309 matches
-
intrai În altă Încăpere prelungă, de folos pentru te miri ce, pentru bucătărie de iarnă, bunăoară, de loc de dormit pentru copii și de poveștile spuse nouă de mama Floare. Greu mi-a intrat În cap, În legătură cu ea, ideea de străbunică. Urma un mic șpais. Verticala literei mai adăpostea, Între odaia Îngustă și lungă a mamei Floare și prispa de afară, postul de miliție. Ne despărțea un perete comun de care stătea lipit patul meu. Dincolo de miliție, cît o fi fost
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fi binevenită. La cîțiva ani de la apariția Contrabandei... care reînviorase În familie taclalele despre America, cea din relatările emigrantei noastre, primesc un telefon de la Brașov, de la vară-mea Sanda. — Ascultă, Îmi spune, tu În ce an știi că a ajuns străbunica noastră În Statele Unite? — CÎndva, Între 1900 și 1903, cred. — Uite, scrie aici că a ajuns prima oară În 1906 cu vasul Pannonia... — Draci fripți! Unde să scrie una ca asta? — Scrie că a ajuns și a doua oară, În 1913
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
m-am îngrijit de toate, am lăsat casa și ce mai am unei rude, un fel de văr de-al doilea, magistrat în județul Bacău, o să vină el să mă îngroape; am pus deoparte, pentru Zenobia, o rochie de la cine știe ce străbunică, am găsit-o în pod, într-un cufăr, e putrezită, dar mai ține; dumitale ți-am pregătit niște pantaloni albaștri, cam peticiți, dar mai sunt buni, o cămașă cu jabou, niște ghete albe, cred că au fost de patinaj, acum
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să respirăm adevăr cu toți plămânii: adevăr la mic dejun (o felie de lună rumenită pe ambele părți), somnul să-l îndulcim cu adevărul despre poveștile cu Greuceanu (vecinul de la parter, bodyguard la o casă de amanet), să ne mângâie străbunica dimineața cu palmele ei de apă curgătoare (adevărată apă curge în fotografia pe cruce)! Ce spui, Doamne, îți convine această lecție despre viață? Mie nu. 7. La 15 ani, în sufletul lui Petru, șarpele și-a făcut cuib. Reptila a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mâinile pe ea, mă auzi? El fu tot numai inocență: — Haideți, domnule, doar nu credeți că aș încerca să mă dau la ea, nu-i așa? Se așeză la volan și porni motorul. Cred că ai regula-o și pe străbunică-ta, dacă chiar vrei să știi opinia mea. M-am uitat peste umăr: Unde sunt oamenii tăi? — Sergentul Hingsen se află la etajul întâi din blocul acela de locuințe, zise el, și am doi oameni pe stradă. Unul face curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vreun sfînt, știa bine Thomas cîte mai făcuse și dînsul pînă cînd, sătul, se apucase să citească despre sfîrșitul lumii și despre Judecata de Apoi, asta chiar Îl dăduse gata. Se temea de pedeapsă - nu omorîse, dar o Înșelase pe străbunica, nu se drogase, alte vremuri, dar băuse cisterne de vin, mai și cotonogise destui, fusese aprig, făcea pe mielul acum, dar unul care uneori răgea ca un leu; miel doar pentru că nu mai avea dinți, ce-ar mai fi mușcat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Volga, unde se adunau pentru a-l sluji pe prinț, auzea, tot În vis, șoaptele bunicii, care adormea și ea, uneori, la jumătatea unui cuvînt, purtată de stoluri de păsări. Urmașii lui Thomas nu aveau cum să afle vreodată de străbunica lor. Despre Antonia, care zicea că nu trebuie să te atașezi de nimic. Neînduplecată, invoca, de o vreme, mînia lui Dumnnezeu; glasul ei nu se ridica pînă la cer, de vreme ce nu cobora, de acolo, nici un pîrjol sau potop: mai degrabă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de optzeci de toamne, cum spunea: era născută În septembrie, atunci se simțea ea cel mai bine. Nu știa că Thomas deja Îi umpluse viața cu strănepoți, cum nici urmașii acestuia, vînduți, nu aflaseră că undeva, În Danemarca, aveau o străbunică. Nu Îi legănase, nu ea le spusese primul basm, poate aceștia nici nu știau vreunul scris de Andersen. Aveau mame din alte țări, crescuseră de mici cu poveștile altor popoare, toți vorbeau alte graiuri, aveau, de-ar fi fost nevoie
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de vreo femeie. Și cum să Îi spună Rusoaicei despre lungul șir de strănepoți care, undeva În lume, duceau mai departe, sub nume nepotrivite, neamul ei, pe care, convinsă, Îl socotea - după ce-ar fi murit Thomas - pentru totdeauna stins? Străbunica unei cohorte de băieți și fete! SÎngele ei impur - nici rusoaică, neam de neam, nici nemțoaică, daneză doar prin cetățenie - curgînd prin mai toate vinele planetei! Mama-mare a Pămîntului! Aproape că ar fi crăpat bunicuța de atîta rîs, să fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să vadă fața luminată a Lunii - și greierii ar fi pierit dacă același Dumnezeu s-ar fi coborît la mintea Rusoaicei, totul ar fi ajuns scrum; cum ar fi pornit Bert marșul său triumfal cu o asemenea ascendență devastatoare? O străbunică În stare să aprindă chiar tot cosmosul! Au mai vorbit despre mașini, despre fete, despre fotbal, despre cîini și pisici, Facebook, aici nu prea s-au Înțeles, Thomas zicea că ajungi să-ți faci - și-n cîteva zile, chiar mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ce am văzut, nici ce procente de reprezentare erau pe acolo, ci, păstrând obiceiul, îți voi scrie doar despre ceea ce m-a topit, m-a topit până m-a aruncat iarăși într-un beci, să plâng așa cum m-a învățat străbunica: - Lacrăma ta să n-o arăți la nime, maică, ține-o pentru tine și pentru Dumnezeu ăl din sufletul tău. O să te scutesc de vizitele la parlament, guvern și sindicate. Deși, eu am prins o grevă generală care făcea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Christina C. Și se presupunea că ea este mai reactivă emoțional, când colo, am început să-i povestesc despre tata, și m-a pălit un plâns pe care nu am fost capabilă să îl rețin deloc. Mi-am amintit de străbunica, de bunica, de imaginea din Sâncrai cu biserica. Vin dinspre ogradă și în fața mea e ea, biserica, singura așezare pe care ochii o pot vedea în afară de casa bunicilor. M-a strivit un sentiment uriaș de teamă, abandon, înstrăinare și jale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în raport cu cei fără zile, cei despre care se spune că sunt pe ducă, numai când îi vezi. M-a distrat de-a dreptul locul pe care îl ocupă în carte problema lui evil eye. A deochiului. De mică știu de la străbunica descântecul de deochi, cu tot ritualul său. Prietenele mele mă sunau să le descânt copiii chiar și prin telefon. Și mergea. O sălbatică est-europeană. Asta sunt. Dar din respect pentru etica utilitaristă, mă doare în cot de lipsa de raționalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
s-au desprins câteva întrebări esențiale ce frământă omul din momentul când gândirea sa este capabilă să-și privească mama ca pe Dumnezeu. Când află însă că și mama își întoarce privirile cu același sentiment spre bunica și bunica spre străbunica până în veacul tuturor veacurilor, nedumerirea se amplifică și atunci copilul începe să se întrebe: cei cu universul acesta? De unde vine și încotro merge? A avut un început și dacă da, ce s-a întâmplat mai înainte de acesta? Care este natura
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93043]
-
tetra, care, în ochii Sfântului Petru, va fi fost un foarte precis indiciu geopolitic și poate chiar moral-religios). Fiindcă veni vorba: chilotul tetra era un vajnic apărător al sus-numitei moralități, indiferent de unghiul de abordare (perspectiva privată, tradiționalist-religioasă, transmisă din străbunică în bunică, sau cea a discursului public, revoluționar, poststalinist și puritan). Aceasta explică denumirea - universal acceptată - de „moartea pasiunii“ și încercarea disperată a nenumărate amante și soții să facă rost de chiloți de la pachet, veniți din subsolurile Prisunic-ului parizian, triste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Nimic nu mai țin minte din ce mi-a spus mama, sub privirile strecurate prin crăpătura ușii de mândrul meu tată; dacă mi-a dat o lecție importantă pentru viață, am uitat-o. * Nici una dintre casele copilăriei mele - ale tinereții străbunică-mii, mătușă-mii, bunică-mii, maică-mii - nu mai există. Ei, mai există ele, dar nu mai sunt ale noastre. Iar orașele copilăriei și adolescenței mele nu mai sunt de mult la fel; aș putea spune că nici ele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
probabil să rămână fete bătrâne sau să accepte să se căsătorească în cele din urmă cu vreun miner sau cu vreun tractorist ce s-ar fi dovedit disponibil în momentul când singurătatea nu li s-ar mai fi părut acceptabilă. (Străbunica mea îmi spusese odată că „femeile au numai o undă“, atrăgându-mi astfel atenția asupra precarității magiei feminine și aveam senzația că fetele astea știau despre ce undă vorbea ea atunci.) Se căsătoreau așadar pe capete cu băieții de la liceul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
unul singur, deja toți cei de aici mă urau, pe bună dreptate. Mi-au trebuit ani de zile ca să-i fac să uite seara aceea. Iar acum, hai să-ți arăt ursul. S-ar putea să fie chiar bunica sau străbunica celui pe care-l fugărește Amália uneori. Deci numai atâta am vrut să-ți povestesc, ca să te simți bine aici - a râs Engelhard, înainte să-mi arate casa. La etaj era o bibliotecă, cu veioză și fotoliu de piele, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
învețe, să-i fiu soră, amantă și soție... - Bravo, Viky! Și un șirag de copii atunci... Tonul serios se transformase într-un zâmbet. - Nu m-am gândit chiar așa de departe... Așa gândește Viky, căci așa gândise mama, bunica și străbunica ei. Dar, desigur, dacă viitorul va fi puțin variat, nu se va întîmpla nici o nenorocire. Într-o zi, intr-o magazie, și-a făcut apariția o nouă familie, compusă din mai mulți tineri, care dimineața invadau plaja. Viky deveni curând
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
despre infernul ce domnea în sânul strălucitoarei și bogatei familii imperiale. Iar deasupra tuturor stătea ea, care era, în același timp, soția lui Augustus, mama vitregă și, mai apoi, soacra Juliei, bunica vitregă a Agrippinei și a fraților ei uciși, străbunica tânărului Gajus, dar, mai ales, mama lui Tiberius; ea voia (și, în mare parte, a reușit) să-i anihileze pe ceilalți ca să-l aducă, cu o luciditate criminală inepuizabilă, pe fiul ei în fruntea imperiului și să-l mențină la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la etatea ei, și mie, mi s-a povestit despre vestita fată. Dar cine, oare, mi-a povestit? A, da, mama. Și ei cine i-o fi povestit? Mama ei, adică, bunica mea. Și ei? Mamă-sa. Și mamă-si? Străbunica. Și, tot așa, din mamă în mamă, din bunică în bunică și din străbunică în străbunică, fiecare a tot auzit de Fata Morgana, fiecare s-a tot pregătit să se ducă la marginea câmpiei, s-o vadă, să stea de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
oare, mi-a povestit? A, da, mama. Și ei cine i-o fi povestit? Mama ei, adică, bunica mea. Și ei? Mamă-sa. Și mamă-si? Străbunica. Și, tot așa, din mamă în mamă, din bunică în bunică și din străbunică în străbunică, fiecare a tot auzit de Fata Morgana, fiecare s-a tot pregătit să se ducă la marginea câmpiei, s-o vadă, să stea de vorbă cu ea, s-o pipăe, s-o mângâe, să împrumute din frumusețea ei
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a povestit? A, da, mama. Și ei cine i-o fi povestit? Mama ei, adică, bunica mea. Și ei? Mamă-sa. Și mamă-si? Străbunica. Și, tot așa, din mamă în mamă, din bunică în bunică și din străbunică în străbunică, fiecare a tot auzit de Fata Morgana, fiecare s-a tot pregătit să se ducă la marginea câmpiei, s-o vadă, să stea de vorbă cu ea, s-o pipăe, s-o mângâe, să împrumute din frumusețea ei, dar, de câte ori
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
fie deja aici, oftă viitoarea mireasă. - CÎnd taică-tu pornea la pescuit de ton, pleca pe cîte șase luni, decretă Jeanne fără să ridice capul. Iar tu tînjești după cîteva ceasuri... Stai cuminte. Rochia din dantelă, fin brodată de o străbunică de demult, fusese deja lungită de mai multe ori pentru a se potrivi taliei care o Îmbrăcaseră, lăsînd pe imaculata țesătură, la fiecare alungire de tiv, imperceptibile linii, aidoma acelora desenate pe pereți pe măsură ce copiii cresc și care se estompează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
astea blestemate este același cu cel degajat de patul străbunicului?! Sunt cincizeci de ani de atunci, dar mirosul acela nu-l poate uita; amestecul acela de urină, săpun, de leșie, balsam și smirnă... și alte elixire cu care-l pomăda străbunica. De câteva zile, de când Okurina s-a instalat la birou, a simțit acel miros urcând din interiorul lui și amestecându-se cu cel al pergamentelor. Dar numai astăzi a înțeles de unde-i vine, că-l poartă în el de atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]