491 matches
-
sub pătură. Acum puteam să visez cu ochii deschiși, instalat comod într-un fotoliu de răchită, gustând din când în când limonada din carafă. Sub lumina scânteietoare a candelabrului spânzurat de tavan, nu mă mai limita nimic, nu mă mai stingherea nimic, puteam să cred despre mine orice, că eram genial și pregătit să devin nemuritor. Nu mă contrazicea nimeni. Îmi venea să mă scol în picioare și să mă salut eu însumi: „Bună seara, domnule Daniel Petric”. Păcatul meu originar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Dinu mi-a interzis să...” Dar nu m-a lăsat să termin. A mai învârtit o dată roțile căruciorului și s-a apropiat și mai mult. „Domnule sculptor, să nu te încrezi niciodată în doctori. M-ai auzit?” Mă simțeam foarte stingherit în fața acelei femei care ar fi trebuit să fie, în mod normal, acră, înrăită de boală și posacă, dar care mi se arăta dintr-odată foarte volubilă, ba, mai mult, vorbea cu tonul impertinent pe care-l foloseam eu uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ca luptător împotriva minciunii tocmai eu care nu pusesem niciodată preț pe adevăr și râsesem spunându-i într-o seară lui Dinu: „Adevărul are un defect grav, nu poate fi schimbat, e ca un bolovan care, dus în spinare, îți stingherește mișcările, te face să gâfâi, pe când minciuna, oho, poate fi modelată cum vrei. Dacă te pricepi, bineînțeles”. Poate că unii sunt atât de lași încât n-au încredere decât în cămașa de forță, au impresia că numai ea îi apără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la un coniac Napoleon. Bine, era original atunci, pe vremea aia. Era sticla ștanțată și bronată. Acuma nu mai cred că-i așa ceva. Asortam cu Marlboro și Camel. Căutăm să nu fiu în distonanță cu persoana respectivă, ca să nu-l stingheresc și nici eu să nu mă simt stingher. Principii... Încercam să nu profit de oamenii slabi, pentru că și eu am fost slab când eram mic și nu cunoșteam viața. Și încercam să nu profit de cei care-au fost ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Grupul «mistic» de la Gîndirea anunță sosirea lui Jacques Maritain”... O notă explicativă a lui Henri Béhar (tradusă de Fănuș Băileșteanu) pune punctul pe i: „Această foarte scurtă fază de contact demonstrează, în pofida stîngăciei sale, cum anumiți scriitori români se simțeau stingheri în «provincialismul» lor și așteptau consacrarea de la Paris. Ea explică de ce unii, ca Voronca, Sernet sau Fundoianu, aveau să-și schimbe limba pentru a se face ascultați. Dacă volumul lui Costin n-a putut fi editat în Franța, în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
asta era Japonia. Urca acum un munte din apropierea orașului Yamagata, pe care nici nu visase vreodată să-l vadă măcar. De ce a venit în Japonia? Da, a venit în cele din urmă, dar până acum nu a făcut decât să stingherească lumea și să hoinărească ca un câine vagabond. A reușit să-și atragă ura lui Endō, pe care a vrut să-l ajute. Nu-i era de nici un folos nimănui. Constată cu mâhnire că dacă i se întâmpla să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
văd mirat cum ghiarele din când în când îți ies și se retrag în pungi de catifea, ca la pisici, în gând și-n prag la pândă stând. Vorbești ? - Te doare și pe tine întrebarea ? C-un freamăt te mai stingherește-o clipă marea, dar aripa ți-o potrivești spre-a mă curma. POD PESTE MUREȘ La vad, un pod de lemn, cu coperișul de șindrilă, lung cât o uliță de sat, se-ntinde peste MUREȘ. Mal vrea la mal în
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
gîndi Marie, descumpănită. Gildas și Loïc traseră cu coada ochiului spre tînăra femeie ai cărei ochi strălucitori, un pic Încercănați, spuneau multe despre felul În care logodnicul ei și cu ea Își umpluseră ultimele două ceasuri. Îi văzu Întorcînd capul, stingheriți că sînt martorii involuntari ai intimității surorii lor mai mici, iar ea se simți prinsă pe picior greșit, ca atunci cînd era doar o puștoaică. - Și să știți că avem de gînd s-o luăm de la capăt, lansă ea provocatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de alibi, urme de zgîrieturi pe gît... - E vorba de ramuri care... - Sau de consecințele unei Încăierări care degenerează În crimă! - Nu l-am ucis pe Gildas, era prietenul meu, gemu Pérec Întorcîndu-se spre Marie. Spune-i tu, apără-mă... Stingherită sub privirea tăioasă a lui Lucas, tînăra polițistă Întoarse capul pentru a se concentra din nou asupra lui Chantal, a cărei buză sîngera. Fersen Îi puse cătușe lui Yves și se Întoarse spre soția acestuia. - Vă aștept la poliție de Îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bine că ea fusese acolo pe furiș. - Totul indică faptul că frumoasa Chantal a șters-o pentru totdeauna. - Și tragi de aici concluzia că ea și cu Nico Își trăiesc marele amor după ce s-au descotorosit de soțul care Îi stingherea. - Ipoteza amanților teribili e la fel de bună ca oricare alta. - Dar de ce l-ar fi omorît peYves? Îi ținu ea piept. Era deja scos din circuit. - Pentru cît timp? Se duse să claseze scrisorile Într-unul din dosarele consacrate afacerii. - Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
privi spre farul care se profila la capătul insulei. - Niște ștrengari ar fi putut profita de toate aceste Împrejurări la un loc pentru a se juca de-a jefuitorii de corăbii, plimbînd felinare pe faleză fără riscul de a fi stingheriți de cineva, spuse el Înțelegînd unde bătea. Știm că trupul lui Mary a stat cam două săptămîni În apă pînă să fie pescuit. Ziua de 5 iunie, minus două săptămîni, asta Înseamnă 20 mai. Să știi că ține figura! - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fată este nefericită, căci pierde orice șansă de a fi iubită. Nimeni, la drept vorbind, n-o ia peste picior, nici n-o tratează cu cruzime; dar este ca și transparentă, nici o privire nu-i Însoțește pașii. Toți se simt stingheriți În prezența ei și preferă s-o ignore. La cealaltă extremă, o frumusețe excepțională, o frumusețe depășind cu mult obișnuita și atrăgătoarea prospețime a adolescentelor, produce un efect supranatural și totdeauna pare să prevestească un destin tragic. La cincisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aproape îngenuncheat; apare în ușă GUFI; gras și gâfâitor; leneș; se joacă tot timpul cu o codiță de iepuraș.) GUFI; Apă! Apă! (Consternare generală, cu excepția lui ARTUR; ARTUR îi întinde lui GUFI o ceașcă plină cu apă; ceilalți rămân înlemniți, stingheriți.) GUFI (Bea, se șterge de sudoare, plescăie.): Apa... nimic nu se compară cu ea... Apa e principiul vieții! ARTUR (Îi întinde găleata.): Poftim. Luați cât vă trebuie. GUFI: Mulțumesc, mulțumesc... Știți, mie niciodată nu-mi ajunge apa. Când eram mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
râdea și nu mai vedea în amazoane femei sau pseudo-femei, ci o categorie oarecare de soldați. „Niște soldați proști”, vorbi Sun, ajuns în spatele perdelelor. „Și-a meritat soarta. Acum pot fi ceva mai relaxat”. Adevărul era că noutatea morții îi stingherea pe toți. Unul din cei patru a murit - iată o constatare de care nu mai poți scăpa. Nu ești infailibil, cu toate armele și cuceririle tale. Probabil ăsta e motivul pentru care Mallami și Jo își tot amână atacul. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Felix, găsi cu cale să cumpere de pe drum un fișic cu alune americane, pe care le ronțăi aproape numai el. Sosiți în fața restaurantului, G. Călinescu moș Costache trimise pe Felix înainte, spre a preveni pe patron. Felix se strecură cam stingherit printre mese, fiindcă începuse să se strângă lumea (erau orele zece), căutând din ochi pe Stănică, pe care-l bănuia la pândă. Îl dibui pe Iorgu, care, jubilând, se precipită spre ușă, urmărit de Felix, și găsi pe bătrân în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cântat. Au venit de l-au luat într-o noapte, minunîndu-se de toate înclinațiile lui, niște domni foarte simpatici, într-o mașină... După patru ani, aceiași domni au revenit, în același mijloc de locomoție, și tot către seară. Au tropăit stingheriți în antreu și ne-au spus: - Doamnelor, sîntem de-a dreptul distruși! Va trebui să ne semnați niște acte. - Nu credem că vom semna nimic. - Trebuie să semnați! Și au scos, disperați, niște pistoale, dîndu-ne de înțeles că, dacă noi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gâturile pline, grase și oloage, curcani negri-albăstrii, cu pene bătând în roșu, porumbi pe acoperiș, iar lingă poartă gâfâia un porc creț. Casa, albă, spoită cu var și împodobită cu preșuri, totul lună, să nu te-atingi! La început fură stingheriți și unii, și alții. Aglaia vorbea pentru toți: c-o fi, c-o păți, că boul bălții. Se vedea bine că mai cununase oameni. - Da fata pe unde e? se miră ea prefăcută. - Dincolo, e cam sperioasă, nedusă-n lume
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lângă albia așezată cu grijă de gunoier. 43 Era vremea să plece. În curte, brutarul se răstea la lăutar: - Ce, mă, voi dormiți? Cântați marșul de plecare, că se duce mireasa! Țiganii se dezmeticiră. Lina, însoțită de maică-sa, călca stingherită lângă Stere, care o aștepta, vorbind cu nașul. Acesta îi opri la masă, să soarbă cu el o ciorbă de potroace, acră foc, gătită de soacră la repezeală, să-f scoale din osteneală, că era făcut zmeu și abia își mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
veni din zona teoriei artelor vizuale. Toma Pavel, ca și Giovanni Bottiroli, de altfel, a sesizat avantajele unei abordări interdisciplinare. „În timp ce în discuțiile literare și semiotice recente mimesis-ul a fost abordat cu neîncredere (...) - nota Pavel -, teoreticienii artelor vizuale, mai puțin stingheriți de griji narative, au purtat o dezbatere importantă asupra naturii reprezentării artistice. Se bazează ea pe asemănare? Care îi sunt raporturile cu referința și denotația? Care e rolul convenției în reprezentarea artistică?”1 În acest sens ar trebui amintită poziția
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
la ureche. Dar lângă ea nu era nimeni, doar pe trotuarul celălalt, silueta uscățivă, cu ochii luminați. O privi nemișcat, până ce fata se liniști. Se întâmpla des, se simțea privită mereu când se întorcea după căderea nopții. La început fusese stingherită, apoi se obișnuise. Ceea ce nu putea înțelege era cum de știa când se întoarce. Îi venea greu să creadă că o aștepta în fiecare noapte, chiar și atunci când gerul sticlea, doar ca s-o vadă. Dar nu-i vorbise niciodată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în satele lor îndepărtate, unde m-am dus cu câțiva dintre ei. Afectând timpul lor de lucru, această disponibilitate completă era subordonată în întregime nevoilor anchetei, așa cum apăreau ele pe parcursul derulării acesteia. Înlocuiți la posturi de colegii lor, fără a stingheri se pare organizarea muncii, perfect rodată, salariații au dispus deci de toată libertatea necesară pentru a se implica în cercetare, după propriile preferințe. O atare configurație poate surprinde, și m-a uimit și pe mine, determinându-mă să reinterpretez, la
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
ocupă cea mai mare parte a tratamentului și se concentrează pe problemele personale. Se folosesc de obicei tehnici expresive, care ajută la eliminarea blocajelor care apar la copii. Aceste blocaje se prezintă în comunicare verbală, prin faptul că se simt stingheriți sau opun rezistență în a-și exprima direct trăirile interioare sau nu le conștientizează. Astfel că, aceste tehnici care sunt: desen, modelaj, povestiri încurajează proiecția, uneori aceasta fiind singura cale prin care copilul vorbește despre el. Dar, este important de
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
emoționa, a făcut-o câtă vreme nu s-a lovit de crisparea mea, manifestată destul de devreme, în fața oricărei efuziuni. Îmi displăcea mai cu seamă manifestarea unei emoții prin lacrimi; plânsul îmi provoca un amestec de spaimă și iritare, mă și stingherea nespus, pentru că nu știam ce trebuie să spun sau să fac pentru a-l opri și mă apăram de el prin ricanare sau prin bagatelizarea situației care îl provocase. Mai târziu, am ajuns să consider ușurința cu care plângeau femeile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
au întristat ca o după-amiază de duminică. "Era inevitabil ― în calitatea ta de "nostolog" ― să recuperezi Rombachwegul de-acum 20 de zăpezi. Îmi amintesc și eu fiecare detaliu al vieții noastre de atunci: romanticele tale spitalizări, în timpul cărora erai, uneori, stingherit de aspectul meu de Gastarbeiter meridional, desanturile comune prin magazine în care mă înțoleai cu forța, prietenii episodici (Ursula, soțul și fiul, doctorii proaspăt azilați, cu nevasta aia crocantă, familia din Karlsruhe, cu fiul zărghit, incapabil să piardă la "Yams
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
place chiar să facă paradă cu evlavia sa. Dacă 'n vremea rugăciunii e afară de casă, pune să-i aștearnă un covor la pământ și-și face rugăciunile înaintea norodului. Dar i se 'ntîmplă, ceea ce prorocul oprește espres, că se lasă stingherit în evlavia lui, ba o întrerupe chiar pentru a da porunci slugilor sau a saluta pe vrun cunoscut. Când locuia încă în micul său palat de la Kiahat-Hodne, ținea un soi de popă de casă, pe care-l trata ca pe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]