468 matches
-
lemne, Editura Junimea, Iași, 1982) a Marianei Codruț pare a fi reprezentat de asumarea unei feminități ce-și interoghează, cu o rară sensibilitate, datele esențiale. Pe de o parte, ingenuitate, delicatețe, fragilitate; pe de altă parte, predispoziție intens reflexivă, tentația stilizării misterelor deopotrivă cosmice și ontologice, inclusiv a celor subsumate erosului. Discreția descripției, austeritatea reprezentării și tandrețea (bine ținută în frâu) a percepției sunt evidente atât în pastelurile deloc solare (prin ceața mahalalei (III), amiază (IV), amiază (VI), (primăvara...), măceșul din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
eleusine până la riturile ordinelor secrete contemporane); pe de altă parte, în spatele tuturor acestor referințe, în interiorul și deasupra lucrurilor, un apăsător sentiment al deșertăciunii universale, al inconsistenței lumii evocate, al neantului suveran. Pe de o parte, o poetică a austerității, a stilizării semnelor și figurilor dominante sau de fundal; pe de altă parte, o poetică a spectacularului, a teatralității, o retorică uneori grandilocventă a aparențelor. Cele mai reușite poeme sunt, natural, cele în care este imposibilă trasarea unei linii de demarcație între
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dă titlul volumului nu este decât una dintre exemplificările de arte poetice deghizate în stampe delicate prin care se denunță totala încredere a autorului în reconstrucția textuală a unei lumi demult apuse, cu decorurile, personajele și realitățile ei obiectuale tipice; stilizarea afectivă sau stilistică a acestui univers în esență livresc devine sinonimă cu efortul de corijare a unui real contondent, imposibil de asumat până la capăt. Procedeul e, pe jumătate doar, deconspirat la finalul unui demn Protest: "Am amestecat otrăvuri să binecuvântez
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
celălalt capăt, spre sfârșitul primului deceniu al secolului XXI, departe de a se lăsa și el, asemenea unora dintre congeneri, sedus de sirenele ațâțătoare ale poeziei douămiiste, Horia Zilieru poetizează la fel de anacronic și de gingaș sentimental, în versuri ce preferă stilizarea afectivă sau stilistică a propriilor neliniști sau drame existențiale. A se citi, spre exemplu, remarcabilul Cântec de adormit Joshua Emmanuel, din Patimile după Anton Pann (Editura Rafet, Iași, 2008), în care durerea despărțirii de nepotul "rătăcit între străini", rupt de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dragoste, ura etc. El traduce fantasmele și dorințele. Influențat de ideile lui Appia, Meyerhold, scriind despre corpul actorului, sesizează tridimensionalitatea să ca element fundamental 374. Alături de cercetările de biomecanica privind corpul actorului în spațiul scenei, Meyerhold operează cu conceptul de stilizare, dominant în gândirea sa375. Tratată într-o manieră idealizata de romantici, pasiunea se impune deseori în toată brutalitatea în românul realist/naturalist din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea. Corpul, neglijat până atunci, iese din umbră și primește
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
celui care l-a condus discret spre căile spiritului și ale artei. Este una dintre cele mai frumoase mărturisiri din cultura lumii privitoare la relația maestru-discipol, nici patetică, nici melodramatică, nici clișeizată, așa cum riscă toposul, ci într-un fel de stilizare bizantină a limbajului și expresiei vizuale, emanând blândețe și confirmând frumusețea recunoștinței. Prin ochii profesorului Elvira Sorohan au început să vadă lumea literaturii mulți tineri în jur de 20 de ani, adică exact atunci când spiritul în formare are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
discursul de tip filosofic, deoarece tinde să câștige din start acceptul interlocutorilor, fără a le lăsa timpul suficient pentru analiza rațională a subiectului propus). Astfel, retorica a fost de cele mai multe ori redusă fie la funcția sa epidictică, fiind privită ca stilizare și ornamentare de suprafață ale unui discurs (devenind doar un studiu al tropilor), fie la euristică, fiind considerată drept metodă de aplicat în cazul disputelor sau polemicilor, fie la o tehnică de argumentare, exercițiu util în vederea câștigării unei dezbateri. Demersul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de sinteză între decorativismul bizantin și cel Secession prin intermediul simbolismului, prin evidențierea unor armonice care apar și la Kimon Loghi și care sar în ochi în pictura decorativă a Ceciliei Cuțescu-Storck. Simbolismul constituie liantul, dar și decurge din operațiunea de stilizare a figurilor și extragerea lor din contextul propriu-zis al unei narațiuni cum este basmul, care servește de pretext. Un tablou în manieră prerafaelită realizează Artachino cu Zâna lacului, tablou singular în creația artistului, iar în ciuda trăsăturilor academizante, un tablou cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a anacronismului lor. Permutarea stilistică presupunea un anumit eclectism, sensul efectelor unice al unor stiluri diferite asupra privitorului. Astfel de mixturi stilistice erau obișnuite încă din secolul al XlX-lea, regăsindu-se în pictura prerafaeliților și nazareenilor, imagistică în care stilizarea, naturalismul și misticismul sentimental coexistau. Permutarea stilistică, de asemenea, a luat frecvent înfățișarea combinării de forme naturaliste și abstracte. Moreau, de exemplu, înconjura uneori o figură realist înfățișată, cu pete de culoare. Efecte similare se găsesc în lucrările lui Ferdinand
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întreg spațiul și în general orice corporalitate. Aceasta face parte din aceeași estetică decadentă a fragmentului care se impune în defavoarea întregului. Pictura lui Moreau tinde să se transforme într-o caligramă, chiar dacă pictorul încă îndatorat picturii academice nu trece la stilizarea întregii compoziții, aruncând-o în bidimensionalitatea Art Nouveau-ului ca în picturile lui Jiri Mucha, spre exemplu. La aceasta se adaugă dispersia surselor, succesiunea în palimpsest a crochiurilor, a bruioanelor, care preced pictura, elemente care ulterior participă la un montaj complicat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Maniu cu privire la pictura pictorului simbolist Alexis Macedonski, fiul poetului "rozelor ce mor". Critica lui Maniu relevă o serie de trăsături ale prerafaelitismului pe care pictorul român nu reușise să le asimileze. Situarea între doi poli estetici relevă două formule de stilizare, în sensul prerafaelismului, cu un efect de înnobilare a personajelor și în sensul estetismului licențios al lui Beardsley. "Macedonski Alexis are enormitatea unui paradis pierdut. (...) D-a sa e probabil că a văzut pe Burne Jones și Dante Gabriel Rosetti
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
broderiile sale și aplicațiile de stofă interiorul hotelului orașului Bruxelles etc. Emanciparea artelor aplicate o regăsim și în programul Seccesion-ului vienez, iar Gustav Klimt ilustrează din plin dignitatea de care se bucură artele decorative, pictorul introducând decorativul nu numai ca stilizare, ci și prin elemente de orfevrerie în spațiul tabloului, dar și în spațiul extern al ramei, care devine parte esențială a tabloului și nu doar accesoriu. Această schimbare în modalitatea de a percepe arta întreține o contradicție fertilă în opinia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că prima farfurie a fost o frunză și primul pahar o corolă, așa cum un fruct ne dă ideea primelor recipiente, cutii. De aici, ideea că Art Nouveau-ul este vechi de când lumea, operațiunea prin care materia este incorporată în artă fiind stilizarea. Pentru lumea Orientului ortodox, arta decorativă constă în variațiuni pe tema crucii, crucile de lemn care au găsit în Nicolae Grant cel mai bun poet și primul lor pictor, vezi crucile celtice ale reginei Maria și cele pictate de Otilia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Mucha cu litografia Ilsa prințesă de Tripoli (1897) și a lui Grasset cu Istoria celor patru fii Aymon (1883) după romanul atribuit lui Huon de Villenueve, un truver din secolul XIII. Criticul încearcă și o analiză a ceea ce înseamnă "stilizare" în Art Nouveau, oferind ca exemplu un fluture, exemplu desprins din cartea lui Verneuil amintită mai sus. Se reține din fluture elementul primordial, schematic, fără să se țină cont de relief, profil etc., apoi această formă generală este modificată sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decorative bizantine, dar și de la arta decorativă europeană, prin excelență de la Art Nouveau au diseminat în secolul următor. Ioana Vlasiu se referă explicit la admirația pe care criticul o nutrea față de arta populară românească, în care descoperea un principiu de stilizare pe care-l plasa ca fundament al Art Nouveau-ului146. Ioana Beldiman consideră că Elena Bibescu, aflată în anturajul apropiat al reginei Elisabeta, a contribuit decisiv la orientarea gustului reginei în intervalul 1895-1900 către arta modernă, a cărei expresie avea și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
articolul "Spre un stil românesc", publicat în Viața românească, în noiembrie 1908. Cum am văzut, preocupările pentru un stil național în artele plastice datează de la finele secolului, Leon Bachelin fiind unul dintre pionierii acestei problematici. Soluția dată de Bachelin era stilizarea artei populare după tehnicile oferite de decorativismul Art Nouveau, rețeta fiind la îndemâna oricărui artizan român. Cu alte cuvinte, temele și motivele artei populare cu personajele de basm, sau figurile legendare, cu obiceiurile strămoșești exotice și pitorești, cu sensibilitatea peisageră, puteau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să posede toate însușirile cerute de știința decorativă modernă, universal recunoscute"162, să aducă un element nou, care să fixeze un propriu, "un caracter" stilului național așa cum s-a întâmplat cu stilul gotic, roman, bizantin, ultimul caracterizat prin hieratismul și stilizarea din fresce. Acest stil românesc, precizează Baltazar, nu există. El își așteaptă creatorul, iar cu o frază care își va purta ecoul până la Cioran, criticul fixează un semn începutului: "La noi se începe: totul e de făcut"163. Arta populară
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Teișanu. Sugestia esteticianului ține de o disociere a procedeelor decorative pe baza disocierii între Arts and Crafts pe de o parte, și pictura de șevalet, pe de altă parte. Secretul artei lui Teișanu era cel evidențiat și de Bachelin, stilizarea elementului de natură până la obținerea unui fractal stilistic în măsură de fi reprodus. "Pe de altă parte, din policromia mărunt mișcătoare a tufișului, Teișanu scoate printr-o operație de sintetică schematizare, motivele de stofe înflorite -, o specifică latură a talentului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decât să o descarce pe de-a-ntregul în pictură, unde se întâmplă să dezavantajeze distractiv subiectul tabloului. Și tot din tufișuri, prin urmărirea minunțioasă a detaliului, descoperă în forma unei frunze, în mlădierea unui vrej, nervul liniei decorative, care prin stilizare se transformă într-un caracteristic element de ornamentație, și a cărui valoare artistică reușește s-o potențeze printr-un instinct decorativ în stare de a face un tablou din simpla alăturare cumpănită și confruntare, a golului hârtiei (ce devine astfel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al bizantinismului. În același stil sunt tratate și reliefurile de pe sarcofag. Ele sunt împreună cu statuetele evangheliștilor, primii reprezentanți ai neobizantinismului sculptural"199. În ce privește decorarea sarcofagului, Tzigara-Samurcaș remarcă influența exercitată de elementul decorativ prezent în arhitectura bizantină a mânăstirilor printr-o stilizare pe suprafețe reduse. Curtea de Argeș invocată aici pentru frumusețea artei decorative, joacă și un rol simbolic în relație cu tradiția culturii bizantine și familia regală care îi reînnoiește calitatea de simbol național. Artistul găsește soluția în "adaptarea motivelor decorative ale monăstirilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
suprafețe mai mici și executate în alt material, ornamentele își mențin valoarea lor. Iar câmpul de arabescuri ce acoperă capacul contrastează în mod fericit cu suprafața liniștită cu ondul neted, pe care se desprind medalioanele de pe sarcofag (...) Caracteristică este și stilizarea figurilor din medalioane"200. Un al caz exemplar de valorificare a tradiției bizatine în spiritul modernității îl oferă sculptura paciuriană Madona Stolojan (bronz, 1912), sculptură funerară cu tema Adormirii Maicii Domnului, aflată în cimitirul Bellu (figura 55), executată pentru cavoul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
inedită. Corpul își pierde dimensiunea volumetrică, volumul tinde să urmeze ghidajul și definiția liniei, până la pierderea ipotetică a celei de-a treia dimensiuni. Paciurea nu a jucat până la capăt această posibilitate, ci s-a mărginit să rezolve o problemă tehnică. Stilizarea, în sensul elongației corporale respectând un raport anatomic, corespunde unui hieratism al liniei similar efectului urmărit în pictura lui El Greco. Astfel, corpul Madonei este prelungit intenționat, volumul este pe punctul de a suporta o transubstanțiere care dizolvă una dintre dimensiuni
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cuplului dictatorial, Nicolae și Elena Ceaușescu, de către Sabin Bălașa. De acest tip de idealizare cu o pronunțată notă de abstractizare uscată, convențională, se desolidarizează critic Petru Comarnescu. "Din nefericire, în bustul definitiv, Oscar Han și-a îngăduit o operație de stilizare care a generalizat excesiv trăsăturile, edulcorând efectul ansamblului și abstractizând până la inexpresivitate frumosul (prin particularizări realmente frumosul, nu prin tipic) cap al genialului poet. Omul era lucrat de fapt, pe dinlăuntru, de febrele și durerile unei vieți de tensiune internă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
transformă în arcade cu trei trunchiuri în chip de coloane de o parte și de alta, acest portal constituie și rama tabloului, rama sa estetică, artificială, obținută prin estetizarea cadrului natural, efect de dublare a realității prin artificiu înscris prin stilizare în tablou. Acest fundal seamănă cu un panou decorativ, pe care este colat portretul criticului de artă. Este ca și cum Virgil Cioflec i-ar fi pozat pictorului pe fundalul unui alt tablou, un peisaj care la rândul său este artificial, iar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înalță direct din soclul paralelipipedic. E foarte posibil ca Paciurea să se fi gândit la un monument unde himerele sale să joace mai mult decât un rol decorativ. Ceea ce apare schițat fugitiv în aceste carnete, cu un anumit grad de stilizare, se regăsește și în sculptura ca atare. Mai mult, ceva din imperfecțiunea, nefinitul generic al eboșei se transmite și sculpturii într-un sens general. Ceea ce conferă originalitate himerelor paciuriene este fluiditatea lor, sau mai precis, senzația că exprimă ceva increat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]