729 matches
-
după o ordine bine știută, după mărime, după cotoare, după culori. De undeva de sub geamantan (un buzunar secret?) scoate un pumn de pixuri. Le așază peste alte două teancuri de cărți, înșfacă sacoșa galbenă, o aruncă voinicește peste umăr, ridică stiva de cărți și așteaptă. Garderobiera își trăgea ciorapii, ascunsă după cuiere și rafturi. Nu-l observă. Nea tușește semnificativ, impacientat. Garderobiera scoate capul de după rafturi și se-nroșește: „Pardon. Mă arănjiam și io“. Aleargă la ușă. Un ciorap (stângul) îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Sub ea descoperi o alta, un pic mai mare, ce reprezenta aceeași scenă. Și pe măsură ce degetele sale se Înfundau În câlți și arcuri, stomatologul dădea peste icoane din ce În ce mai mari, pe care le scotea de sub el și le așeza pe noptieră. Stiva de icoane creștea odată cu groapa ce apărea În saltea. Noimann Își Înfundă brațul până la umăr și scotea din groapă mereu un alt sul, care În contact cu aerul se pietrifica, acoperindu-se de o pojghiță de aur. Chipul Născătoarei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Însă imediat se ițea din Întuneric o altă mînă, uneori apăreau și două sau chiar trei, care aruncau În grabă câte o găleată de apă rece În creștetul omului de paie Braic, transformat mai Întâi Într-un balot, apoi În stivă și apoi În acoperiș, reușind să stingă la timp focul ce tocmai ajungea la subsuori. Din pricina aceasta, omul-paie se alegea cu nenumărate cicatrici. Legat de toate aceste operațiuni destul de complicate ce se petreceau de obicei după miezul nopții, omul Braic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ceva foarte captivant teme-te de un singur lucru: să nu uiți de-ale tale! L. Metoda pașilor adăugați Din locul În care se oprise trenul, prin fereastra compartimentului În care se afla elevul Popescu, se putea citi pe o stivă de țevi subțiri de trei țoli următoarea propoziție: TRĂIASCĂ PACEA PE TTERA Cel care folosise vopseaua roșie a Întreprinderii În felul mai sus arătat era, probabil, un bun cunoscător al limbii franceze și Își amintise, În timp ce scria Terra cu doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Al tău, Căpitan M.E. Considine, Anchetator-șef al Procuraturii Districtuale. AICI SE ÎNCHEIE CITATUL RETRAS Scriind noua lui funcție, pe Mal îl trecu un fior. Se gândi să-și cumpere un stilou elegant, ca să marcheze momentul. Apoi se concentră asupra stivei de dosare, auzi „Gândește rapid!” și văzu un obiect ce zbura spre el, cu Buzz Meeks pe post de aruncător. Îl prinse din reflex - o cutie de bijutier îmbrăcată în catifea. Meeks zise: — O ofertă de pace, șefu’! Să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
acela pe care i-l va da ea. Focul trosnește și-i usucă pielea, ea îl dezbracă de haine, iar el nici nu se mai miră că se află într-un loc cald, prăfuit, cu urcioare de alamă și o stivă de vreascuri îngrămădite lângă un perete. Afară, furtuna își face de cap, iar în peșteră mâinile ei mici se încolăcesc pe penisul lui și-l împing pe podea într-o zvârcolire confuză de picioare. Potopul mătură totul în cale; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
zilei. Cei doi se ridică, închid ușa și îl lasă singur. Curând, începe să se simtă foarte obosit, incredibil de obosit, se tolănește pe un charpai și adoarme buștean. Pagină separată Pran visează un ținut făcut din chapati aranjate în stivă și lapte covăsit, populat de fete legume, cu degete de okra și sânii ca niște vinete, cu priviri obraznice, ochii verzi, de culoarea boabelor de mazăre. Relațiile lor cu el sunt confuze dar minunate, iar felurile de mâncare se succed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
clară de demarcație. Gloanțele lui aveau scopul să le amintească prevederile legii. Repetați după mine. După zece minute sau cam așa ceva, generalul dădu ordin de retragere. Când se întoarse la masă, vulturii și ulii dădeau târcoale. Morții erau așezați în stive de-a lungul pereților de la Jallianwala Bagh. Fântâna, aflată într-un colț, era plină de ele. Când s-a lăsat întunericul, rudele care veniseră să-și caute morții au fost atacate de șacali și câini sălbatici. Fiind instaurată legea marțială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
șirul de soldați, înclinându-se cu respect. — Te-am așteptat încă din zori, spuse el, conducând pe Mitsuhide pe poartă. Cei vreo zece vasali principali din suita lui Mitsuhide își spălară de noroi mâinile și picioarele, își îngrămădiră într-o stivă pelerinele de paie ude și intrară în citadelă. Ceilalți vasali rămaseră dincolo de șanț, spălând caii și având grijă de bagaje, în timp ce așteptau să li se spună unde aveau să fie cazați. Nechezatul cailor și zarva vocilor omenești se auzeau până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lucrurile care nu-i plăceau, lăsându-le aruncate peste spătarele scaunelor, lua altele, le arunca o privire și spunea că i se părea c-ar merge, cu un aer de acceptare plictisită ce devenea contagios, părăsind apoi magazinul cu o stivă de cutii conținând poncho-uri din șantung, haine de vară din mătase, eșarfe și bluze - toate în valoare de două sute de lire sterline. Eva Wilt cheltuise și ea șaptezeci pe o pereche de pijamale de plajă galben-limonii și un impermeabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
urce cărarea spre casa acestuia. De vreme ce părintele paroh era plecat, Eva era dispusă să înfrunte riscul întâlnirii cu soția lui. Se strecură pe poartă în curtea casei și se uită în jur. Locul degaja un aer de paragină și o stivă de sticle goale aruncate într-un colț - sticle de whisky și gin - părea să indice faptul că părintele putea să fie și neînsurat. Strângând încă la trupul ei firele de iederă, Eva traversă curtea și se apropie de ușă - adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe tonul lui obișnuit, sobru și ușor caustic. Cred că, una peste alta, mi-am făcut o idee de ansamblu. O, Doamne. Connor ăsta chiar nu-și dă seama că se străduiește prea tare ? Aranjez toate ceștile pe cărucior În stive aflate Într-un echilibru precar, după care Încep să adun ambalajele de la biscuiți. — Acum trebuie să ajung În studioul de design, spune Jack Harper, dar nu-mi amintesc deloc pe unde vine... — Emma ! strigă Paul săritor. Vrei, te rog, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
obosit bine acasă. Televizor n-are (unde naibii să mai țină și televizor în camera aia de trei pe trei?) și-atunci adoarme devreme, înainte de zece seara. Puțin după unu i s-a dus somnul, iese în holul comun cu stiva de cărți vechi stricate de umezeală și își alege pe loc lectura. Sistemul cititorului care niciodată nu continuă o carte începută mi-e familiar. La șase și ceva dimineața, pe când n-aveam interfonul, mă trezeam cu el la ușă, bubuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și în fine în spațiul de scris animat de molii strivite din sezoanele trecute pe peretele într-o culoare pastelată, cu muzica la radio dată destul de tare. Privirile îmi alunecă pe spații albe, pe monitorul rece al PC-ului, pe stiva de foi cu semne mărunte care se cer contemplate îndelung. Menționarea unei întâlniri fulgurante și unilaterale în autobuz (unilaterală fiindcă fusese o întâlnire doar din punctul meu de vedere, fata de care mă apropiasem să-i aspir parfumul de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
clipa în care le văd, simt că mă apucă greața. Toate lucrurile alea care mi se păruseră atât de vitale în clipa când le‑am cumpărat, toate lucrurile alea de care eram atât de încântată... arată acum ca o mare stivă de pungi de gunoi. Nici măcar nu mai știu ce e în fiecare dintre ele. Sunt doar... chestii. Mormane întregi de chestii. Fără să spună nimic, Luke închide ușa, iar eu simt cum rușinea mă cuprinde asemenea unui jet de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
interesul multora. — Da, zic, și simt cum mă copleșește emoția. Nu mă mir. Mă uit în jur, la chipurile care așteaptă, pline de speranță; la cei care mai fac un ultim tur în jurul meselor. O fată se uită la o stivă de jeanși; altcineva încearcă închizătoarea valijoarei mele albe în care‑mi țineam fardurile. Nu‑mi vine să cred că, începând cu seara aceasta, nici unul din lucrurile de aici nu îmi va mai aparține. Se vor afla în șifonierele altor persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
aflau în „laboratorul alchimiei existențiale” din podul palatului. Dacă nepotul obișnuia să-și caute sinele în spațiul subteran al orașului, unchiul prefera spațiul suspendat. Pentru Nicolae, podul era locul ideal de izolare, de petrecere interesantă a timpului. Acolo adunase câteva stive de cărți, o masă, un scaun, un divan mare, covoare și mai multe zeci de perne. Adora pernele. Noaptea aprindea lumânarea și rămânea aplecat asupra hârtiilor, arătând cu mult mai cocoșat decât îl făcea scolioza. Atunci când se simțea bântuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și, desigur, o mare plăcere pentru mine să vă fac portretul, reluă Dante Negro, înclinându-se din nou. Cred că acum putem începe lucrul. Atelierul era destul de spațios. Cuprindea o adunătură veselă de obiecte. Tablouri și rame rezemate de pereți, stive de mape cu desene, fel de fel de schițe, pensule, borcănele cu vopsele, crete și creioane din cărbune... Într-unul din colțuri erau un podium mic și mai multe spaliere. În celălalt colț faldul unei draperii ascundea un loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
FINAL PASAJ RETRAS Iancu lăsă scrisoarea și privi în jur. Stătea într-o cămară dărăpănată, cu acoperișul nesigur și hârtie trasă prin ulei, apoi lipită în locul geamurilor. Un cotlon strâmt și mizer în care abia încăpeau patul, masa, scaunul și stiva de cărți. Citea mai tot timpul. Ziua, ca să uite unde se afla. Noaptea, ca să scape de ploșnițe și de țânțari. Întocmise o grămadă de fișe. Era plin de idei, parafraze, elegii, citate și versuri din Metastasio, Millevoye, Gilbert, Delille, Rousseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ploile de toamnă, nu se mai putea intra În pădure - ce-ar fi făcut Românul: ar fi așteptat să Înghețe pământul, să poată intra. Dar Rusu-i Rus: ce nu poate lua cu el, strică, distruge: a dat foc lemnelor - stive, steri, grămezi, trunchiuri; săptămâni Întregi au ars copacii noștri, gata-tăiați, din vară, oamenii erau duși cu de-a sila la lucru, plângeau și tăiau pădurea noastră, Înotând În noroi pân-la genunchi, plângând, ardeau ceea ce tocmai doborâseră, debitaseră, stivuiseră... Atunci, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu mine - când Îi dau eu una cu cuțitul...Și uite că Schilodul, auzind de cuțit și de mine, care dau cu el În el, scuipă din gură paiul pe care-l tot sugea, Începe să fluiere numai așa, ocolește stiva, dispare. Mama Însă tot nu vrea să se urnească; că ea vrea Înapoi, la oameni, În râpă. E rândul meu să mă supăr, s-o apuc strâns de mână și s-a trag după mine - aș duce-o și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ghetre»1 sau «mobili»2, astfel Încât să pot, odată reîntors la hotelul meu, să-l Întreb pe eruditul portar. În cea de-a treia zi, un bărbat cu mustață căruntă veni să se așeze la masa vecină. Avea propria-i stivă de ziare, dar o abandonă numaidecât ca să mă măsoare din pricina; avea o Întrebare pe vârful buzelor. Neputând să se mai obțină, mă interpelă, cu glas răgușit, cu o mână strângând mânerul bastonului, cu cealaltă lovind nervos cu degetele marmura umedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și, pe deasupra, În universul femeilor din Orient, unde n-aveam defel loc. Binefăcătoarea mea nu nesocotea nimic din Încurcăturile În care intrase. Sunt sigur că, În cursul primei nopți, În vreme ce eu dormeam În căsuța din fundul grădinii, Întins pe o stivă de trei rogojini, ea a căzut pradă celei mai neîndurătoare insomnii, pentru că, În zori, mă chemă să vin, Îmi ceru să mă așez turcește la dreapta ei, Își puse cele două fiice la stânga și ne ținu o cuvântare sârguincios pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pune în mișcare o căruță cu boi? Nu știi? La drept vorbind, nici n-ai cum. Nu prea te-am trimis noi pe tine la țară. Ei, când carul e încărcat din greu, de exemplu cu fân clădit într-o stivă înaltă, e nevoie de câteva lovituri de bici ca să îndemni boul. Dar totodată trebuie să-l încurajezi și să-l ajuți. Carnea tremură pe el, boul întinde grumazul, își rostogolește ochii în orbite, chinul lui îți inspiră milă. Însă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
împrejmuită din toate părțile de piscuri. De jur împrejur erau terenuri cultivate, iar râul de la marginea drumului sclipea frumos. În zare se înălța o dâră de fum alb. Ici-colo, se vedeau rufe întinse la soare și se auzeau câini lătrând. Stivele de lemne din fața caselor se înălțau până la streșini și aproape pe fiecare stivă dormea câte o pisică. Drumul era presărat cu case, dar n-am văzut nici măcar un singur om. Peisajul se repeta. Autobuzul intra în pădurea de cedri, ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]