600 matches
-
ochelarilor după ureche, niciun gând spre simptomele ce mă înspăimântă, deși un séjour în Italia m-ar pune pe picioare. Dar cum o asemenea posibilitate devine, din zi în zi, mai iluzorie, nu-mi rămâne decât să aștept, discret și stoic. Si mai ales, niciun cuvânt Sophiei ! Oare cum ar reacționa pauvre Sophie, aflând deodată adevărul despre gravitatea bolii ? Demnitate virilă, o discretă îndepărtare ca să se evite pericolul de contagiune, și niciun gând spre acel înspăimântător viitor care îmi va cere
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
părul i-a albit la tâmple, și îi tratează pe ceilalți cu o blândă și demnă condescendență. S-ar spune că joacă rolul cuiva care, după mulți ani de temniță grea, se eliberează, nu chiar pocăit, dar pătruns de o stoică înțelepciune, înfruntând adevărul cu calm și mândrie, și recunoscându-și vinovăția. George pare să fi înțeles cât de falsă fusese „eliberarea“ lui John Robert. Mă întreb dacă a înțeles și rolul jucat în stratagemele lui mentale de vechea sa fantezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
încă din antichitate și Vergilius a valorificat aceste idei filosofice în Eneida, c. VI-a, unde pater Anchise dezvăluie viitorul Romei. Cicero, prin narația lui Scipio, rezumă doctrine filosofice din vremea sa despre destinul și nemurirea sufletului omenesc. Întâlnim idei stoice (divinitatea e sufletul lumii din care emană sufletele individuale) și idei epicureice (filosofia astrală) dar și idei neoplatonice (nemurirea sufletului și cultivarea virtuții care asigură nemurirea). Cicero, prin forța de reprezentare cosmică și prin și prin stilul său înalt, rivalizează
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
viața (II, 12, 10). Echilibrul Universului decurge din echilibrul Sufletului Universal (nemuritor), care animă Corpul Universal (parțial muritor) și sufletul uman (nemuritor), care dă viață corpului (muritor) (II, 12, 15-16; Plot, II, 2, 12). Macrobius preia o imagine și idee stoică (Cicero), care însă se mulează pe sistemul neoplatonician al său: omul este microcosmos, sufletul omului guvernează, domină trupul, după cum Sufletul Universal guvernează Universul (II, 12, 11 ideo physici mundum magnum hominem et hominem brevem mundum dixerunt). Sufletul uman este zeu
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
zidurile școlii. Lucrurile s-au lămurit, însă, repede. 60. Sunt la "Urgență" pentru coronarografie. Am luat cu mine sfaturile lui Marc Aureliu, în speranța că mi-ar putea fi de folos. Degeaba. Nici o șansă să găsesc un reazim în filosofia stoică. 61. După părerea doctorului Luca, un visător poate oscila între realitate și reverie ca un clovn între râs și plâns. ― Și dacă ți se pare că mă mint, lasă-mă să mă mint, adăugă el. Poate, o fac, uneori, fiindcă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
plauzibil. Ca și cum l-ar respecta fără rețineri. Apoi cercetează pur și simplu lucrurile împreună cu el, fără condescendență, până când își dă și el seama unde a greșit. —Hmm... Tipa a fost vreodată la cercetași? Dar mi se pare oarecum tristă. Total stoică, dar tristă. N-are verighetă, nici urmă rămasă de la vreuna. Cine știe? E așa de ciudat. Ea e exact femeia care am încercat eu să devin toată viața. Daniel? Crezi că pe undeva există scopuri? El simulă confuzia. Omul trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
memoria. Trebuia să plece. Avea două conferințe importante de ținut în următoarele trei săptămâni, după care urma excursia în Italia, cu soția lui, înainte de începerea semestrului. Karin îl conduse în parcare. Dezamăgirea ei se adâncise, transformându-se într-o disperare stoică. Presupun că am avut așteptări prea mari. Când mi-ați spus că mintea e atât de surprinzătoare...? Își flutură degetele în fața ochilor. Știu. Nu spun că... Puteți să-mi spuneți ceva? Nu mă menajați. Weber se pregăti. Probabil că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în ochii celuilalt bărbat, forță finalul conversației, reușind până la urmă s-o eutanasieze. În noaptea aceea făcu drumul înapoi la Lincoln și așteptă acolo să prindă un zbor. Îl sună pe Mark de pe aeroport, ca să-și ia rămas-bun. Mark fu stoic. —M-am gândit eu că o să te cari. Ai tăiat-o de aici cam repede. Când mai vii înapoi? Weber spuse că nu știe. Niciodată, ai? Nu pot să zic că nu te înțeleg. Și eu m-aș întoarce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
amorțită. Pierduse cursa în fața consorțiului întreprinzătorilor și, într-o serie de întruniri grăbite, alianța începe să se destrame. Dacă pe ea decizia o demoralizează, pe Daniel îl face una cu pământul. Nu se referă la verdict decât în maxime scurte, stoice. În ochii lui, consiliul nici măcar nu merită condamnat. Ceva se ofilește în el, o disponibilitate funciară de a continua lupta cu o specie care n-are să se reabiliteze și care nu poate fi înfrântă. Nu vrea să discute cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pot ieși cu tine, am uitat că aranjasem să mă întîlnesc c-o prietenă... E foarte drăguță... Te deranjează dacă vine și ea cu noi? Locuiește foarte aproape. — Desigur! spuse Thaw și vorbi plin de rîvnă pentru a-și acoperi stoicele ajustări care se produceau în gîndurile lui. Ajunseră la poarta unui gard viu solid și Marjory îi șopti că n-o să întîrzie mult, și-l lăsă afară. Seara era friguroasă și fîșii de gheață apăreau pe trotuoar sub felinare. Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zori, apoi adormi iar. Era duminică, și în după-amiaza aceea veniră și alți studenți care făcură cafea, pictară și pălăvrăgiră. Thaw stătu întins, prefăcîndu-se că citește, dar compunîndu-și, de fapt, discursuri de despărțire de Marjory, unele amuzante, altele lăcrimoase, sau stoice, insultător de reci și nesăbuit de violente. Macbeth sosi seara. Școala de artă îl exmatriculase pentru beție, iar el se așeză cu toată greutate într-un scaun și, cocoșindu-se, zise: — Ce-i cu Duncan? De ce stă ghemuit? — Șșș. Se desparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urmează să moară. Atît de departe ajunseseră ei în cercetarea naturii afective a omului. Părea incredibil ca cineva să-și greșească atît de rău ținta. Metoda intelectuală cu care aceste ființe abordau viața și moartea trebuie să fi fost extrem de stoică. În loc să încerce să muște mîna care se întindea pentru a-l distruge, probabil că fiecare individ-păianjen studia toate mijloacele de scăpare și negăsind nici unul, accepta moartea fără luptă, ÎN CELE DIN URMĂ HEDROCK SPUSE CU FEROCITATE: ― V-ați descurcat destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
care nu supraviețuiește separării războiului. Între Pietro Bronzi și Luciana, logodnica sa, se interpune umbra fratelui, Luca. Dragostea interzisă este mărturisită în decorul stilat și decadent al balului pe care guvernatorul insulei Rhodos îl oferă coloniei sale cosmopolite. Elegant și stoic, Pietro acceptă judecata inclementă a despărțirii. Ofițerului de aviație nu îi mai rămâne decât promisiunea unui câmp de luptă care să însemne sfârșitul. În acest Rhodos ce cunoaște încă eleganța rafinată a păcii, trăind, inerțial, sub semnul unei Europe care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
invidie, Myrna ar fi ros marginea ceștii ei cu cafea espresso. I-ar fi descris în scrisori fiecare moment voluptuos trăit cu această erudită. Cu educația ei și cu concepția boetiană despre lume, ar fi avut desigur o atitudine foarte stoică și fatalistă față de orice stângăcie sau gafă sexuală ce ar fi comis-o el. Ar fi fost înțelegătoare. „Fii blândă“, ar fi rugat-o Ignatius suspinând. Myrna se lansa probabil în actul sexual cu vehemența și seriozitatea cu care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe mama vorbind, și că mă pregăteam să fac același lucru cu o studentă de la Roma? Scrisoarea lui se termina cu: „Fii fericit după gustul tău. Așa cum alții dintre care facem și noi parte, sînt fericiți după gustul lor“. Era stoic din partea lui. Accepta să nu mai Împărtășim aceeași concepție asupra fericirii, dar nu scrisese: „Fii fericit după gustul tău așa cum sîntem noi fericiți după gustul nostru“ (acel „noi“ reprezentînd-o pe soția lui și pe el). Trebuise să adauge: „Așa cum alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-l Înfrunta. Montajul filmului despre insulele Canare a fost gata În primele zile ale lui februarie. Reușisem să fac din această comandă ceva personal. Îmi plăcea filmul, dar În locul celor cincizeci de minute cerute, dura o oră și cinci minute. Stoic, producătorul declarase după o proiecție a copiei de lucru: „Alt film pentru festivaluri și cinemateci! Cu durata asta, n-am să izbutesc niciodată să-l vînd la televiziuni“. Pentru mixaj, a fost reținută o sală de Înregistrări de la opt seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să fie lăsat deoparte, desconsiderându-i-se dreptul la informație și la cunoaștere, cu toate acestea, din când în când, mai dai peste câte o excepție în această fastidioasă lume a repetițiilor, cum ar fi numit-o înțelepții orfici, pitagoreici, stoici și neoplatonici, dacă n-ar fi preferat, cu poetică inspirație, să-i dea numele mai frumos și mai sonor de eternă reîntoarcere. Marta nu protestă, nu făcu o scenă, se mărgini să spună, Mă supăram pe dumneata dacă nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
trăire sau amintire, până și experiența sa În apropierea morții, situație‑limită din care oamenii de rând, ca și geniile, derivă În al doisprezecelea ceas o filozofie de viață mai profundă, de obicei mai curând religioasă, În orice caz mai stoică, mai tolerantă, chiar sentimentală. Ținta favorită a răutăților lui „Chick” este „Abe Ravelstein”, profesor de filozofie politică la aceeași University of Chicago. „Chick” și „Abe” au fost multă vreme foarte apropiați, fără a fi În fond prieteni. Au fost chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pe MM; o făzăniță ștearsă printre atâtea păsări strălucitoare, care-și etalau penajul, atrăgând în permanență atenția. Și totuși, fără ea, camera nu ar fi avut un centru; era pivotul fix în jurul căruia gravitau toate. Își menținuse un calm aproape stoic, completând dialogul cu replicile lui George, care lipsea, și punându-l pe Matthew, pe șoptite, să noteze din când în când câte ceva în clipboard-ul pe care îl avea întotdeauna la îndemână, iar acesta, ori de câte ori punea ceva pe hârtie dădea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
două orientări, cea de universalizare totală a persoanei, și cea de contextualizare în roluri specifice: persoana ca desprinsă de roluri și instituții și persoana ca personaj. Aceste două orientări se află împreună în dreptul roman, dar prima este emfatizată de influența stoică, în timp ce a doua este mai veche și originară. Afirmația egalității juridice a tuturor oamenilor, pentru simplul fapt că sunt oameni, nu este sigur tipică dreptului roman.” În practica romană termenul de „imagine” avea un sens amplu polisemantic. Astfel, „imago” semnifica
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
opună, știind prea bine că „Din calea destinului nici zeii nu se pot abate”, ci au primit vestea Încarcerării noastre cu demnitate și cu mîndrie, dacă nu și cu mare bucurie. Adică ne-au Înțeles, lăsându-ne să ne purtăm stoic crucea spre biruință prin ispășire și răbdare, să suferim și să facem totul pentru Dânsa, pentru dezrobirea Țării noastre sfinte, Încătușată și batjocorită mai rău ca oricînd de trimișii diavolului. Iar noi cu atât mai mult urma să pricepem că
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
propria alegere, conștienți fiind de propriile noastre limite și de nevoia de a accepta cu seninătate propria sărăcie. Toți sfinții au experimentat, într-un fel sau altul, această etapă. Și nu au depășit-o prin asumarea acelui ideal de sfințenie stoic, ce inițial le-a călăuzit pașii, ci au acceptat propria lor slăbiciune, meteahnă în care au descoperit un nou chip al lui Dumnezeu, îmbrățișând ceea ce părintele René Voillaume considera a fi a doua chemare. Chemarea de a descoperi gingășia și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Cuvânt al lui Dumnezeu, întrebare și răspuns, invitație și promisiune pentru orice cunoaștere, recunoaștere și recunoștință față de Începătorul vieții noastre. Fără această referință la revelația lui Hristos în Scripturi, teologia apostolilor s-ar fi putut dizolva în modelele platonice sau stoice ale teologiei naturale grecești, după cum scolastica barocă s-a pierdut fără urmă, dar și fără disperare, în anacolutele metafizicii moderne. Nu poate fi aici vorba despre sola Scriptura fiindcă - trebuie repetat - condițiile de posibilitate ale canonului se regăsesc doar în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a subiectivității. În orice program al cunoașterii de sine, relația ascetică sau hedonistă cu trupul nu este deloc neutră sau indiferentă. Relativei anxietăți cu care omul Antichității târzii începe să privească sexualitatea i se adaugă o nouă etică (de sorginte stoică) a familiei, în care fidelitatea față de partener este valorizată public. Tendințele primesc (mai ales în epoca Cezarului Augustus) un semnificativ sprijin politic. La aceasta se adaugă un dezinteres crescând față de relațiile homosexuale, începând mai ales cu secolele I și II
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Cruce îi corespunde, într-un orizont perfect palpabil, o performanță lingvistică fără echivoc. Nu întâmplător, Evangheliile consemnează foarte amănunțit patimile Domnului. Citindu-le, descoperim că Hristos asumă replica silențioasă atunci când e supus batjocurii. Fără să fie vorba despre elogiul apatiei stoice, nu găsim - la marginea imundă a Ierusalimului - nici o apetență pentru exercițiul dialectic sau dezbaterea sfătoasă. Pe Cruce, Fiul nu dă replici, nu contrazice isteria, ci suprimă vertical orice expresie a neființei, țintindu-și privirea către cer, peste norii acoperiți de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]