezi că degeaba vă obligă ăștia de la partid să vă mutați la comună? Ei răspund de viața voastră! O săptămână până ce s-au potolit stihiile, nu am mai ajuns la locul de muncă. Am primit mustrare scrisă pentru 58 neascultare și pentru că nu mi-am adus familia în comună, dar de naveta nu m-am lăsat. BUCURIA SĂRBĂTORILOR Sărbătorile de iarnă au venit cu zăpadă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
vreo inimă de sus / cerurile se despică / într-o rană de apus”. Totul pare un pustiu nemărginit: „Târziu era, pluteam în fum / în scăpătatul cenușiu / se spulberase orice drum / în cer și pe pământ: pustiu!”. Ce îl animă e mișcarea stihiilor, care transformă pustiul în haos: „Vântul în valuri/ șiroaie de ploaie / învăluie dealuri / codrii despoaie”. Haosul e cutreierat de „un dor fără sațiu” („În haos se plimbă / un dor fără sațiu / ce soarbe și schimbă / spațiu cu spațiu”), însă obiectul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
se formeze rânduri, ca să nu vadă Tovarășul, în deplasările lui prin oraș, că populația o duce prost. Mașina (dubă sau container) cu marfă venea discret, pe șest, să nu o asalteze lumea, dar lumea afla. Un urlet colectiv, ca o stihie. „Vine!”, și oamenii năvăleau, cu mic, cu mare, ca în mărețele vremi voievodale când dădeau turcii. Panică, agresivitate. Masați la coadă, aminteau furnicile adunate compact înainte de ploaie. După blocuri, lângă tomberoane de gunoi și maldăre de pământ de pe șantiere, marfa
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
uman, explicația este iarăși simplă, dacă Îi vom căuta pe gnostici În cercurile creștine - ipoteză luată recent În considerație și de Elaine H. Pagels 273. Gnosticii au exagerat În mod categoric aversiunea paulină față de influențele astrologice care limitează liberul arbitru, „stihiile lumii” (stoicheia tou kosmou) din Epistola către Galateni 4:3, al căror caracter astrologic este mai precis definit În Gal. 4:10. Lupta Împotriva astrologiei este o trăsătură constitutivă a creștinismului timpuriu, În aceeași măsură În care este și a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un personaj feminin în acțiune. Faptul a părut o intruziune de natură cultă, ca și cum mama, soția ori sora, obișnuite în baladele păstorești sau de curte feudală, nu pot fi imaginate decît schematic, peregrinînd cu furca în brîu, înlăcrimate și interogînd stihiile; ca și cum viața păstorească s-ar reduce, în multimilenara ei existență, la trei turme de oi și la un asasinat; ca și cum familiei păgubite îi este dat doar să rămînă în umbră, să verse șiroaie de lacrimi și să se vaiete neputincios
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
București, 1944, creează un echivalent al lui Bally pentru limba noastră, urmărind, pentru prima oară sistematic, toate valențele posibile, cu atestări la diverși scriitori, în evoluția lor istorică. Studierea limbajului poetic individual se face rar înainte de război. Dragoș Protopopescu publică Stihii lui Dimitrie Cantemir, București, 1915, iar Gr. Scorpan urmărește Elemente eminesciene în poezia lui A. Vlahuță, Iași, 1937. O remarcabilă cercetare concretă, tot a lui I. Iordan, este Limba lui Eminescu, în Revista Fundațiilor nr. 5, 1940. După război, stilistica
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
spirit fin Dacă treceți pe la el Nu l treziți, că cere vin”. Al.O. Teodoreanu-Păstorel, anticipând acest din urmă drum din viață al fiecărui om, ne sfătuia înt r-un cat ren : Nu contrazice Nu contrazice voia sorții Și nu sfida stihiile! Așa fu scris: cei morți cu morții, Iară cei vii cu... viile! Se cuvine să vă mai spunem că, fiind pe patul de moar te într-un spital de pe Șoseaua Viilor din București, Păstorel a dictat probabil ultima epigramă în
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
idei, în haosul care nu-și putea găsi o axă de limpezire, arătând față de orice problemă punctul de vedere creștin, înfățișând doctrina ortodoxă drept ceea ce este în virtualitățile ei, perspectivă superioară de înțelegere și forță superioară de orânduire a tuturor stihiilor răscolite de spiritul tulbure al contemporaneității. A indicat astfel teologilor o misiune spirituală totalitară, care să îmbrățișeze universalitatea preocupărilor omenești, i-a făcut să-și aducă aminte de lumea de azi și de întrebările care o chinuiesc și să lase
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu se rupă, e nevoie de iubire: „Frații mei, să n aveți teamă de păcat, iubiți pe om chiar în păcat, e imaginea dragostei dumnezeiești și nu e altceva mai mare pe pământ. Iubiți creatura în totalitatea ei și în stihiile ei fiece frunză, fiece rază, animalele, plantele. Iubind fiece lucru, veți înțelege taina dumnezeiască în ele... Omule, nu te ridica mai presus de animale; ele sunt fără păcat, pe când tu, cu măreția ta, mânjești pământul prin apariția ta, lăsând în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de aceea sunt puțin artiștii care, idealizând prin analogie frumusețea făpturilor lui Dumnezeu, au izbutit să se ridice până la această regiune a enigmei în care se închide viața omenească de dincolo de moarte. Simbolurile imaginate de ei în zona supranaturală, unde stihia omenească se sfârșește ca să reapară transfigurată în lumina de dincolo, coincid în sens cu fecioria veșnică a paradisului creștin. Să ne oprim o clipă în fața imaginii Sfântului Ioan Botezătorul zugrăvită de Leonardo da Vinci. Cine vizitează muzeul Luvrului rămâne uluit
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vreo două luni desăvârșind gravura asta. Uită-te cu ce grijă redă fiecare cârlionț și smoc de păr al monstrului! Coarnele sunt doar rezultanta agonică a vastității hirsute și obscure ce le susține; vălurit ca o mare, chipul Minotaurului evocă stihia stârnită de revolta împotriva diminuării, înhăitarea necesară a lucrurilor care nu cred în propria insignifianță și-o consideră o judecată impusă abuziv din exterior. − De ce abuziv? Doar Asterion era pe jumătate animal din născare, observă Trees. − Cu toții ne naștem vite
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
gustat cum se cuvine. Acasă este chiar locul acestor intime experimente. Există însă și firi care deprind arta adăstării în mijlocul neospitalității atât de bine încât parvin la un fel de serenitate de dincolo de tihnă, la o supremă conductibilitate a violenței stihiilor, asemeni paratrăsnetului în furtună. Locuirea e o lance a vulnerabilității cu vârf de metal călit. Pentru această țandără metalică insolentă, adăpostul de sub acoperiș nu înseamnă mare lucru, căci propria natură îi permite să sfideze violența descărcărilor electrice. Cine atinge un
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
năpustise peste pământurile smulse ei cu mare trudă de înaintașii lui. De generații ei înhămaseră vântul la mori concepute special pentru el, silindu-l să pompeze apa din pământul mlăștinos în mare, de-a lungul unei rețele dese de canale. Stihia de apă și aer fusese instigată la o lupta intestină între cele două jumătăți ale ei. Săracă în piatră, lumea lui nordică înălțase un labirint de diguri din pământ întărit cu nuiele pentru a drena mai întâi uscatul, dându-l
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
suprafață, care pe el îl susținuse în ființă, îi reținuse pe ei dincolo, de partea neființei, împiedicându-i să țâșnească în deschiderea vitală de deasupra, alături de el. Dăruit cu ei la naștere, îi pierduse la tragica-i renaștere din botul stihiei; între ei se insinuase neînduplecat pielea cu solzi de țiglă a acoperișului, pe care de atunci continuase s-o poarte mereu lipită, pe sub haine, de-a lui, adaptându-se treptat la atrocea ei hipersensibilitate și crescând, practic, în și prin
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cuprinse, călduroasă, pe de-a-întregul. Se descopereau ieșindu-și ospitalier unul altuia în întâmpinare cu spații rezonante de tonalități diferite, vibrând de nerăbdarea unei asamblări măiastre, de la sine, fără fierăstraie și dălți, în formă de arcă legănat-vorbitoare a convivialității. Pe lângă ea, stihia aluneca neputincioasă, lăsându-și mugetul brut cizelat în glasuri omenești cântătoare, cu vocale lungi cât canalele de-acasă, cufundate în cărăușia tihnită a apei înspre bulbii lalelelor. Vocile lor erau grădini crescătoare în gâtlejuri, cu susur molcom de vâltori bine
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
care regina se îndeletnicea curent. Nu înțelese pe deplin sensul celor petrecute decât după ce se închise el însuși în vaca de lemn păstrătoare de amprenta sonoră a grozăviei. Domnea în ea liniștea profundă a foselor marine abisale, la care zbuciumul stihiilor nu răzbește; regina sacralizase locul prin abstragere. Violul divin nu întâlnise în cale decât trupul unei imense și serene absențe cvasi-divine, ce-l absorbise majestuos de neclintit. Mai mașinală decât mașinăria, mai neînsuflețită ca neînsuflețitele din născare, mai absentă ca
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dădea înapoi de la șutit portofele, de la spart felinarele nepăzite de pe șosea, de la înghesuit câte-o fată prin boscheți, de la furat ici-colo câte-o mașină (dar numai cu chei cu tot) și multe altele, echivalente cu intrarea cam până la glezne în stihia vorace a posibilului înconjurător. Cea mai tare lovitură din palmaresul lui, ce-i adusese și porecla, fusese spargerea cu toporul în plină zi a vitrinei unui magazin de modă, urmată de golirea ei rapidă și apoi fuga cu motoreta până la
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe atacator, învățat cu atacul pozițional, prelungit al Marietei și cu meterezele ei bine păzite (deși neumbrite de flamuri trufașe de lenjerie intimă). Între proxim și distant diferența fusese subit erodată; centura lui blondă de salvare devenise acum una cu stihia învolburată. Ceea ce, până mai adineauri, fuseseră mângâieri din partea ei, se transformă pe dată în biciuiri de tentacule prehensile ce-l trăgeau îndârjit înspre larg. În ochi nu-i citea deloc neputință și disperare, ci puteri demiurgice și așteptări lipsite de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
are să se suie mortul la cer” Paltinul apare ca „nuntaș” la nunta-moarte a păstorului mioritic: „Brazi și păltinași/ i-am avut nuntași”. Paltinul și bradul sunt arbori cosmici, coloane ale cerului, stâlpi ai pământului. Acești copaci sunt primii afectați de stihiile haotice daimonice: „Domnul se ndura/ Ruga-i asculta/ și sufla un vânt/ Un vânt pe pământ/ Paltini că-ndoia/ brazi că despoia/ Munții răsturna.” (Mănăstirea Argeșului. În cadrul fitomitologiei, paltimul este considerat ca arbore consacrat unor zei sau eroi, mai puțin
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]