683 matches
-
Nu ai. Dar m-am descurcat. Chicoti și sorbi din cafea. Era prea Întuneric. Se simțea o puternică Încărcătură erotică acolo, Între umbre, lângă patul lui. — Ai putea să aprinzi lumina, te rog? Întrebă ea neliniștită. Apăsă un buton și storurile se deschiseră cu un ușor scârțâit, lăsând să se vadă o priveliște magnifică: un perete Întreg de sticlă lipit de ocean. Aveai senzația că valurile se sparg direct pe geam. — Doamne! zise ea. Cred că ăsta e cel mai romantic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ar fi oprit Luchi sau altcineva, aș fi căutat să intru prin forță sau prin viclenie. Dar casa părea fără apărare. Părăsită parcă. Iar această lipsă de obstacole n-am reușit s-o înfrunt. Am mai privit o dată curtea goală, storurile ridicate doar pe jumătate, zidurile de fortăreață abandonată, apoi m-am retras, m-am dus acasă și în câteva zile eram însurat. Cu ceva tot m-am ales însă din această gafă. La insistențele Liviei, ne-am mutat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din discret cu sandaua Giuliei. - M-ai făcut foarte curios, abia aștept să văd filmul, sper că e ceva despre mine. Hai c-am glumit, spune Andrei Ionescu, ridicându-și din când în când obrazul stâng. Apoi intră în casă. Storurile sunt trase, iar pe geam se strecoară un miros de petunii și de asfalt topit. Giulia se îndepărtează puțin, să pună floarea într-un vas, iar Andrei rămâne pironit, cu ochii pe mobila îngrămădită, pe ferestrele acoperite până la podea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sunt trase, iar pe geam se strecoară un miros de petunii și de asfalt topit. Giulia se îndepărtează puțin, să pună floarea într-un vas, iar Andrei rămâne pironit, cu ochii pe mobila îngrămădită, pe ferestrele acoperite până la podea de storuri și, mai ales, fascinat de scândura nouă care pardosește camera. Giulia se întoarce cu vasul în mână și atunci privirile li se întâlnesc. Zogru se uită prin ochii Giuliei și i se pare că vede până-n sufletul lui Andrei Ionescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
prima oară coada, intrând în trupul lui Pampu. Cum stăteau astfel lipiți, arătau ca o inimă care atârna din tavanul casei. Apoi au început instantaneu să se rotească. Mai întâi ușor, ca într-o barcă, alunecând spre fereastra acoperită cu storuri lungi, s-au strecurat pe lângă Giulia, care privea acum știrile de la ora cinci, fericită și calmă, pregătită să trăiască o sută de ani. Apoi au plutit printre benzile mov, peste vița-de-vie, care acoperea veranda, și s-au înălțat spre cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
plăcut să‑mi amintesc de acea săptămână când m‑a vizitat Ravelstein la țară. Liniștita Nouă Anglie contemplată prin cadrele lungi, Înguste ale ferestrelor - lumina soarelui, verdele, straturile de maci portocalii alături de bujorii roșii și albi. Ravelstein privea printre crăpăturile storurilor (separând și lărgind spațiul dintre lamele, cu degetele lui tremurânde) și vedea pomii În floare - era tocmai vremea când Înfloriseră și azaleele - și găsea că totul e foarte frumos, dar drama naturii era lipsită de interes real. Nu suferea comparație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Întregi din Max Weber, Gumplowitch și Ratzenhofer. Avea opere complete ale lui Henry James și Dickens. Istoria Romei a lui Gibbon și Istoria Angliei lui Hume, precum și enciclopedii ale religiilor și munți de cărți de sociologie. Bune să‑ți proptească storul când se defectează coarda de ridicat, glumeam eu. Era și cerneală verde. Nu folosea nici o altă culoare. Verdele era marca lui de fabrică. Ravelstein s‑a tăvălit de râs când am ajuns aici. Mi‑a spus: - Așa vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
golurile dintre rafturi erau acoperite cu imitație de cărămidă. În stânga era un dulap. Era același model de dulap ca acela din dormitorul părinților mei, de la Brașov. Ciudate coincidențe, ai fi zis, dacă n-ai fi cunoscut perioada. Tot la stânga, fereastra. Storuri cafenii acționate cu sfoară, așa cum avuseseră mai demult și ai mei, la Brașov. Asemănările se opreau aici. Biblioteca era prăfuită, totul era prăfuit și, când n-aveam ce face, mă uitam prin volumele din Marx, însemnările din țara celor 200
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
era prima dată când Hugo blestema obiceiul de a citi al neveste-sii. Nu e destul de întunecoasă, a fost verdictul asistentei Harris când a văzut camera copilului. Dacă vreți ca băiatul să doarmă așa cum trebuie, atunci trebuie să instalați imediat storuri de camuflaj și perdele cu dublaje care să nu lase lumina să pătrundă în cameră. Aha, a zis Hugo întrebându-se de unde avea să facă rost de tot echipamentul respectiv. Era clar că era imperios necesar. Nu mă deranjează să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
promitea a fi un minut încărcat cu sugestii constructive. —Ce anume? — Am avut exact aceeași problemă și când am ajuns la casa lui, îhîmm... Pe un ton scăzut, asistenta Harris a rostit numele unei vedete rock. —Nici el nu avea storuri de camuflaj. Hugo s-a simțit încurajat de faptul că se afla într-o companie atât de strălucită, dar la fel de lipsită de storuri. — Și el ce-a făcut? — A sunat imediat la Harrods, a chemat pe cineva acasă și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îhîmm... Pe un ton scăzut, asistenta Harris a rostit numele unei vedete rock. —Nici el nu avea storuri de camuflaj. Hugo s-a simțit încurajat de faptul că se afla într-o companie atât de strălucită, dar la fel de lipsită de storuri. — Și el ce-a făcut? — A sunat imediat la Harrods, a chemat pe cineva acasă și a instalat tot ce trebuia. În casa lor nu se făceau nici un fel de economii. Ochii parcă fierți ai asistentei Harris s-au rotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din creierul său. X deschide ochii. simte că trebuie să fie trecut de ora șapte. Deșteptătorul ar fi trebuit să-l trezească la ora șapte fără un sfert. Incredibil ! Ceasul arată 6 și 37 de minute. X se ridică, trage storurile. nu, nu poate fi ora 6 și 37 de minute. soarele a răsărit de mult. Dumnezeule, cît poate să fie ora ? Ceasul de mînă, pe care îl lasă întotdeauna în baie, arată tot ora 6 și 37 de minute. X
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și iese cu un zîmbet superior pe față. X i-a promis matildei că va trece pe la ea, dar își dă seama că de fapt nu vrea să treacă pe la ea. se duce direct acasă. se închide în apartament, trage storurile, decuplează telefonul. Pornește din nou ceasurile din bucătărie și deșteptătorul. Privește o vreme cum arătătoarele și-au reluat mișcarea circulară. își umple cada cu apă fierbinte, se dezbracă, intră în cadă și începe să zacă fără să se gîndească la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu o cască și cu mai multe lanterne puternice. Coboară în prima stație de metrou și străbate cîteva dintre galeriile orașului. Cînd urcă din nou la suprafață tocmai răsare soarele. X se întoarce acasă, se baricadează înăuntru. trage din nou storurile la ferestre și închide ermetic obloanele de metal. aprinde toate luminile. se așază pe un scaun în fața ușii. — Porcilor ! Vocea încearcă să-l calmeze. „Ce-ar fi să mănînci și tu ceva ?” — Porci ! Porci ! Porci ! X așteaptă pe scaunul său
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
accesibil, care (ndep(rteaz( jargonul, f(r( că discu(ia conceptual( său politic( s( fie (nl(turat(. Documentele fotografice acompaniaz( adesea textele acestor cercet(ri. O observa(ie direct( a unui loc viciat Paul G. Cressey (1901-1955), fiul unui p(stor, format (n sim(ul unui dispre( fă(( de viciu (i (n special fă(( de dans, fusese student la Universitatea din Chicago, unde participă, la finele anilor '20, la o anchet( sub conducerea lui Ernst W. Burgess (1886-1966) asupra localurilor de
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
ajunse în dreptul casei, rămase s-o privească. Părea pustie, dar nimeni, în afară de el, nu știa cât de pustie era, de fapt. Ar fi trebuit să plece repede, ca și când n-ar fi văzut-o. Cu toate acestea, se opri pe trotuar. Storurile erau lăsate și lacătul porții închis. În curte, doar tufele crescute la întâmplare, a căror singură menire era de a ascunde orice. Cum o fi înăuntru ? îi trecu lui Maca prin minte. Dacă citea, oare ce citea ? Ce ținea prin
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la Câmpulung, sediul redacției este în stradaFlondor nr. 7, fost strada Domnească... Optimist, Cuvântul, în ianuarie 1924, se înt reab ă într-un fel de editorial „Cum stăm? și își răsp unde : Stăm destul de bine. Pe când liberalii (partidul domnului Ni stor din Bucovina) se ceartă pentru ministere și gheșefturi, partidul averescan s-a rupt în două iar celelalte partide mai mici, apro ape nu mai știu ce rost au pe lume, partidul țărănesc și-a întărit organizațiile sale în toate țările
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
numai păstrarea identității Dorohoiului, dar însăși a României de astăzi și de mâine. Istoria poporului român oglindită în toponimi e este titlul lucrării eminentului Emil Popovici, care-l inspiră pe Gh. Gh. Covatariu, cel care, spre cinstea sa, scrie i stor ia orașului său de domiciliu tocmai prin toponimie. Nu însă fără a stărui mai întâi asupra coordonatelor geografice ale localității, cu istoria orașului Dorohoi, citită an de an , răsfoind „arhiva” arheologică și pe cea rezultată din documentele scrise, d ar
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
observe că în compartiment se consumă un trivial adulter, un amor clandestin între doi necunoscuți ce încearcă să-și ascundă identitatea reală sub niște nume de împrumut (Gică și Geta). Contrastul sugerează, vădit, imposibilitatea "comunicării" dintre "vis" și "realitate" ("trase storul ca să nu mai vadă urâțenia peisajului și se adânci în propriul lui trecut"). De altfel, tot sub o identitate onomastică falsă (Ida Schwartz) i se prezentase și lui, la început, Veronica, femeia pe care "divanul" amicilor vienezi i-o sortise
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nenumăratelor magazine mai mici sau mai mari, precum și la sumedenia de brazi împodobiți cu lumini multicolore. Excepție făceau unele restaurante, cazinouri sau baruri de noapte, a căror activitate interioară nu putea fi observată de trecători, deoarece geamurile din sticlă mată, storurile sau perdelele groase, precum și portarii, îmbrăcați în uniforme, stăteau stavilă privirilor indiscrete. Totuși, trecând prin fața unui cazinou nou înființat, camuflat jur-împrejur cu draperii groase ca în timp de război, din pură curiozitate, se hotărî să-i spioneze puțin interiorul printr-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
puțin, pentru a-și aminti la ce se gândea când a adormit atât de profund. După o încercare nereușită, și-a dat seama că nu-și mai amintește nimic și că nici nu mai poate dormi. Ca să se convingă, ridică storurile și privi prin geam. Zăpada depusă de cu seara aproape că nu mai exista; se topise în cea mai mare parte, deoarece pământul încă emana căldură; vântul aproape că încetase, în schimb, după toate aparențele, frigul se întețea, iar pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
gândul la o cortină de teatru în spatele căreia se repetă drame sângeroase...”, va spune Fratele. Culoarea roșie a cortinei este și culoarea dramei, a amenințării, prevestirea unei furtuni ce va face să se trezească memoria. Misterioasele personaje din apartamentul cu storuri roșii semnifică, într-adevăr, întoarcerea trecutului, Trecutul Domnului. În actul al treilea, în fața acelorași ferestre cu storurile de această dată ridicate, Domnul va rosti niște cuvinte memorabile: „Încăperile goale luminate din plin sunt și mai îngrozitoare decât cele cufundate în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a cortinei este și culoarea dramei, a amenințării, prevestirea unei furtuni ce va face să se trezească memoria. Misterioasele personaje din apartamentul cu storuri roșii semnifică, într-adevăr, întoarcerea trecutului, Trecutul Domnului. În actul al treilea, în fața acelorași ferestre cu storurile de această dată ridicate, Domnul va rosti niște cuvinte memorabile: „Încăperile goale luminate din plin sunt și mai îngrozitoare decât cele cufundate în întuneric. Pentru că vezi fantomele”. E admirabilă această metaforă a cortinei roșii a teatrului, ridicată pentru a oferi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
-le, Louise; lasă jos și jaluzelele, ca să nu mai vedem spectacolul ăsta”, ca să nu mai trebuiască adică să privim acest teatru în teatru în care, în camera memoriei, ar putea oricând să răsară niște fantome vii! „Închide ferestrele și trage storurile, pentru ca amintirile să poată dormi în pace.” Căci ferestrele camerei pline de amintiri nu pot fi deschise fără consecințe dintre cele mai grave. Când cade cortina - cea reală a teatrului -, jaluzelele roșii sunt deja coborâte. Amintirile dorm din nou în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
to take shelter; dwell. -adjective 31.of, pertaining to, or noting a house. 32.for or suitable for a house: house paint. 33.of or being a product made by or for a specific retailer and often sold under the store’s own label: You’ll save money on the radio if you buy the house brand. 34.served by a restaurant as its customary brand: the house wine. —Idioms 35.bring down the house, to call forth vigorous applause from
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]