2,691 matches
-
zace mort într-o băltoacă de sânge, după ce s-a izbit cu mașina de vreun stâlp, undeva, pe drum. Când se întoarce în bucătărie, mama parcă-i un portret de El Greco. — Mâncați, dragii mamei flămânzi, ne zice ea cu glas stins, hai, drăguților, mâncați, dați-i drumul, n-are nici un rost să mai așteptați... Și cine n-ar fi copleșit de durere? Să ne gândim numai la anii ce vor veni - cei doi copilași ai ei orfani, ea însăși văduvă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
una, Teona, soția lui Trifon, ai s-o cunoști sîmbătă: frumoasă, fină, elegantă și cultă..., dar nu arogantă. Mihai strînge încă o dată mîna și iese. În urma lui ușa e încuiată, apoi, prin ochiul de sticlă mată vede lumina din hol stinsă. Coboară cele cîteva trepte pe ghicite, că zăpada a uniformizat totul, înoată pînă la genunchi spre poartă, iese din curte, iar cînd ajunge în stradă se lasă în voia viscolului cu o plăcere bolnăvicioasă, asemenea fanaticilor ce-și dau bice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aduse de el cu brațul, de afară, dintr-o magazie descoperită prin întuneric, spre ziuă, cînd l-a trezit femeia și i-a spus să facă ceva măcar pentru cei doi copii dacă ceilalți pot să rabde, că odată focul stins, se simțea cum răceala se ridică din cimentul de pe jos, întîlnindu-se cu cea venită dinspre ferestre chiar la genunchi, pătrunzînd adînc, cuibărindu-se în oase. Soțul ia copilul în brațe, se apropie de Ovidiu, care servește pe cei de lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dezinvolt, aruncînd piciorul stîng peste dreptul, dezgolind genunchiul ridicat, lăsîndu-l așa, absentă total la prezența lui Mihai. Își scoate o țigară, scoate și pe a doua oferindu-i-o lui Mihai, care arată spre țigara de pe marginea scrumierei, întreagă dar stinsă. Nici ciorba reîncălzită și nici țigara reaprinsă n-au haz surîde Maria, luminîndu-și pentru o clipă clipă sesizată de Mihai ca un fior -, fruntea ei întinsă tot timpul, ca de adolescentă, trădînd ochiului interesat încremenirea pietrei șlefuite. Mihai ia bricheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
interiorul de la Cerbul. Era întunecos și plin de fum acru. Peste tot erau bărbați în costume, cu mutre de porci, care se sprijineau de ce apucau. În clipa în care Bull ar fi intrat pe ușile batante, ochii lor căprui și stinși s-ar fi pironit asupra lui și ar fi început să-l dezbrace din priviri... Asta era! Se simțea deosebit de vulnerabil, își dădu seama Bull, șocat de noua descoperire. Se poate să-mi fi pierdut busola. Probabil că rana e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pâlpâie și să se rotească cu Cristos cu tot vedeam geamul nostru de la patru luminat strigam ma și Fi simțeam o primă bușitură fugeam cu pumni în cap sunetele îmi dispăreau mă trezeam în patul meu transpirat și cu lumina stinsă tovarășa de la grădiniță mă punea să spun prima poveste. Vă văd pe toți așa: așezați pe scăunele într-un semicerc (cum o să știu să-i spun mai târziu). Doar eu în fața voastră mai aud vrăbiile din curte, pentru că voi așteptați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
măgăruș de pluș (și tusea mea seamănă cu tusea măgărească), sunt întins pe iarbă, tata stă în genunchi lângă mine, e alb ca norișorul, ce ciudat!, are hainele uscate și ochii uzi, are buzele verzi-albastre și între buze o țigară stinsă, un chiștoc. Lângă tata e Nicu, băiatul care ne vinde râme și mai pescuiește câteodată cu noi, are hainele ude fleașcă și ochii uscați, el m-a scos la suprafață, nu dintre miracolele mele (unde mi-am propus acum, scriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lui FC Liverpool, iar zborul cocorilor, invocat de titlul peliculei, s-a dovedit a fi doar o metaforă, un truc menit să înșele cenzura moscovită, fiind vorba în realitate de un fâlfâit de aripi mai fragil, mai tandru și mai stins decât al păsărilor călătoare, ivit mai întâi în camera mare a apartamentului 40 (din D 13), revărsat apoi prin fereastra deschisă peste Drumul Taberei. Dacă ar fi să vină scrisoarea de la Mateiul mic, dacă o să apară într-o bună zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
până când baba care-i găzduise le-a zis cu milă: „Puneți, maică, și niște făină în laptili ăla“. 3. Miracolul văratic al combinatului de la Ișalnița În anii de început ai republicii, ceasul istoriei personale a bunicului meu ticăia lent și stins, cât să nu supere bătăile marelui orologiu al istoriei colective. Ca frate al unui deținut politic și ca ginere de industriaș, inginerul Mircea Chiril (fostul băiețel) lucra pe șantiere izolate, spre care dosarele de cadre răzbeau cu greu din pricina norilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o vreme În pragul ușii deschise a unei vechi colibe de munte, cu bătrînul Tu Fu. Privind tăcuți În zare, către vălătucii de ceață albă ce se ridicau dinspre vale, ascultînd cum suflă vîntul prin perdelele de trestie și reverberațiile stinse ale clopotelor unui templu din depărtare, eram fiecare „singuri cu zece mii de lucruri”. După asta, m-am grăbit să mă Întorc rapid În Anglia - sărind peste oceane, continente și secole la fel de ușor cum sari de pe bordură -, unde am Încropit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ai vreun prieten care să-ți Încaseze un cec? — Da, cred că da, zise el, simțind deodată că nu-i poate mărturisi că nu are nici un prieten. — Perfect... Atunci... rămîi ascuns mai departe, rosti ea, cu o voce atît de stinsă, Încît Rowe trebui să-și Încordeze auzul. — Bine, voi rămîne ascuns. Domnișoara Hilfe agățase receptorul În furcă. Rowe făcu la fel și se Întoarse În Holborn. În fața lui pășea un bibliofil, cu buzunarele burdușite cu cărțile cumpărate În sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și simplu Într-o cameră odihnitoare, În care se auzea susurul unei fîntîni și În care mirosea a medicamente. Era iarnă, copacii erau negri, iar vîntul azvîrlea În răstimpuri ploaia În ferestre, sfîșiind liniștea din odaie. O dată, auzise un geamăt stins, venind de departe, dinspre cîmpuri și răsunînd ca sirena unui vapor. Cufundat În visele-i tulburi, Digby zăcea ore În șir... Atunci poate că și-ar fi adus aminte de tot, dar n-avusese destulă putere să fixeze aceste reminiscențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Văd că nu-i tratați prea prost pe criminali! adăugă el, simțind că ceaiul Îi dă puteri. Continuă cu amintirile, Îl Îndemnă detectivul. — Îmi amintesc de o mulțime de oameni strînși roată În jurul unei mese, Într-o cameră cu luminile stinse. Mi-era teamă că cineva ar putea să mă Înjunghie sau să mă sugrume pe la spate... Pe urmă, am auzit un glas... e ceva Îngrozitor, nu-mi pot aminti ce spunea... Deodată, lumina s-a aprins și-am văzut lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
masă și continuă: — E o problemă frumoasă. Aproape că am putea s-o exprimăm În termeni algebrici. Povestește-mi tot ce i-ai spus lui Graves. Rowe repetă tot ce-și amintea - Îi vorbi de Încăperea aceea ticsită, de luminile stinse, de vocea care-l speriase atîta... — Graves nu a apreciat, cred, toate aceste detalii, Îl Întrerupse domnul Prentice Împreunîndu-și mîinile pe genunchii osoși și legănîndu-se ușor. Bietul Graves! Crimele pasionale ale hamalilor din gări, iată sfera lui de preocupări! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
genitale cu husa elegant lucrată a lentilelor. Le ascultam pe surori cum se ceartă în camera personalului. Iar Catherine venea în vizită. De obicei, își săpunea mâna cu calupul mic de toaletă din farfurioara udă dinăuntrul dulăpiorului meu, cu ochii stinși pierduți dincolo de fereastra plină de flori în vreme ce mă masturba, în mâna stângă cu o țigară de-o marcă necunoscută. Apoi, fără să i-o cer, începea să vorbească despre accident și despre cercetările poliției. Descria starea mașinii cu o plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
finisajelor aparatelor și ale butoanelor de claxon, ale oglinzilor retrovizoare și cadranelor de bord. Fața unui om al cărui nas fusese zdrobit figura alături de o emblemă cromată a anului de fabricație al mașinii. O femeie tânără de culoare cu ochi stinși stătea întinsă pe un pat de spital cu o oglindă retrovizoare introdusă alături, privirea sticloasă a acesteia ținând locul propriei sale vederi. Comparând chestionarele completate, am observat cum subiecții aleși de Vaughan imaginaseră diferite feluri de accidente. Alegerile Verei Seagrave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
celor care nu sunt, intrați. Avansam printre pietrele funerare, când m-a atins o umbră iute și foșnitoare; a frânat și a coborât din șa. — Domnul Kauderer! - am exclamat, uimit să-l văd mergând pe bicicletă printre morminte, cu farul stins. — Sst! - mi-a poruncit să tac. Dumneavoastră comiteți imprudențe grave. Când v-am încredințat observatorul, nu mi-am închipuit că aveați să vă compromiteți într-o încercare de evadare. Aflați că noi suntem împotriva evadărilor individuale. Trebuie să dăm timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
subterfugiul și asta n-ar fi dat foarte bine. Un inel cu diamant, răspunse ea. Asta poartă femeile logodite în zilele noastre. Așa-i la modă. Domnul J.L.B. Matekoni continuă să privească posac în pământ. — Diamante? întrebă el cu glasul stins. Ești sigură că asta-i cel mai la modă? — Da, îi răspunse Mma Ramotswe ferm. În ziua de azi, în cercurile moderne, toate doamnele logodite primesc inele cu diamant. E un semn că sunt prețuite. Domnul J.L.B. Matekoni ridică privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
el. O să țin minte asta. — Câți cilindri are o astfel de mașină? se interesă fetița. Șase? Domnul J.L.B. Matekoni zâmbi și se întoarse spre băiat. — Ei bine, câți cilindri crezi tu că are mașina aia? — Unul? presupuse băiatul cu voce stinsă, continuând să se uite în pământ. — Unul!? îl luă peste picior sora lui. Nu-i un motor cu combustie internă! Domnul J.L.B. Matekoni făcu ochii mari. — Motor cu combustie internă? De unde ai auzit tu de astfel de motoare? Fetița dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și părțile sexy din viața tuturor, zice Seth. Are sens sau nu? Poate, dar numai dacă iei 500 de miligrame de progesteron micronizat zi de zi. Câteva minute de panoramă se scurg dincolo de geam. Doar niște munți amețitori, bătrâni vulcani stinși, în mare parte genul de lucruri care se găsesc sub cerul liber. Acele eterne motive naturale ale naturii. Materii prime în starea lor cea mai primă. Nerafinate. Râuri neîmbunătățite. Munți prost întreținuți. Mizerie. Plante care cresc din mâl. Vreme. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Dă-mi negare. Zise: — Hei, e frig. Dă-mi ignoranță. Am aprins lumina din cameră ca să mă văd doar pe mine în geam. Apoi am tras draperiile. Nu l-am mai văzut niciodată pe Shane. În noaptea asta, cu luminile stinse, cu draperiile trase și ușa de la intrare încuiată, cu Shane dispărut, cu excepția fantomei lui, întreb: — Ce paradă? Mama zice: — E Parada Gay Pride. Tata zice: — Mărșăluim cu P.P.L.G. Și le-ar plăcea să mărșăluiesc cu ei. Le-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
printr-o crăpătură a sticlei. Apoi i-a ieșit în întâmpinare, în prag, fără să-l lase să aștepte cumva, așa cum se întîmpla în mod obligatoriu cu oricine ar fi venit la Vilă din Vladia. Mozaicul era de un roșu-sîngeriu stins, literele salutului "Salve" erau lustruite cu grijă într-o nuanță mai vie. Oricine venea avea vreme să-și dea seama de inscripție, să o salute la rîndu-i și să se simtă ca în fața intrării într-o altă lume. Așa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
au pus În grabă crepidele și‑au pornit‑o pe urmele lor. Unii se mai Întorceau În cătunul lor după un an‑doi, alții după zece, vlăguiți de‑atâta drum și cu bărbile Înspicate, acum și ei glăsuiau cu vocea stinsă, ținând mâinile Încrucișate pe piept. Vorbeau despre minunile Lui, despre pildele Lui, Îi propovăduiau Învățătura, disprețuiau tot ce e desfătare, purtau straie ponosite, se hrăneau cumpătat, iar când sorbeau vinul, ridicau potirul cu ambele mâini. Tare se mai Înfierbântau când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
abisuri și hăuri, ținându‑l la piept ca un păstor cuvios, cu ochii‑n pământ, neîncumetându‑se nici el să se uite În ochii Întunecați ai lui Kitmir, obloniți de albeața somnului, ochi brumării, ca pruna, Închiși pe jumătate, aproape stinși. Nici el, Dionisie, nu putea prinde privirea lui Kitmir, chiar când băiatul se oprise lângă el la intrarea În galeria Îngustă, ca să le dea Întâietate celor care‑l purtau, care se Încovoiaseră până la pământ, mergând aproape de‑a bușilea; iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sub care se prefirase lumina, va fi săgetat de o durere precum tăișul lamei de oțel a briciului pe pupilă, după care va privi În jur, În stânga și‑n dreapta, apoi la chipurile lui Ioan și Malhus, confrații săi, chipuri stinse, ca și al său probabil, dar toți trei cu ochii pironiți la azuriul cerului ca la o minune a lumii. Oare și ăsta era tot vis? Încremenirea lor Înfocată, seninătatea, cucernicia față de soare și de lumina zilei lui Dumnezeu, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]