289 matches
-
că aș căuta pe cineva, am dat ocol sălilor, apoi am ieșit. — Te-ai dezbrăcat? — Nu. — Ai văzut niște lucruri? — Da, din plin. — Povestește, face-te-ar Domnul pulbere! N-a spus nimic. Gura lui nu schița nici un zâmbet, nici o strâmbătură. Dar ochii îi sclipeau de satisfacție și de șiretenie. Mă sâcâia. Îmi venea să-l snopesc în bătaie. — Te pomenești că vrei să mă rog de tine, să-mi lipesc fruntea de papucii tăi! Iscoditorul nu era deloc impresionat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că sora mea o să fie fericită cu bărbatul ăla? — Fericită? Femeile nu încearcă decât să se ferească de ce e mai rău. Răspunsul mi s-a părut prea general și vag. — Vobește-mi despre Zeruali ăsta! Era o poruncă bărbătească. Făcu o strâmbătură destul de batjocoritoare, dar răspunse: — Nu se bucură de o bună reputație. Viclean, fără scrupule. Putred de bogat... — Se spune că a jecmănit ținutul Rif. — Principii au jecmănit mereu provinciile și nimeni nu le-a refuzat vreodată din pricina asta mâna fiicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de la amiază. Nu se putea spune că exagera, căci soarele era foarte sus. — Când ai venit ieri seară, aveai înfățișarea cuiva care tocmai și-a ucis tatăl, cum se spune pe la noi. Zâmbetul meu n-a fost decât o hidoasă strâmbătură. I-am explicat ce se întâmplase. — Ai greșit spunându-i asta. Dar și el a greșit, deoarece e pe punctul să-și dea fata pe mâna unui călău. Ai să lași să fie înfăptuită o crimă împotriva surorii tale pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
arată nemiloși cu străinii, mai cu seamă dacă dau senzația că vin drept din provincia natală, și mai cu seamă dacă trag după ei câte o infirmitate. Șchiopul își plimbase ochii pe deasupra sălii, ca pentru a fixa fiecare zâmbet, fiecare strâmbătură, apoi venise să se așeze lângă mine, fie pentru că era locul cel mai accesibil pentru el, fie pentru că observase că îl priveam altfel. Îmi strânsese puternic mâna, însă cuvintele lui n-au fost un simplu salut: — Ca și mine, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pregătească de plecare. Cum dădeam să mă îndepărtez, m-a chemat înapoi: — Te-ai atins de fata asta? — Nu, i-am răspuns, ținând ochii plecați. Pe drum, am dormit sub cerul liber, iar paznicii erau alături. Se citea malițiozitatea în strâmbătura lui. — N-ai să te atingi de ea nici de acum înainte, căci, mai înainte chiar să dormim iarăși sub un acoperiș, va începe luna ramadanului. Fiind călător, nu ești silit să ții post, dar se cuvine să dai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a venit să-ți aducă o veste bună, urmarea intervențiilor făcute de el la palat. S-a potolit pe dată la aceste vorbe și mi-a ascultat explicațiile fără a mă mai hărțui cu vorbe în doi peri și cu strâmbături batjocoritoare. Când trebuie să mă examineze? — Foarte curând. Fii mereu gata. — Sunt sănătoasă. Nu vor găsi nici urmă de pată. — Nu mă îndoiesc că așa este. Totul va fi bine! Părăsind acel loc blestemat, i-am aruncat lui Harun o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
meu a spus că nu voi fi niciodată însărcinată. Nu l-am crezut, dar sunt cu tine de cinci ani și ai avut copil de la o alta. Lipsit de argumente, am tras-o spre mine; s-a desprins cu o strâmbătură de durere. — Ai fi de acord să mă eliberezi? Pentru mine ești o iubită, nu o roabă. Însă n-aș vrea să nu mai fii a mea. Mi-am închis mâinile peste încheieturile mâinilor ei, cu putere, ca niște gheare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la el în ziua aceea și m-am dus la palat foarte intrigat și nu fără un grăunte de neliniște. Suveranul m-a primit cu un exces de amabilitate, iar apropiații lui l-au imitat, plini de zel și de strâmbături. A amintit de prima mea vizită, la întoarcerea de la Tombuctu, cât și de rolul meu de mijlocitor la Tefza, rol care adusese vistieriei în anul acela mai mult aur decât întreg orașul Fès. După ce aduse laudă unchiului meu, strămoșilor mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
face caz. Importantă este convingerea intimă a diriguitorilor. A mea este gata formată, iar după cele auzite, am să mă bat cu și mai multă energie pentru ca sultanul s-o împărtășească. Păru că stă să cugete. Buzele lui schițară o strâmbătură. Apoi spuse, ca și cum ar fi continuat o conversație lăuntrică: — Dar cu un sultan nimic nu e niciodată simplu. Dacă am să stărui prea mult pe lângă el, are să-și spună că încerc să-l îndepărtez din Cairo și n-are să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unii oameni să picteze sau să sculpteze, dar orice înfățișare a chipului este condamnată. E considerată o sfidare la adresa Creatorului. — I se aduce o prea mare cinstire artei noastre dacă se crede că ea poate rivaliza cu Creația. Făcuse o strâmbătură de uimire și întrucâtva binevoitoare. Mă văzusem silit să replic: — Nu este oare adevărat că Michelangelo, după ce l-a sculptat pe Moise, i-a poruncit să meargă sau să vorbească? Raffael zâmbise, șiret. — Așa se povestește. Asta încearcă să evite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
scrie un elogiu. Nu găsisem comparație mai potrivită. A fost însă mulțumit. — Foarte bine. Vino la mine când vei dori. Îmi făgăduisem s-o fac, dar moartea fusese mai iute. De la Raffael nu mi-au rămas decât câteva cuvinte, o strâmbătură, un zâmbet și o promisiune. Datoria mea era să mă gândesc la el, în acea zi de amintire. Dar, foarte repede, cu mult înainte de sfârșitul ceremoniei, gândurile mele zburaseră către Maddalena. Încercam să mi-o închipui, să-mi imaginez părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Nu știm. După cum nu știm nici ce am putea obține. Să încetinim năvala ienicerilor pe pământurile creștine ale Europei Centrale? Fără îndoială că nu. Să restabilim pacea în Mediterana? Să punem capăt prădăciunilor piraților? Răspunse propriilor lui întrebări printr-o strâmbătură dubitativă. Clement preluă ștafeta: — Ceea ce este sigur e că a sosit vremea de a clădi o punte între Roma și Constantinopol. Dar eu nu sunt sultan. Dacă aș îndrăzni să grăbesc lucrurile, aș fi năpădit de mii de critici venite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu nasu-n oala de noapte, de-ți va plânge lumea de milă, așa să știi. N-are cum. Ba da. Știi ce face? Lansează o vorbă care, pe lângă că o să te doară, e complet eronată. Care vorbă? Valy face o strâmbătură și-și pițigăiește glasul, de ziceai că se vaită o babă la mormântul cuiva drag: Ce mai bărbat e și ăsta, tu! Nici n-a fost în stare să mă... și bla-bla - bla. Discuția părea că se altera cu fiecare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
directorul tocmai plecase la județ. În sfârșit Gerard se văzu în fața tuturor portițelor închise. Ca în literatura absurdului. Totul se rezolvă, tovarășe-îl consolă funcționarul cu ticul lui nervos, de a da drumul unui clipit al ochiului, concomitent cu a unei strâmbături a mandibulei - Trăim timpuri generoase, cu tot cutremurul.... Văzându-l din cale afară de necăjit, funcționarul îl sfătui să-și spună necazul tovarășului primar, care-l va primi, chiar dacă nu are zi de audiențe. Deși se vedea plutind într-o atmosferă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
plâns se revarsă și sufletul ei măcinat aproape de tot, care dovedește că Anna are totuși un fond bun. Doar acela care n‑are încă inima de piatră e în stare să plângă. Gura și fața Annei sunt schimonosite într‑o strâmbătură urâtă. O femeie nu e niciodată avantajată de o asemenea expresie, dimpotrivă, n‑are decât de pierdut. Totuși, pe Hans îl cuprinde un soi de milă când constată toate astea la Anna, care avusese mereu o atitudine atât de suverană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
glumele devenite obișnuință între ei trei și mai ales într-o asemenea dimineață, în care nimeni nu avea chef de lucru. — Ce ai azi ? Stai ca un arici... Ridicase capul din carte, încercând să zâmbească, dar nu reuși decât o strâmbătură asimetrică, într-un colț de gură, și roși, cum se întâmpla ori de câte ori nu izbutea să rezolve repede, printr-o eschivă abilă, răspunsul complicat. Vecinul înțelese că se întâmplă ceva. Cunoștea de-acum modul în care celălalt își învăluia întârzierile, înde
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Se află din nou cu spatele la fereastră, la un capăt al sălii pustii, planșetele avansează, pe două rânduri, spre dânsa, cu ghiuleaua metalică ridicată, din flanc dulapurile și birourile bondoace, motorizate. Își trece mâna, speriată, peste pleoape. Nu- și poate stăpâni strâmbătura buzelor ; un rictus de spaimă care revine tot mai des. Privirea clară, uscată, bătrână. Mâini încă frumoase, doamnă Ortansa, merită privite ! Picioare încă subțiri și lungi, dintr-un trup plat, lat, neutru ; mâini încă fine, îngrijite, care merită privite, cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
află aur aici, un rîu inepuizabil de aur pe care-l poate produce la nesfîrșit pămîntul acestei regiuni și pe care omenirea Îl va plăti și cheltui veșnic; iar spaniolul, măcinat de lăcomia sa de aur, Îl ignoră cu o strîmbătură plină de silă, umflîndu-și disprețuitor nările. Actul acesta are În același timp valoare istorică și profetică pentru că se găsește În el Întreaga istorie a erorilor Europei În privința Americii. Căci trebuie să spunem În legătură cu toți acești exploratori și aventurieri din vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Galba nu s-a arătat copleșit de recunoștință... Ai vrea să te răzbuni pentru jignirea pe care ți-a adus-o împăratul neluând în seamă credința ta față de el? — Nu e vorba de răzbunare - Valens puse cupa jos cu o strâmbătură. Și nici de credință. E vorba despre bunăstarea Imperiului nostru. — Ai cumva datorii? Știi ce zicea Anacrodius? „Dacă ești înglodat în datorii, declară că vrei să-ți salvezi patria, urcă pe scara puterii și pune mâna pe comoara statului“ - Vitelius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
E un gladiator. A fugit de la Ludi de la Colonia Agrippinensium - îl privi pe legat drept în ochi. Vrea să se înroleze în Galbiana. Îți cer permisiunea să-l înrolez. Nu vreau să-l predau lui Vitellius. — Vitellius? - legatul făcu o strâmbătură de dispreț. Legea ne impune să-l judecăm, adăugă pe un ton prea puțin convins. — Garantez eu pentru el, ca și fratele meu Valerius, care a străbătut împreună cu omul ăsta multe mile, mai repede decât orice mesager, ca să ne aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Ajuns lângă pat, curiozitatea îl birui. Cu un gest fulgerător ridică colțul plapumii, dezvăluind pe jumătate pe Tanța și sfârșind fraza gingaș: ― ...pe duduița asta frumoasă! Când o recunoscu pe Tanța, surâsul curios de pe față i se transformă într-o strâmbătură. După o clipă, venindu-și în fire, continuă dojenitor: ― A, vasăzică, dumneata erai duduița nostimă, domnișoară? Ei, bravo, ce să-ți spun, frumos îți șade! Să-ți fie rușine obrazului! Titu Herdelea sărise în picioare, dar nu știa ce să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
leopăind în tină și depărtîndu-se, și glasul babei: ― Păsărelele mamii... 4 Câteva zile după ce se mutase, într-o dimineață, intrând în redacție, Titu Herdelea găsi pe Roșu mai ursuz ca de obicei. ― Ei, văzuși dreptatea mea, puiule? zise cu o strâmbătură batjocoritoare. Acuma ce mai spui, ai? Tânărul Herdelea nu pricepea despre care dreptate vorbește secretarul, căci el în toate și întotdeauna își descoperea dreptatea lui. Răspunse cu un surâs vag de aprobare. Roșu insistă: ― Sper că ai citit în ziarele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dezvăluie prin exagerare funcția expresivă a vectorilor spațiali. În ciuda săgeților și a răsucirilor sale vectoriale, chipul este totuși destul de limitat în ceea ce privește mobilitatea musculară. În acest sens, mâna deține superioritatea dansatorului. Deși îi lipsesc conotațiile fizionomice ale feței - referitor la privire, strâmbături și zâmbet -, jocul foarte diferențiat al degetelor poate genera o bogată pantomimă. De asemenea, în comparație cu mișcarea corpului în ansamblu, mâinile sunt mai puțin dependente de atracția gravitațională. Știm că mâinile pot să cadă pasiv sau să se ridice activ, dar
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
energică, fără inhibiții Ritm (foarte) rapid Râs în hohote. Râs/zâmbet în privire Plâns Dans Sărituri/țopăieli de bucurie, de neastâmpăr, de nerăbdare Supărare manifestată foarte repede/imediat prin mimică bosumflată, brațe încrucișate la piept, întoarcere cu spatele etc. Mofturi Strâmbături, limba scoasă Clipit sugestiv din ochi Bătaie din palme COPIL creator/ "mic profesor" Dacă fac așa..., ajung la... Dacă încerc așa..., va merge sigur. Ce-ar fi să încerc? Hai să schimbăm jocul! Intonație manipulatorie Intonație interogativă Aranjare/grupare a
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de artă, masa este sugestibilă aproape fără margini. Arta, indiferent de materialul în care se manifestă, este grai. Ca și graiul vorbit, ea își schimbă formele, pentru că se schimbă cuprinsul sufletesc care le-a zămislit. Este totdeauna o doză de strîmbătură să vorbești ca oamenii de altădată: aici e originea, aici e și condamnarea grimasei clasiciste. Fiecare vreme vorbește pe potriva botului său, a minții sale". Nu sînt iertați nici băieții culți sau fetele culte, în fapt semidocți ce nu urmăreau decît
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]