2,683 matches
-
și fusese secretarul lui August Rodin despre care a scris o carte. Unul din poemele cele mai cunoscute ale lui Rilke din acel timp era Pantera, inspirat de vederea unei pantere care se învârtea febril în cerc, într-o cușcă strâmtă, în Jardin des Plantes, la Paris. Febrilitatea superbului animal încercând să-și explodeze captivitatea părea autoportretul însuși al poetului în exil, unde exista visul nelimitării și o libertate asumată. După cum se știe lui Rilke îi plăceau castelele și în unul
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
lumea însăși...Dar o înfiorare mă cuprinde. Unde sunt? Grădina unui castel din secolul XVIII, în Ardeal, la Chiuza.îmi dau seama perfect unde sunt, ce sat este. Anul Domnului cutare. Dar nu știu să citesc. Și mintea mi-e strîmtă, gîndurile simple Sunt îmbrăcat țăran. Sunt de 22 de ani, sunt vînjos. Sunt eu... Dar ce caut aici? Visez?... Apoi se topește conștiința mea actuală. Rămîne țăranul, cu un dor mare în suflet. Iubirea. Trece Mirza. O sorb din ochi
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
al lui Che Guevara, celălalt sfânt protector al argentinianului). Excepționalismul său se află cantonat aici, iar încercarea de a-i crea o imagine de geniu maudit care se droghează precum de Quincey și Baudelaire pentru că nu mai încape în granițele strâmte ale normalității nu face decât să exagereze grotesc trăsăturile puternice ale acestui om de o anumită candoare. Candoarea merge de la ideile banale pe care le împărtășește cu regizorul la bucuria reală de a trăi, o vitalitate care trece prin sângele
Regizorul, fotbalul și argentinienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7743_a_9068]
-
adoptarea realismului ca soluție viabilă și "metodă de creație", compatibilă cu ideologia proletariatului. Se va face însă vinovat, așa cum va fi acuzat în curând, de idealism, și RAPP (Asociația Rusă a Scriitorilor Proletari) va fi dizolvată în 1932, considerată prea strâmtă și prea sectară, tocmai ea, care dovedise fanatismul cerut în despărțirea de scriitorii ne-comuniști la origini, dar acceptați o vreme ca "tovarăși de drum". Ia naștere Uniunea Scriitorilor Sovietici, sub conducerea lui Gorki, întors din exilul italian. După moartea
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
pagina a doua a Omului liber, ziarul lui Jean T. Florescu, în redacția căruia a jucat rolul lui Ladima, sub titlul:Proces-verbal de dragoste și răzbunare. Proiectul acesta de titlu, încă nematur, exprimă stângaci și cam prea pe măsură, cam strâmt adică, și deci sărăcind-o, estetica anticalofilă și declarat stendhaliană a autorului." Iar pasaje cum sunt acestea, redactate într-o deplină naturalețe a inteligenței, putem întâlni de la o pagină la alta. Dacă asta căutăm, firește. Pentru că a urmări / vâna sinusoidele
Spiritul sau litera ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9700_a_11025]
-
bucurie să văd acest spectacol aproape perfect. Mă gîndeam că, în același timp, în alt colț de lume, la Theatre du Soleil se juca același text, regizat de Myriam Azencot, una dintre actrițele-acompaniatoare ale Arianei Mnouchkine. Teatrul este dincolo de frontierele, strîmte, în care, de regulă, îl obligăm să se situeze. Iar dinamica lui trebuie studiată în raport cu libertatea circulației ideilor și nu doar în funcție de prea conjuncturale situații. În fața noastră, un gard înalt, de sîrmă. Un gard care desparte realitatea de convenție, care
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
Aici, după știința ei, nu plătise pentru nimic și nu avea să-și dea seama niciodată că plata se făcuse în altă parte. Charlot dormea în partea de sus a casei, în camera care odinioară fusese a servitorilor, o cameră strâmtă, cu plafonul înclinat, cu un pat de fier și un minuscul scrin din bambus, cel mai mic scrin din această casă unde toată mobila era masivă, întunecată și solidă, făcută să dureze câteva generații. Aceasta era singura parte a casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Maolina Ce noroc aveți, domnule Tăpălagă, că sunteți așa de tânăr. La 14 ani, viața se poate lua de la capăt. La 33, atât aveam în ’89, viața e deja trăită în mare, există cicatrici, există automatisme. Tinerețea trăită în tiparele strâmte și strâmbe ale dictaturii îți deformează viziunea despre fericire, dragoste, libertate. Lipsa liberului arbitru în viața privată, în familie, în profesie te mutilează cumva. Ani de zile am trăit cu spaima că apa caldă 24/24 o să dispară sau că
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Pâcu... Uite aici, Dumitre, ți l-am adus de mână. Ii cât un taur și îi dornic de treabă cum nu-ți închipui - i l-a prezentat Pâcu pe Cocoșitu. Iordache Cocoșitu era un mal de om, cu hainele prea strâmte pentru el. Sau, cum spunea Pâcu: „Răposatul a fost prea mic”. Nu-l avea pe vino-ncoace de fel. O față cam roșcovană, pe care ședeau înfipți doi ochi fără culoare, ce te priveau arar în față. „Ce-o fi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
bucure altele să fie triste cu mine fiecare zi era o surpriză de chewing gum când te-am cunoscut. tu ai schimbat poleiala mea în armură glumele mele în ode și imnuri praful vieții mele în bazalt vertical locul acela, strâmt, în care eram s-a făcut un ocean luminat de carul mare. șase în primul loc: iarba începe să crească, de abia a dat colțul ierbii, drumul tău este foarte la început, picioarele tale acum încep să se deprindă cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nu consumi prea mult. Să ajungă la toți. Să te gândești și la colectiv. Așa. E rușinos, dar trebuie să vă spun că, atunci când mi-a venit rândul, n-am reușit să înghit pastila. Aveam gâtul uscat, sau ceva mai strâmt, amigdalele inflamate. Nu știu. Umilința însă o țin bine minte. Cum tanti aia a țipat la mine, băăăăă, nici atâta lucru nu știi! Mi-a altoit probabil și una după ceafă, să se ducă pastila fără câcâieli. Am băut cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
potrivesc lui cel mai bine. Așa mi se pare mie - autorului - corect. Suflet paralel e un fundal tomnatic, în zorii unei obișnuite zile de octombrie, soarele risipi întunericul în colțuri și împinse lumea spre o nouă zi. Într-o odăiță strâmtă, în clădirea de locuințe de pe strada P., Anton se deșteptă după un somn lung, ca de obicei și, cu pași mici și repezi, parcurse calm mult iubitul său traseu, ce îi aducea atâta fericire. Itinerariul cuprindea sufrageria, holul, bucătăria, și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dimineață, însă o reproducea, de fiecare dată, cu atâta forță și convingere, încât parcă mereu o spunea pentru prima oară. Se purta întocmai ca peștele care, cam la fel de neinteligent, înoată în permanență dintr-o parte în cealaltă într-un acvariu strâmt, dar, neavând nici el prea multă ținere de minte, chiar crede, cu toată tăria, că străbate oceane! Destul de multă vreme, recunosc, am făcut eforturi să-mi concentrez toate forțele mele spirituale, pentru a nu-l asculta, lăsând impresia că jignirile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
acestui serviciu, se dovedise a fi prea greu, pentru puterea tânărului de a-l trece la acel moment. Renunță. După puțină vreme, izbuti, totuși, să intre în slujba statului, lucrând ca un simplu funcționar într-un birouaș dosnic, învechit și strâmt, înconjurat din toate părțile numai de vrafuri de dosare, ce trebuia - chipurile - a le prelucra cu grijă. Atât. Însă, deși tocmai am descris repede și simplu ceea ce avea trecut el în fișa postului de făcut, pentru Osvald travaliul acestei munci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
foarte clar și acum. Ghișeul acela drept este că îți lăsa un gust amar de tot și te îndemna, chiar din prima clipă, să-ți întorci repede privirea în cu totul altă parte. Arăta ca un soi de cameră foarte strâmtă și plină de colete, din care răzbătea întotdeauna un neplăcut miros încins și sufocant, care ar fi tăiat repejor respirația omului nefamiliarizat cu el. Pereții erau cum nu se poate mai simpli și mai goi, toți patru zugrăviți la fel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
doresc, cu tot dinadinsul, să ai tu parte de acum înainte. Deocamdată, însă, nu se petrece nicidecum astfel, nici cu tine, nici cu ceilalți. Și totuși, dacă mă opresc să meditez un pic, să stai încătușat tot mereu în colivia strâmtă a iluziilor parcă nu mai devine ceva atât de nefiresc pentru cei prea slabi, adică pentru cei neputincioși și firavi de duh. Acelea, cinstit îți spun, sunt cele mai grăitoare expresii ale unor ființe involuate. Iar involuate s-ar putea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
este „aurul filozofic”, ar spune că cineva nu este normal... și ar fi În stare să te Împroaște cu tot felul de cuvinte izvorâte dintr-o minte Îngustă, dureros de Îngustă... Când ești singur, impresia de prizonier Într-un spațiu strâmt se accentuiază. Ți se pare că te afli Într-un cavou mai mare, În care Îți târăști pașii, asemenea sclavilor Înlănțuiți, până În clipa când suflu divin Își caută alt loc pentru sălășluire. ,,(...) „Original vorbind, există o voce a ființei care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să văd cum o fac, diseară mă îmbrac pentru cină în cea mai frumoasă rochie pe care o am, aceea pe care am pregătit-o pentru balul de la terminarea liceului și la care nu am mai ajuns niciodată, chiar dacă e strâmtă și arăt ca un caltaboș în ea, nimic nu o egalează, i-am mai dat drumul la șolduri și la subțiori, e fixă, e sexy, e tot ce vrei, dar întrebarea e alta, cum o să mă sinucid, tot amân această
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ruga fierbinte și se auzea plângând sugrumat până târziu, În măduva nopții. Aș fi vrut să o iau În brațe, să-i spun cât de mult o iubeam, să-i vorbesc, În sfârșit, despre Otilia. Dar zăceam În cea mai strâmtă celulă cu putință, Învelită cu piele, Între pereții propriului meu trup, conștient și Încărcat de suferință, dar lipsit de expresie, nemișcat, incapabil de a comite vreun gest, oricât de mărunt s-ar fi vrut el. Nu mai simțeam nici furnicăturile
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
oriunde vei dori, oriunde te va duce povestea, și va pune replicile în gura actorilor, va descrie decorul, atât cât va putea vedea; cu alte cuvinte el va fi cel care va arunca o privire în casa ficțiunii prin geamul strâmt sau prin geamul larg, după cum vei dori tu. Personajele se vor perinda prin camere, își vor arunca priviri înțepătoare sau drăgăstoase, vor pune la cale aventuri, petreceri, își vor împărtăși păreri sau secrete, vezi mai sus, vor unelti unele împotriva
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și sociale, În genere a fost susținută, de asemenea, de „Școala socialismului de catedră” etc. Giorgio del Vecchio remarca faptul important că această autoritate, care este esențială oricărei organizații juridice, poate fi amenințată: 1. atât de un individualism greșit și strâmt, cât și de: 2. un concept eronat al socialului („socialismul” de orice tip). Prima ar greși printr-o opoziție empirică a individului contra Statului, ca și când acesta ar fi ceva străin și dușman omului. A doua greșește, afirmă del Vecchio, prin
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ocolit. În astfel de locuri, doar trunchiuri retezate și arbori diformi se ridicau în împrejurimile drumului. De-a curmezișul, se zăreau case, unele joase, altele înalte, dar mereu cu o anume formă geometrică, conice sau trunchiuri de con, cu ferestre strâmte și strâmbe, din care ieșeau nuferi albaștri, ce se cățărau de-a lungul pereților. Dintr-odată, spectacolul dispăru dincolo de ceața groasă. Nori grei, încărcați de umiditate, apăsau pe creasta colinelor; o ploaie fină se pulveriza în aer ca un praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
întâlnesc nici un obstacol. Era un abis fără limite, în sânul unei nopți eterne. În sfârșit, voaluri vagi, imprecise, se succedară prin fața ochilor mei. O clipă am traversat uitarea absolută. Când mi-am revenit, mă aflam din nou într-o cameră strâmtă. Mă mențineam într-o stare deosebită, care mi se părea insolită și, totodată, naturală. Climatul, aspectul noii lumi în care m-am trezit îmi erau întrutotul familiare; aici mă simțeam chiar mai în largul meu decât în mediul care îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
săi, legănându-mă ca pe un copil - poate se trezise în ea instinctul matern. Să mor, nu alta! Era mort copilul pe care-l purta în ea? Îl adusese pe lume? Nu știu. În această cameră care se făcea din ce în ce mai strâmtă și mai întunecată ca mormântul îmi petreceam timpul așteptându-mi femeia, dar ea nu venea niciodată. Să fi fost ea cauza chinului meu? Nu glumesc. Erau trei ani, nu: doi ani și patru luni - dar ce sunt anii și lunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe care o resimțeam, mă obseda. Îmi trebuia corpul aici, foarte aproape. Ar fi fost suficient un simplu gest, un efort de voință pentru a respinge tentația asta, dar cercul de foc ce-mi încingea craniul se făcuse și mai strâmt, și mai arzător, încât m-am scufundai subit într-un ocean confuz unde pluteau oribile fantome. Era încă noapte când am fost trezit de gălăgia unei bande de gardieni beți, care trecea pe stradă. Se înjurau grosolan și cântau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]