310 matches
-
Avea acasă, cu a Iui, doi copii mari, dați la liceu, să învețe, și nu i se întîmplase niciodată ce-a pățit în noaptea aia. Bozoncea îl mirosise. I-a șoptit Didinei: - Ăsta e, ai grijă de el... Pungașii mestecau stingheriți și Sandu îl îmboldea pe sub masă pe ăl bătrin: - Nu așa, Gheorghe, că-mi vine jitia când te văd, parcă ești la noi în groapă. Ține ca lumea furculița, n-auzi? Codoșul înghițea cu noduri și nu mai vedea înaintea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de ele. 201 Paraschiv ținea în brațe pe una slabă și uscată pe care atârna rochia. O privea cu îndrăzneală drept în ochii osteniți și spunea: - Când te mai văd, cucoană, că tare mai ești șucară... - Glumești dumneata, râdea ea stingherită. - Ce vorbești?! Mie așa-mi plac femeile, mai obosite. Găina bătrână face zeama bună... - Fugi d-acilea, că râzi de mine... - Nu râd, mînca-ți-aș ocarina! Câțiva meseriași băteau cu conferi și deasupra lor căzu o ploaie de hârtii mici. Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să ascundă nenumăratele primejdii de pe ulicioarele din Albaicin, unele noroioase și alunecoase în primăvara aceea ploioasă, altele pavate cu lespezi, dar cu atât mai periculoase, deoarece orice piatră lipsă putea fi o capcană fatală pentru viitoarele mame. Sfârșite de oboseală, stingherite, ajunse la capătul răbdării, Salma și Warda, de data asta solidare, se prăvăliră pe același pat, cel al slujnicei, „Horra“ nefiind în stare să urce scara până la iatacul ei, în vreme ce taică-meu o lua iarăși din loc spre tavernă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oară: — Bărbații s-au dus întotdeauna la crâșmă; bărbaților le-a plăcut întotdeauna vinul. Dacă n-ar fi așa, de ce ar fi trebuit ca Dumnezeu să-l interzică? A doua zi, l-am reîntâlnit pe Harun Iscoditorul fără să fiu stingherit. De întâlnirea cu tata mă temeam eu. Din fericire, trebuia să plece la țară, unde căuta un teren de luat în arendă. S-a întors peste câteva săptămâni, însă soarta ne înecase deja necazurile, și pe ale mele și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să fie numit într-un post de sfetnic, de secretar sau de cârmuitor al unei provincii. Mi-amintesc că într-o zi, la întoarcerea lui de la palat, l-am întrebat dacă mai vorbise despre Mariam. Răspunsese pe un ton cam stingherit: — Câștig încetul cu încetul încrederea suveranului. Curând voi fi în măsură să obțin de la el, fără nici o dificultate, eliberarea surorii tale. Deocamdată, se cuvine să acționez cât mai delicat cu putință, așa că aș greși dacă i-aș cere ceva. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai mult decât stăpânul meu adorat. Rostind acete cuvinte, își apropiase buzele de ale mele. Dacă inima-mi bătea puternic, ochii mei cătau cu îngrijorare spre perdeaua fină care ne despărțea de încăperea vecină, unde se afla unchiul ei. Deloc stingherită, Hiba își desprinse rochia; oferindu-și trupul de abanos sculptat privirii și mângâierilor mele, îmi șopti: — Până acum, m-ai îmbrățișat ca pe o sclavă. Astăzi, ia-mă liberă! O ultimă oară. * * * Părăsind-o pe Hiba, nu aveam decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
HAMALUL: E normal. Nu trebuie să vă simțiți jenat. Am să vă dau niște pâine. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Încă nu. Mai aștept. Poate că n-o să fie nevoie, poate că nu e decât o părere... HAMALUL: Poate... (Pauză, personajele ușor stingherite.) HAMALUL (Face câțiva pași, deschide o ușă, scoate câteva unelte, privește soarele.): S-a ridicat... acum o să se facă din ce în ce mai cald... La prânz o să fie cumplit de cald... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: În fiecare zi... e așa de cald? HAMALUL: În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-l supăr ori, și mai rău, să-l rănesc, sau să mă abțin În speranța că, pe parcurs, ordinea Întâmplărilor se va reface de la sine, În virtutea logicii povestirii? Observasem după ambele incidente, cum le numise el autoprotector, că se simțea stingherit și Încerca din răsputeri să le facă uitate - din pudoare, din orgoliul de bărbat care nu admite că ar fi bolnav, nu știu. Mi-am zis că, În Împrejurări de-astea, un compromis dulceag cu adevărul nu poate pune În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
n-am Înțeles de ce am fost despărțiți, am Întâlnit-o Întâmplător pe Tamara Într-un tren suburban. Timp de câteva minute, Între două opriri, pe coridorul unui vagon care se zgâlțâia și zdrăngănea, am stat unul lângă celălalt, eu - extrem de stingherit, copleșit de regrete, ea -consumând un pachet de ciocolată, rupând metodic câte o bucățică tare din ea și vorbind despre biroul unde lucra. De o parte a șinelor, deasupra smârcurilor albăstrui, fumul Întunecat al turbei care ardea se Îmbina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
încerc. — Așa, băiete. Ia-o cât mai mieros. Cu mult sirop și dulceață. Dar nu a vrut să sune de la mine de-acasă. Nu numai pentru că era și Lucy acolo, mi-a spus, ci și pentru că s-ar fi simțit stingherit știind că eram eu prin preajmă. Tom cel delicat și capricios, cel mai delicat suflet din lume. Bine, i-am spus, dar ăsta nu era un motiv să se ducă înapoi acasă. Eu și Lucy puteam să ieșim, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să vă garantez, domnule sergent, ca nimeni n-a părăsit baraca mai mult de trei minute. Singurul care era afară era Mulay. Făcu o pauză și adăugă, părând că nu dă importanță faptului: — Și dumneavoastră, bineînțeles. Sergentul major se agită stingherit, își pierdu stăpânirea de sine pentru câteva zecimi de secundă și simți că o sudoare rece i se prelinge pe șira spinării. Se întoarse spre Mulay, care rămăsese înțepenit lângă ușă, și îl fulgeră cu privirea. — Păi, dacă n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de manifeste. M-am uitat și eu, ca omu', și chiar m-am amuzat. Era o reacție la prima vedere. Îl invidiam pe artist și mai că mă mândream, pentru că mi se așezase pe umeri povara acestei glorii estetice. Când, stingherit, a reluat începutul refrenului, interpretând un solo de cucurigu, privindu-ne, a realizat caraghioslâcul situației, a luat catalogul, cârnatul cu toarășul și dus a fost... În zadar încercam să explic inșilor care mă eroizau că n-am pic de talent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de uniți, Încît ai fi zis că au drept de viață și de moarte unul asupra celuilalt. — Te rog, nu mai vorbi! Îi spuse Anna lui Rowe. Nu folosește la nimic. Frunțile le erau brobonate de sudoare. Rowe se simțea stingherit și neajutorat. — Promite-mi măcar că n-o să-l lași să fugă, o rugă el. — Promit, zise ea, ridicînd din umeri. Iar cînd el ieși, Anna Încuie ușa. Mult timp după aceea, Rowe nu auzi nimic - o singură dată parcă scîrțîitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
iar sfârșitul anului, inevitabil, avea să-i despartă. Michel se schimbase: acum asculta Jimi Hendrix și se tăvălea pe mochetă, era foarte pătruns; la mult timp după ceilalți, Începea să manifeste semne vădite de adolescență. Și el, și Annabelle păreau stingheriți, se luau de mână mai rar. Pe scurt, cum rezumase Bruno situația În discuțiile cu psihiatrul, „totul se bulibășea”. După povestea cu Annick, pe care, În amintirea lui, avea tendința s-o vadă mai frumoasă (de altfel, prudent, evitase s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
primăvară Din capul locului țin să știi că sînt o ființă des întîlnită, departe de tot ce singularizează pe oamenii neobișnuiți, și te asigur că tot ce mi s-a întîmplat mie i se poate întîmpla oricui. Nu mă simt stingherit să spun, cu oarecare emfază, că floarea al cărei nume îl port a fost un simbol: puritatea ei nu rezistă asprimilor din jur și piere, lăsînd în loc o buruiană plină de miez. Mai pot să te asigur că schimbarea asta
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
șopti ea, la mine nu se poate. N-am înțeles ce nu se poate, așa că i-am pus o întrebare cam tîmpită: - Sîntem în vizită la cineva? Răspunsul îmi sună batjocoritor: - Acuși, acuși se întoarce și vecina. Am urmat-o stingherit. Cum o să-și explice vecina prezența mea? Fixînd intrarea prin care trebuia să apară aceasta, îmi și închipuiam figura și mă cuprinse necazul pe toanele Patriciei. Singura încăpere a locatarei (se vedea bine, era o sărăntoacă) avea mai multe destinații
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
spuse: — Acum poți să te-ntorci. Mama se ridică și femeia din spatele ei spuse: — Stai jos, pentru Dumnezeu! Pe ecran, m-am întors și m-am uitat la ea, spunând: — Mamă, ce provocatoare ești! Shirley își dădu părul spre spate, stingherită. Mama mă apucă de mână și mă smulse de pe scaun. Am țipat, protestând. — Sst! făcu femeia din spatele nostru. — Ce faceți? spuse bunicul. — Plecăm, asta facem, spuse mama. Și o să veniți și voi dacă nu vreți să vă duceți pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mănâncă, spuse Kenneth. Ea ieși din spatele capului său, cu trupul înfășurat în cămașă până la genunchi și spuse: — Acum poți să te întorci. El se întoarse și o privi. Părea încântat. — Mamă, ce provocatoare ești! Shirley își dădu părul spre spate, stingherită. Mâna mea se opri. Am întins mâna ca să apăs pe butonul de pauză, dar m-am răzgândit. Kenneth începu să se plimbe prin cameră și spuse, bravând: — Cred că ești cam speriată, având în vedere ce se întâmplă aici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de mult prețurile, încât galeriile mai mici nu-și pot permite să le cumpere și toate sfârșesc în colecții particulare. Deci ceea ce faceți voi de fapt este să privați țara de propria cultură. Simplu ca bună ziua. Sorbi din vin, ușor stingherită. — Oare cu cât timp înainte și-a pregătit acest mic discurs? întrebă Hilary. — E un punct de vedere, spuse Roddy și are dreptul să și-l spună. Se întoarse spre Conrad, sperând să învioreze atmosfera. Tu ce părere ai? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui retezat purtate de apele Hebrusului. M-am așezat pe pat. — A! — Acum înțelegi de ce nu vreau să le arăt altora lucrările mele. Erau puține speranțe să se spulbere tăcerea care a urmat. Priveam în gol, nu foarte departe, prea stingherit ca să-mi iasă pe gură ceva în chip de scuze, în timp ce Phoebe se așeză la birou și începu să ascută un creion. Aproape că ajunsesem la concluzia că trebuia să mă ridic și să plec fără a mai rosti vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îi răspunde dintr-un colț o pasăre ținută în colivie, vietate pe care oaspetele abia acum o bagă de seamă. Închide cartea, o pune la loc pe raft, se apropie de pasărea care-l privește cu ochii ei perfect rotunzi. Stingherită, ea se foiește, dă din aripi și zburătăcește de pe stinghie pe cutia de semințe. Își apleacă puțin capul într-o parte și cotcodăcește. Ești prea aproape de mine, nu-ți dai seama că ești imens iar eu sunt numai de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
spus în glumă că am nevoie de ajutorul lor, și iată cum: dacă ne vom întîlni, ― fiind de față și inginerul, și ele, și eu ―, Geurtie să mă întrebe inocentă: "Allan, ce-ți mai face iubita?" Eu mă voi preface stingherit, voi încerca să fac semne, dar Geurtie va vorbi înainte: "Haide, nu te mai preface că nu știi despre cine e vorba! Te întreb ce mai face Norinne (sau Isabel, sau Lilian, orice nume de fată îi va veni în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că nu-ți place să să scriu în timp ce d-ta vorbești? mă întrebă ea brusc, privindu-mă drept în ochi și cu un glas de o feminitate care m-a surprins. Am răspuns ceva în treacăt și mi-am continuat stingherit, e drept, dar și puțin înfuriat. Ea și-a plecat din nou ochii pe caiet și a scris: "E târziu, prea târziu, dar nu e tîrziu". ― Ce înseamnă asta? o întrebai, căci nu mă putui opri să nu-mi arunc
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pierde; numai gândul că n-am s-o pot avea din nou alături de mine mă înfiora și îmi întuneca mintea. Nu credeam că aș fi putut supraviețui sănătos unei despărțiri de Maitreyi. Dacă atât timp cât o știam a mea, de nimeni stingherit să-i vorbesc și să mi-o apropii când vream, o iubeam, apoi acum, când eram despărțiți prin nu știu ce primejdie, dragostea crescuse până la sufocare și simțeam că înnebunesc așteptând ceasul când am s-o pot vedea și strânge din nou
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la îndemînă un mijloc, unul singur: o întrebare. Dar încă n-am s-o pun... Pentru că, în fond, ce fel de identitate aș descoperi? Cea care mă interesează pe mine e aceeași, sub orice mască. Fetele începură să râdă, oarecum stingherite, privindu-se una pe alta, și pe furiș, privind spre Orlando, care părea abătut, cufundat în gânduri. Adrian râse și el, cu poftă, foarte bine dispus, parcă veselia fetelor ar fi fost irezistibilă și molipsitoare. - Sînteți așadar aceleași, spuse, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]