523 matches
-
pământul, cerul și aerul lor. Nu doresc nicidecum să plece din locul ce i-a văzut născându-se. Dorința lor cea mai mare e să trăiască în pace și să păstreze raporturi armonioase cu vecinii. Le place să-și apere stirpea, obiceiurile și religia. Își petrec viața pe pământul acesta și rămân în el și după moarte, reîncarnându-se în plante sau animale. Vorbele Aiei capătă tonuri patetice. Încep să fac haz de ea, afirmând că printre vitejii „apărători” am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
IAȘI Nu permit disidenți pe platforma combinatului. Te arestez ca dușman al țării și al poporului! Gheorghe Buhac, director general. Gestul depunerii semnăturii l-am făcut dintr-un principiu moral omogen și neântrerupt, potrivit culturii și preocupărilor politice personale, adecvat stirpei din care provin: Șase bărbați din familia macedo-românului GHIȚA TACU, tatăl meu, începând cu anul 1948, s-au luptat decenii întregi cu moartea prin temnițele și lagărele comuniste de exterminare. Să nu mai amintesc de calvarul eroicului răzeș din Valea
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
ultimelor acorduri jubiliare (puține, totuși) ale anului Eminescu, dar cercetarea lor a continuat în demersurile temeinice ale unor oameni interesați a desluși aici adevărul, nu atât din litera scrisă, cât din subtextualitatea ei. Între aceștia, Dan C. Mihăilescu, eseist din stirpea celor mai rafinați pe care i-a dat literatura noastră în ultimele decenii, critic literar cu o fină pătrundere în mecanismele creației literare, formator de opinie culturală în emisiuni de radio și TV. Având ca punct de pornire cronicile sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
n-are cine le sta împotrivă cu sabia! Ai mei, cei dragi n-am nici o știre -, sunt, poate, descăpățânați; au, mai rău, sunt robi, în lanțuri, pe drumul Stambulului... Și...și, poate, în Scaunul Moldovei se lăfăie "omul turcilor", Alexandru-Aron, stirpea ucigașului tatălui meu. Se îneacă, tușește, tușește... I s-au umezit ochii. De arșiță și de lacrimi, pereții, lumânările, totul îi joacă pe dinaintea ochilor... Daniil, copleșit, îngână: Mult chinuită țară... Moldova-i o jale! O ruină fumegândă! Jur împrejur, vrăjmașii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Bodea. Doamna Maria se ridică din jilțul domnesc alăturat, puțin mai mic ca al Domnului. Cu o distincție princiară, așteaptă să se facă liniște. Vă mulțumesc! spune ea scurt, cu o voce limpede, înclinând ușor capul, cu demnitate. Doamna Maria, stirpe coborâtoare din dinastia Paleologilor Bizanțului, este o prea frumoasă femeie de vreo treizeci și cinci, treizeci și șapte de ani, înaltă, cu părul negru, lins, împărțit de o cărare la mijloc; ovalul feții cu bărbia ascuțită îi trădează voința și mândria; ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ei, se mulțumește și cu copia! Nu! Nu-i adevărat! o înfruntă cu mândrie Voichița. Adică mint eu?! se dezlănțuie Maria cu ură. Te-ai strecurat hoțește în așternutul bărbatului meu! Și eu sunt aceea care mint?! Ești o stricată! Stirpe de Basarabi corciți cu Mușatini, niște stricați! Te-ai aruncat în partea tătâne-tu preafrumosul cadân al Marelui Sultan! Abia ți-au înmugurit țâțele, dar te pricepi la farmece de zăpăcit bărbații! Viperă, ai mușcat mâna ce te-a ocrotit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
armia otomană, cu Măritul Mahomed în frunte, e pe picior de plecare către Moldova, dezvăluie Isaia. A dat Domnul! se închină Negrilă cu entuziasm. Să vină! Să vină!! L-au ajuns blestemele noastre. Padișahul aduce cu sine pe Alexandru Aron, stirpe a binecredinciosului răposat Aron Petru-Vodă, să-l pomăzuiască domn în Scaunul Moldovei. Să trăiască! Măria sa Alexandru Aron mi-a trimis carte cu poruncă să lovim de moarte fiara încolțită, de vrem să ne întoarcă vechile noastre drepturi: "Pregătiți calea Domnului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nimic nu-i stă în cale. De aceea, să nu zicem hop până n-am sărit! spune Isaia frământat de un gând. De aceea, bine ar fi să "netezim căile Domnului", dar să nu uităm că și Alexandru e tot stirpe blestemată de Mușatin. Parcă poți știi ce venin de năpârcă zace și-n gușa aistuia... Ne-am fript în ciorbă, suflăm și-n iaurt"... Oricum, ne-a fost învățătură. Ochii pe el! Alexa înfierbântat, ia cuvântul: Mă bate un gând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
poate flutură steagul verde al Profetului!... De ai mei, cei dragi, n-am nici o știre; sunt, poate, descăpățânați au, mai rău, sunt robi, în lanțuri, pe drumul Stambulului... Și... și, poate, în Scaunul Moldovei se lăfăie "omul turcilor" Alexandru Aron, stirpea ucigașului meu tată!... Pentru câte sacrificii am făcut, parcă n-am meritat aiastă vitregă Soartă!... Dacă nu ne trădau! se dezlănțuie Ștefan. Dacă nu ne părăseau! Dar... dar singuri!... Singuri!... Am luptat singuri... Am murit singuri... Turcii fac istoria veacului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la Molsheim? El și mădularele familiei Staufen! Niciodată nu ne-au dorit decât pieirea. Au făcut tot ce-au putut ca să ne distrugă. Dar Dumnezeu și Sfântul Apostol Petru, la a cărui mânăstire se fac zi și noapte rugăciuni pentru stirpea noastră, nu i-au ajutat. și toți nobilii de dincolo de Rin! Cei care ne sunt devotați nu sunt mai numeroși decât degetele unei mâi ni. Ne pizmuiesc pentru puterea și bogăția noastră, pentru tot ce avem. și pentru căsătoria ta
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care să chiamă Aron Vodă, pre numele domnului, unde iaste hramul sfetii Nicolae.” Cine a fost acest Aron Vodă mărite Spirit? - Era fiul natural al lui vodă Lăpușneanu. Prin urmare, biserica din Tarină este ultima ctitorie a unui domn din stirpea Mușatinilor. Despre această ctitorie se vorbește în uricul dat de însuși Aron Vodă la (1594 sept.1-1595 aprilie 24) 7103: „Iată, eu...Aron voievod...am hotărât...am dat și am întărit sfintei mănăstiri din nou zidite de noi, anume din
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
uneori într-o țesătură dilatată parcă de un suflu stihial, iar alteori se comprimă, primind relieful de cristal al unor aforisme sau conturul grațios al unor mici poeme. După cum comparatismul său imprevizibil, de sorginte artistică, aparține unui intelectual rafinat din stirpea lui Balduin de Tyaormin (una dintre măștile sale epice), pentru care frumosul este paradox și care caută cu obstinație exhibiția, dar numai pe aceea mai plină de sens estetic și cu repercusiuni axiologice. Straja prințeselor. Lucrând la începutul anilor ’90
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
dar stimulator, N. Turtureanu, poetul caracterizat prin a fi "între gravitate și ironie", Lucian Vasiliu, poetul dinamic, ludic, subtil. Se accentuează pe influența benefică a solarității asupra creației, cei doi poeți, Horia Zilieru și Emilian Marcu, fac parte din această stirpe a luminii, dar nimic nu-i împiedică să se folosească și de metode cu rezultate contrastante, oximoronic vorbind. Titlul unuia dintre volume Melancolie de vulcan ne duce direct la această stare. Horia Zilieru, într-o schiță de portret liric, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ca un element al protocolului (diplome, albume omagiale, inscripții comemorative, etichete de vinuri), și înnobilează fără discriminări firmele restaurantelor cu specific local: „Bachus“, „Bolta rece“, „Chira Chiralina“, „Hanu Ancuței“, „Coliba haiducilor“ și câte și mai câte altele din aceeași veselă stirpe. Există unele situații polemice (gr. polemos „război“) în care argumentul estetic dezvăluie eminente virtuți ofensive, contribuind cu succes la descalificarea oponentului. A spune despre ceva (sau cineva) că e urât înseamnă întotdeauna a-i reduce șansele, chiar când nu e
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
în Biblia de la 1688 și convoacă, encomiastic, toate „modelele” importante ale emblemei („soarele, luna, gripsorul și corbul împreună, /încă și spata cu buzduganul”), dând elogiului oarecare pretenție și ajutându-l să evite, fericit, făgașul devenit - de la Udriște Năsturel încoace - tradițional. Stirpea basarabească a voievodului aflat în deplină legitimitate la tron („În scaunul strămoșilor în care acuma domnești, /Al celor ce-s în laudă vechilor Băsărăbești”) - elogiată în Mărgăritarele lui Ioan Chrisostom - va fi subliniată cu nedisimulată mândrie pentru trecutul plin de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
opta pentru strategia „speranței de viețuire genealogică”. Cele cu un diminuat sentiment al speranței vor opta pentru strategia „speranței de viață la naștere”, adică spre o cultură care permite prelungirea vieții noastre indiferent de ceea ce va fi viața colectivă (a stirpei și a neamului) peste o generație (după generația proprie). Cele două strategii se bazează, una pe cultura prelungirii vieții neamului, genealogice, cealaltă pe cultura prelungirii vieții individului. O vom numi pe cea dintâi, strategie comunitaristă, pe a doua, strategie individualistă
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
familia și societatea pentru sarcină, maternitate, nașterea și creșterea copiilor, inclusiv educație”. Silogismul este tipic pentru strategia „naturalistă” a unei populații cu „speranță genealogică” prăbușită, o populație egoistă și deci indiferentă la timpul de mâine al familiei și al „neamului” (stirpei), inabilă să se bucure de copii, complet inabilă să treacă sentimentul timpului în manifestări ce pot aduce propagarea spirituală a ființei (deci, a comunității). Această populație, care, în vederile demografului este mai bogată cu procentul sărăciei diminuate la proporția celor
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
a fi împreună în spațiu și în timp, constatăm că la 24% dintre familiile românești această bucurie a dispărut ori s-a diminuat la o măsură dată de o proporție înjumătățită. Ca și cum membrii familiei nu și-ar mai dori propagată stirpea (deci neamul și familia) în timp, micșorându-i șansele de propagare cu 50%. Dispariția acestei bucurii măsoară grava prăbușire a sentimentului duratei neamului de apartenență, indiferența la durata lungă a neamului (și deci a familiei). Totul este proiectat pe durate
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
asemenea escapade și în prezența recitalurilor, cum o făcea un Tudor George, glăsuind la București nu în sat la mine: „O, fătul-meu, deșteaptă-te din morți Fii demn de „personajul”care-l porți! Fii demn de gestul tău, de stirpea ta! Fii demn de bărbăția-ți! Sus! În șa! La bot-de-cal, mai toarnă-i tejghetare! Bețivii mor ca arborii-n picioare!” Sau cum ar fi cuvântat același poet în cazul cuiva care i-ar fi cerut evidențele, bilanțurile: „Deăi scrisă
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
într-o binecunoscută suită de Saint-Saëns. Cu „măști” închipuite parcă de Munch, Ensor, Nolde. Totul, în haloul propriu acestor scrieri ce tânjesc după crepuscul. Pictor de rafinate viziuni, aspirând spre esențe, G. este, potrivit lui Gheorghe Grigurcu, și „un scriitor din stirpea pe cale de dispariție a orfevrilor verbului”. Șartul narațiunilor sale, în care Iașii respiră prin toți porii, vine și din fina lor modulație. Condusă cu eleganță și bun gust, ritmată în subtile lentori, fraza nici nu are nevoie de semnătură ca să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
romanului; într-un grup de poeți și critici, cum eram noi, un prozator de succes stabiliza simțitor din punct de vedere social reputațiile noastre in statu nascendi. Mai ales noi, „noi” cei patru care purtam cu toții „vina!” părinților noștri, a stirpei noastre, victime născute și „comode” pentru oportuniștii viguroși și primitivi ai vremii. (Și pentru acest lucru, într-unul din interviurile date mai târziu, am afirmat că, într-un fel sau altul, noi, intelectualii de vârf, sub comuniști, eram „evreii acelei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
neclar o atrăgea la acel tânăr, încă ne-celebru, cu o faimă locală nu tocmai cușer, ins venit cu familia sa din alte părți, o „avenitură”, deși ospitalieri, bănățenii și mai ales lugojenii sunt foarte pătrunși de „noblețea și unicitatea” stirpei și civilizației lor, de corurile și cercurile lor de meseriași, de trecutul lor de luptă pentru românism, de Braniște, Brediceanu, Ion Vidu și alții, iar tânărul Nicu Breban, cu teoriile sale puțin fantaste și cu o încredere în viitorul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se’nțelege, și al doilea, Ferdinand - ironizat nu de puțini, de P. Dumitriu, printre alții! - care a avut curajul „nebunesc”, îndrăzneala nemaipomenită de a declara război țării sale natale, Germania, aliindu-se cu dușmanii ei și fiind, automat, el și stirpea sa, șterși din clasoarele aristocrației germane... Dar s-a pus în slujba „intereselor” comunității care l-a numit și uns în fruntea ei și a dus-o, astfel, la o împlinire istorică și o „grandoare” teritorială cum o visau doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și de satisfacție nu numai pentru viitorii părinți, ci pentru întreaga familie, pentru ceilalți copii bucuroși că vor avea încă un frățior, o surioară pe care sigur, altruist, o vor iubi, pentru bunicii mulțumiți că șansa prelungirii în timp a stirpei lor crește exponențial odată cu apariția fiecărui urmaș. Asemenea pentru unchi, mătuși, rude mai îndepărtate, nași, vecini și adevărații prieteni. Într-un cuvânt, aproape toată suflarea comunității se bucură că în sfera existenței ei, încă un om își face apariția, și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
romanului „Dulce ca mierea e glonțul patriei”, roman de tinerețe al romancierului Petru Popescu, trăitor astăzi prin State. 21 iulie 2006 Porumbeii portocalii ai domnului președinte O româncă de spirit, franțuzită de tot prin căsătorie, Ana de Noailles, din aceeași stirpe cu Marta Bibescu și Elena Văcărescu, amintită de ziarista franceză Geneviève Tabouis în cartea sa „20 de ani de tensiune diplomatică”, tradusă și publicată la noi în 1965, zicea despre ministrul de externe al Franței, Aristide Briand că „Dacă nu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]