24,880 matches
-
-i pe Julie Christie, în dublu rol, și pe Oskar Werner (protagonistul din Jules et Jim). Scenariul e adaptat după romanul omonim, tot distopic, al lui Ray Bradbury. Proza conține niște idei excelente, numai bune de exploatat: pompierii nu mai sting incendii, ci ard cărți, care sunt urâte și distruse pentru că împiedică oamenii să fie egali. În schimb, televiziunea încurajează egalitatea și spiritul de echipă, creîndu-se familii de veri și verișoare prin intermediul ei. Contrastul e reprezentat de oamenii-cărți, care memorează fiecare
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
aminte de ei, chiar și după ce numărul anilor petrecuți în temniță ajunge să fie scris cu două cifre, rămîn propriile mame. Iar dragostea acestora face să tresalte din nou niște inimi în care focul oricărui sentiment părea să se fi stins definitiv. Atunci cînd se face auzită, recunoștința pentru mamă este, cu adevărat, impresionantă: "Păi, n-am primit niciodată colet, ea vine, face ce-mi place, uite, îi spun să facă mămăligă, sarmale, mămică, vreau și eu pește, nu mult, așa
Breviarul ororilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11808_a_13133]
-
ales să părăsească ? raiul ? comunist pentru o viață dura, dar demnă, în altă lume. În cazul meu, așa cum se deduce și din titlu, era vorba de țară unde m-a dus destinul, respectiv Canada. Ecourile acelei cărți nu s-au stins nici până în ziua de astăzi. Fără să știți, ne-ați însoțit pe noi, ca familie de-a lungul anilor de imigrație în Canada, prin intermediul cărții Dv., "Un român în Canada" (apărută la Editură Helios) una dintre primele cărți pe care
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
de pe zidul cetății, războinicii aleși urcă pe-o scară de cânepă, unul după altul, repede, fără zgomot. Sunt înarmați, la centură au înnodată o bocceluță cu carne în saramură, să prindă dimineața forțe, și-o rație de apă, să-și stingă setea. După ce-a urcat și ultimul războinic, strâng scara și închid trapa, să nu se observe nimic din afară. Se așează în ordine, cu răbdare, strânși unul într-altul, umplu burta animalului. Mirosul de lac n-a dispărut de
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
de frumoasă a lui Neagoe văd cum piere negura cumplitelor așteptări. Dar hai să primim pe soții Mery del Val! (de la delegația Spaniei). Mercedes, soția diplomatului, îmi oferă un disc. E ultimul tube american. Îi dau drumul. Începe dansul. Mai sting din lumini. Din cheminée trei buturugi uriașe aruncă o dogoare roșie. Mă simt ca la o feerie haiducească, sau western american. Ho, ha, ha! fac dansatorii, și totodată bat tactul din călcâi. Așa cere dansul cel nou. Nu mai știu
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
de cometă al lui Sartre împlinesc o promisiune anunțată din startul unui eseu al meu consacrat unor icari prăbușiți. Am făcut o mărturisire, relatând cum mă scufundasem în țară în lectura presei cotidiene, ca un soi de terapeutică, spre a stinge o spaimă. Mă temeam că aș putea fi surprins de evenimente, de răsuciri social-politice, prevestitoare aproape întotdeauna ale răului. Demarând analiza, făgăduisem totodată să completez paralela trasată. De o parte era versantul examinat, cel al lui Cioran și Eliade, care
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
opera sa” (p. 182). Își încetează apariția revista „Familia”, după o activitate continuă de 42 de ani „fără zgomot, fără laude sau ocări” (p. 74), iar la scurtă vreme moare și Iosif Vulcan: „O zi în urma lui Hasdeu s-a stins și o flacără mult mai mică: viața bătrânului Iosif Vulcan. Răposatul academician n-a fost din croiul oamenilor mari, nici luptător, nici om de erudiție, dar puțini au ajuns prin stăruință și prin dragoste de muncă la rezultate mai frumoase
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
bătrânului Iosif Vulcan. Răposatul academician n-a fost din croiul oamenilor mari, nici luptător, nici om de erudiție, dar puțini au ajuns prin stăruință și prin dragoste de muncă la rezultate mai frumoase ca dânsul” (p. 183). La Câmpina se stinge „întâiul nostru artist de reputație europeană”, Nicolae Grigorescu, ajuns „în ipostazul în care a putut să farmece, să supuie, să ajungă popular” (p.178). Se pot consemna noile eforturi, deocamdată neizbutite, de a înființa Societatea Scriitorilor Români (p. 179), la
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
dimensiune a personajului, produc Karl Baker și Elena Popa. Bărbatul se aruncă pe o ocazie și își etalează ființa animalică, străbătută din când în când de bănuiala că Dora, copilul-fată-femeie de lângă el, funcționează în alt registru decât cel obișnuit. Bănuială stinsă la iuțeală. Actorul rezumă bruta dintr-o ființă asemănătoare omului. Performanța Elenei Popa e mai greu de explicat: candoarea, curiozitatea, bucuria constituie straturile unui suflet care își refuză suferința, traversează smârcurile vieții fără să se maculeze, într-o splendidă demonstrație
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]
-
cu rafturile pline de marfă. Puse brăduțul în cameră, lângă perete, și-i privi cu atenție ramurile delicate. Își dădu seama fără nici un chef că trebuie să facă ceva, că trebuie să treacă la acțiune. Își împachetă lucrurile în valiză, stinse lumina, privi vestibulul pentru ultima oară și trânti ușa. Coborî cu liftul până jos și se strădui să arunce în cutia de scrisori cheia de la cameră. Era hotărât. Trebuia să găsească ambasada. Nu era altă ieșire. În fața casei dădu peste
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
vin. Simt că-ndrăznesc să ies în lume-afară, Să port plăceri și chin - a ei povară, Furtuni să-nfrunt eu, iar și iară, De naufragiu nici să nu mă doară. Sînt nori deasupra mea - Se-ascunde luna-n ei - Se stinge lampa! Ies aburi! Raze roșii îmi tresar Deasupra capului - Din bolți Adie-n jos fiori Și mă cuprind. Te simt plutind în jur, duh implorat. Apari! Ah, parcă inima-mi s-a sfîșiat! Spre noi senzații, toate Simțirile-mi prind
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
Ion Pop, păstrează, netulburată, viziunea cosmicizantă a romanticilor și neoromanticilor. Paradox ? Voință integratoare ?! Chiar dacă numite Elegiile în ofensivă, ofensive probabil că pot fi numai fiindcă au fost scrise cu îndrăzneala de a mai fi poet elegiac, cînd elegia s-a stins demult, cînd propensiunile către o asemenea stare (mai ales, poetică) au devenit inavuabile. Toată abilitatea teoreticianului, a criticului literar, nu a reușit în ani de cercetare a literaturii (a poeziei) să dovedească incapacitatea, inaptitudinea obiectelor, a lucrurilor de a primi
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
a inteligenței române”. Din păcate, călătoria (scurtata, la insistențele lui Eminescu) nu a avut niciun efect asupra poetului cu sufletul stins și obosit. Veneția nu-l mai Încântă, ca-n poezia pe care i-o dedicase mai Înainte («S-a stins viața falnicei Veneții, / N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri; / Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, / Pătrunde luna, Înălbind păreții. (...) Ca-n țintirim tăcere e-n cetate. / Preot rămas din a vechimii zile, / Sân Marc sinistru miezul nopții
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
acestui filoromân, traducător din Eminescu: «Pier Emilio Boși e la letteratura romena». Enumerând câteva date biografice (și mai puțin bibliografice), amintim că Ștefan Cuciureanu s-a născut În anul 1911, În satul Hurjueni, comuna Fratautii Vechi (Suceava), si s-a stins din viață la Iași, În 1987. A urmat cursurile liceului „Eudoxiu Hurmuzachi”, din Rădăuți, iar studiile universitare, absolvite În 1933, le-a făcut la Cernăuți (limba și literatura franceză și italiană). După câțiva ani de activitate didactica liceala, obține, prin
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
un pinten îngeresc Unde și când cele ce nu se văd și cele ce se arată în joncțiunea dintre steaua pierdută și viitorul amăgitor se împletesc strâns în cununa tăcerii de nu se mai poate ghici unde și când se stinge viața și adie apropierile morții Nici urmă nu se mai aude nici urmă de umbră pe șoapta târzie a rugăciunii de seară un foșnet de aripi din al șaptelea cer desfășoară alaiul de înstelări cohorta de duhuri ce mi-au
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
Daniel Vulcu, Sorin Dinculescu, Viorica Geantă-Chelbea, Radu Bânzaru, Ada Milea, Sorin Leoveanu, Dan Rădulescu și Încă mulți alții. De câteva ori și-a exersat capacitățile creatoare și În regie (și a făcut-o cu succes!). Acum vocea lui s-a stins, precum cea a lui Hamlet. În ropot de aplauze, ne luăm rămas bun de la minunatul prieten și om de teatru CORNEL POPESCU, un admirabil Om, un strălucit Hamlet. Cum altfel decât așa cum Horațio se desparte de bunul său prieten Hamlet
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
acum întâmplarea deschide fereastra și avalanșa de-aramă intră în orașul asediat de heralzi o ploaie de slove-n turnir așa cum a fost nu se mai știe o uimire crește noptatic pe bolgii de slavă vezi cum lumina s-a stins pe redute din clipă în clipă sigur reveriile acestea transparente lasă să se vadă metafizica morții și te cutremuri prin sângele lor vâslește fâlfâitul nocturn al îngerului exterminator vae soli se-aude de pe cel mai înalt catarg al amiezii ucigașe
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
și ca-n verile copilăriei, soarele se ivi deodată printre nori de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat mergând mai departe îmi trimit mie însumi mesaje, grăind în numele lor, dispăruți și prezenți și e doar ceea ce aud, coborînd pleoapele ne stingem spre a afla că nu murim orice stare deplină a inimii tinzînd a se reproduce, totul în jur fiindu-i răsfrîngere unde, pînă și un cîine e mai lovit de o dojană înălțîndu-și ochii spre tine - viața va mai fi
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
în geamurile sparte de arlechini plîngăcioși (care înjură orașul care urinează în Trotuș mînjind icoanele din ferestre cu nămol c-au pierdut ei împărăția visului c-au rămas oameni de umplutură și sub frunte steaua de mult li s-a stins). Vinul roșu din pahar stă pe marginea mesei și nu cutează să mă întrebe: Inima ta mai bate? Dar creierul ce face el? Ce ocolește? Pune nerv lîngă nerv înnodînd o punte pe care dincolo să te strecoare? Vinul roșu
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
albă Doamnă, Domnișoară. Așa de tristă în atât sublim. E bine când începe să te doară iubirea cărei clipa i-o jertfim. Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă. Luminile salonului s-au stins. Vin după voi în spațiul necuprins. Pădurile mă cheamă și mă-ndrugă. Și ramurile frunze și-au întins pe drumul lung ce-ncepe să mă sugă. Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă. Luminine salonului s-au stins. Și vrând-nevrând
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
s-au stins. Vin după voi în spațiul necuprins. Pădurile mă cheamă și mă-ndrugă. Și ramurile frunze și-au întins pe drumul lung ce-ncepe să mă sugă. Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă. Luminine salonului s-au stins. Și vrând-nevrând mă simt acuma slugă aceleia ce-n luptă m-a învins. Căci aripile-i negre m-au atins și-abia mi-ajunge noaptea pentru rugă. Se-ncruntă vremea, tinmpul e pe fugă. Și dacă se pierde, se va
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
a pijamalei și i-o așeză, frumos, peste plapumă. Apoi se întoarse spre noptieră, aprinse lampa, luă cartea și se prefăcu că citește. La fiece respirație efluviile parfumului îi umpleau nările cu încăpățânare. Cine putea fi? Ana... Lili... Tia... Oana? ...Stinse lampa abia după ce auzi sforăitul ei ușor și egal. Dar somnul întârzia. Oana... Tia... Lili... Ana... Cum mai arătau oare? Se sperie la gândul că trecuseră atâția ani. Apoi, încet-încet, se lăsă legănat de acest refren absurd, până ce nu mai
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
de cote valorice din cuprinsul său. La țigănci este pentru Eugen Simion "o capodoperă a fantasticului românesc" în timp ce Noaptea de sânziene este "o grandioasă ratare". Pe strada Mântuleasa este o capodoperă (și ea) "de limbaj aluziv", dar Lumina ce se stinge e "un proiect eșuat". Eșuat îi pare criticului și "micul roman Nouăsprezece trandafiri", în care "teoriile asfixiază în oarecare măsură viața personajelor". Memoriile de până în 1937 sunt "excepționale" , dar cele de după "nu mai sunt atât de interesante". Eliade devine în
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
Gabriela Melinescu După ce luminile din candelabru s-au stins se lăsase un întuneric și o liniște grea în sufragerie. Că liniștea era de mai multe feluri, asta o știam demult, dar acum ea era punctată - focul topea ceara și aerul o solidifica în formă de lacrimi, două elemente parcă
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
veștejirea, îmi spui cu ochii în departe. Dar eu mi-aduc aminte timpul Când ne eram văzduh și mare, Când scăpăram prin bezna lumii, Mai iuți ca viața și ca moartea. Unde-s balaurii iubirii Care vegheau să nu se stingă înfricoșata glorie, nimbul? Acuma tu mă lași în urmă, Ca pe un câmp de bătălie, Cu iarba arsă de trofee. Să fie o victorie teama De-a mai rămâne împreună? Ne vom supune preschimbării, Rostești cu gândul la plecare, Vom
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]