388 matches
-
mari care îl făcură să urle. Doamna Fleck veni în fugă. Pe-o parte avea carnea sfîșiată prin bluza de pijama și sîngele cursese pe pături. Lanark își mușcă buricul degetului mare de la mîna stîngă să nu mai urle și străfulgeră cu privirea ghiarele pătate cu sînge de la mîna dreaptă. Doamna Fleck se duse în fugă să ia bandaje și apă, dar cînd se întoarse, dragonita se cristalizase deasupra rănii și Lanark stătea pe pat îmbrăcîndu-se. Mi-ați zis de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aș mînca? — Vreau să mănînci! Mi-ai promis. Dar tu de ce refuzi să mănînci? — N-am nici un motiv logic. Instinctele, prejudecățile mă opresc. Dar nu te teme, sînt pregătit să rezist fără mîncare încă două sau trei zile. Ea îl străfulgeră cu privirea. — Eu nu! — Dar vreau să mănînci. Și după aia o să mă disprețuiești. Lanark rămase încurcat și stînjenit. — Nu, n-o să te disprețuiesc tocmai... zise el. Ea îi întoarse spatele și-i spuse cu răceală: — Bine. N-o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urmă, Coulter aruncă o bucată de țeavă pe care încerca s-o transforme în horn și-l întrebă: — Ce ți s-a-ntîmplat? Ascunzătoarea asta n-are nici un rost. E prea aproape de cărare. Toți o pot vedea. Nu-i secretă. Coulter îl străfulgeră pe Thaw cu privirea, apoi puse mîna pe acoperișul din linoleum, îl smulse și-l aruncă în viroagă. — Ce faci? țipă Thaw. — N-are rost! Ai spus-o singur! O dobor! Coulter dădu un picior zidurilor și împinse canistrele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
i-ar fi spus: „Nu-ți place compania mea?“ sau „Mă bucur c-ai venit pe-aici, drumurile astea de dimineață sînt cam plicticoase“ sau „Mi-a plăcut povestea ta din revista școlii; spune-mi cîte ceva despre tine“. îi străfulgeră cu privirea umerii săltăreți, poruncindu-i în minte să se întoarcă și să-l cheme la ea, dar ea nu o făcu, și ajunseră la școală fără să se apropie sau să depărteze unul de altul. După aceea, în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-l drept în față cu sălbăticie. Nu simt nimic, începu el, cînd palma îi fu atinsă ciudat prin peretele încordat al stomacului. — E cineva acolo, spuse el. — O să am un copil! se isteriză Rima. El căscă gura, iar ea îl străfulgeră acuzator cu privirea. Lanark se luptă să își mențină o figură serioasă, dar nu reuși. Pe față îi apăruse un rînjet fericit. Rima își dezgoli dinții și țipă strident: — Te bucuri! Te bucuri! — Scuze, dar nu mă pot abține. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nimerit acolo din întîmplare. Unde rămăsese melancolia romantică, nordică și austeră a orașului? Unde podurile de piatră arcuite peste apele negre? Unde singurătatea și tăcerea caselor reflectate identic în canale, simetrice ca planșele testului Rorschach, la fel de enigmatice? Pe Cedric îl străfulgera deodată amintirea Oborului, a Moșilor, a lanțurilor în care se dăduse cu Vasilica și Marioara, a gheretei de tir unde trăsese-n mireasă, în vânător și-n tăietorii de lemne. Dar aici, în cartierul roșu, animația populară era mai amenințătoare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
idee despre ce ar fi trebuit să le spună celor alături de care se avânta în necunoscut la prima lor întîlnire oficială, dar, după minute bune în care mintea îi lucrase cu febrilitate, nu reușise încă să descopere nimic. Ideea îl străfulgeră abia când văzu fețele lor adunate. Realiză atunci brusc că oamenii pe care îi cunoscuse deja pe Arcă erau cu mult mai uniți decât originalele care compuseseră Corpul celor O Mie de Voluntari. Cu un gest studiat, Durdrin deschise apărătoarea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
începea să coboare blestemata de colină pe care în zadar încercase să o cucerească în zorii zilei. Cât despre aripa stângă romană, ea era alcătuită aproape în întregime din trupe auxiliare și, cu siguranță, avea să cedeze de îndată ce soldații vedeau străfulgerând sulițele gepizilor și ale turingienilor care-i înfruntau. Și cu acea ocazie, Balamber putuse să vadă pe Atila doar de la distanță, dar îi sorbise avid cuvintele, unindu-și apoi vocea cu vocile celorlalți, fără număr, atunci când el se îndepărtase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
plămânii. Totul părea un vid. Prima oară am crezut că era din cauza faptului că nu mă simțeam prea bine, dar oricât de rău mi-ar fi fost, nu puteam avea astfel de manifestări. Îngrozitor. „Poate a murit bunicul“, m-a străfulgerat un gând. Ce ciudat! De ce mi-am adus aminte de bunicul tocmai în acele momente? Locuia în prefectura Ishigawa și, pe atunci, avea 94 de ani. A murit anul trecut. Auzisem că răcise și m-am gândit că era posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
drăcșori desculți. [BOGDAN] O, fericirea-mi, Roman, ține de mult... de-un an. Castelu-i singuratec, în codrii cei de brazi S-oglindă-adînc în lacul cu repede talaz; În vechea lui zidire mișcate tremur numai Perdelele în geamuri ce scânteie ca bruma... Străfulgeră în umbra-i a undelor bătaie Ajunse-n a lor fugă de rumena văpaie {EminescuOpVIII 94} A lunei... ce pe dealuri frumoasă se ivește Și muchi și vârfuri negre pe cer le zugrăvește, Muchi negre, urieșe, ca puii [de] balaur
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
altcineva la hanul răposatului ca să afle toți cafegiii și grăjdarii din târg că frații măriei sale, stolnicul Constantin și spătarul Mihai, l-au ucis cu bună știință pe vodă. Atât auzi Brâncoveanu prin ușa abia, abia crăpată și un gând îl străfulgeră. Trânti cu zgomot ușa grea de stejar și întoarse de două ori cheia grea în broască apoi ordonă sec, spre dorobanții care-l însoțiseră: — Pază strașnică aici și la ferestrele spătăriei, să nu iasă nimeni, că fac omor de om
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
l-a ucis. Acum mergeți să-l privegheați. O luă pe Casandra pe după umeri și o îmbărbătă: Ține te tare, Casandro. Eu mă duc acasă, să-i spun mamei să vină și ea, că au fost frați. Un gând îl străfulgeră. Oare de ce doamna Maria n-a întrebat ce scrisori erau acelea? Pe loc își schimbă hotărârea: trebuia să știe cum vor reacționa și unchii săi. Atent, își sprijini verișoara și mătușa să urce scările. În încăpere erau doar cei doi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
răspundă cerințelor lui. Făcuse bine dorobanțul că-i spusese că turcul îl căutase. Slab de tot se auzi primul dangăt grav de clopot. Selin își îmboldi calul care o porni prin lăstăriș într-un galop imprudent. Doamne ferește, își spuse Toma străfulgerat de un gând, îi este frică de clopote. L-a înnebunit vodă cu spaimele lui. Peste câteva minute simțiră apropierea taberei și încetiniră galopul. Se despărțiră amical, fără să și mărturisească unul altuia gândurile. Toma, cum nu făcuse niciodată până
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
până atunci? Doar așa se cuvenea să procedeze un adevărat gentleman cu o adevărată doamnă... De afară se auzeau niște glasuri de copii și, apucându-și cu un gest hotărât cârja sprijinită de pat, se grăbi să ajungă la ușă, străfulgerat de o idee care îi făcu inima să-i tresalte de mai multe ori și îl scoase din starea aceea de amorțeală care nu-i făcea deloc bine. * Arm era, într-adevăr, nemulțumită de purtarea lui Bart. Altceva spera ea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pas înainte spre îndemnul Domnului isus de a ne iubi unii pe alții ca frații... Am roșit și am tăcut, încurcată. Pe vremuri, în București, când cercetam plină de spaimă și dezgust fețele oamenilor din tramvaie și metrouri, nu mă străfulgerase niciodată ideea că i-aș putea iubi, în hidoșenia lor. Și nici măcar nu era vorba de handicapați, ci de oameni simpli de pe stradă, hidoșiți de viață și de necazuri. Gălățanu, care măcar nu îi judeca, era de o sută de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
spasm Îmi săgeta zona inghinală. Pe terenul de hochei mă Încovoiam adesea, cu ochii plini de lacrimi, În timp ce antrenoarea Stork mă lovea În fund. ― E doar o crampă, Stephanides! Aleargă și-ți trece. (Și acum, sărind ca să apăr ghiuleaua, mă străfulgeră exact o astfel de durere. Măruntaiele mi se răsuciră, erupând cu o durere ca o curgere de lavă. M-am aplecat Înainte, Împiedicându-mă de crosa mea de portar. Și apoi m-am rostogolit, am căzut...) Dar mai am Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-te! Avea o nuanță de supărare, de poruncă În voce. Am tras adânc aer În piept și am făcut ce-am putut. Luke a Început să cotrobăie Înăuntru. Câteva clipe a fost doar ciudat, așa cum sugerase. Dar apoi m-a străfulgerat o durere ascuțită. M-am tras Înapoi și-am strigat. ― Scuză-mă. Cu toate acestea, a continuat. Mi-a pus o mână pe pelvis ca să mă liniștească. Și m-a răscolit mai departe, evitând zona dureroasă. Ochii mi se umpluseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
secerat, l-a împins se pare aceeași mână, agonizează, cere: apă, Frenc, apă, m-a nimerit o săgeată, Frenc îi dă apă, deși este ângenuncheat cu pușca la umăr, generalul privește ca un nebun prin binoclu, degeaba, un cuțit a străfulgerat în bezna nopții și s-a înfipt între omoplații plăpânzi ai unui alt soldat fără nume, fără istorie, cu o ultimă sforțare se îndârjește să arunce o grenadă, buuuuv!, tundra se zguduie, stâncile propagă ecoul, buuuv!, un indian bine camuflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Vă atrag Însă atenția, nu vă face-ți prea mari iluzii. În cel mai fericit caz, Îi putem prelungi viața o perioadă de timp. Atât, nimic mai mult...!!” Entuziasmată, Atena nu mai auzi ultimele cuvinte ale doctorului. În mintea ei străfulgeră o șansă riscantă dar, o șansă de ași salva măcar temporar prietenul care nu și-l putea imagina dispărut. Promise directorului o vizită din nou În dimineața următoare și fără a mai pierde timp dădu buzna printre bișnițari și magazinele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Mi-a trebuit și ziua următoare ca să pot reconstitui tot ce-am povestit aici. Ba chiar, nu știu de ce, am impresia că îmi amintisem mai mult decât știu acum și că, între timp, am uitat. Da, acum, când scriu, mă străfulgera gândul că am știut ce gesturi a făcut și ce cuvinte a rostit fetița din vis, dar simt că nu mă pot concentra cu nici un chip asupra lor. Sper să-mi aduc aminte în cursul povestirii... Am încercat ca de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu. Primesc pe de-a moaca discurile fiin’că merg la petreceri cu un tip, Burt Perkins. — Ale dracului cunoștințe mai ai! Numele unor clienți. Dă-i bătaie! Hinton strîngea amarnic stîlpul și făcea adîncituri În el. Lui Jack Îi străfulgeră prin minte că dacă monstrul se Întoarce, șase gloanțe calibrul 38 nu vor fi de ajuns. — Noaptea asta lucrezi? — D-da. — Adresa. — Nu... vă rog... Jack Îi făcu rapid o percheziție corporală: un portofel, ceva mărunțiș, niște ceară și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să edifice acolo, chiar acolo, pe masa din bucătărie și de aceea nu vor ști niciodată. O cuprinse o spaimă cumplită la gîndul că va rămîne pe drumuri, dar rămase mută mai departe și nu schiță nici un gest cînd o străfulgeră gîndul să meargă la o rudă din cartierul Florida, care ar putea s-o găzduiască tot timpul ăsta. Doamna plecă și nimeni nu-i puse nici o Întrebare. Ea se Întoarse mută În camera de călcat, Își continuă munca zilnică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Își imagina că ipoteza duelului putea încolți în mai multe minți, nu doar în a lui Keller și că, prin urmare, istoria cu modul de încărcare a pistolului putea să nu fie întâmplătoare... „Ia te uită! se opri el deodată, străfulgerat de altă idee. Mai înainte a coborât pe terasă când eu ședeam în colț și s-a mirat grozav găsindu-mă acolo, și a râs așa... a adus vorba de ceai; păi în timpul acesta avea hârtia în mână, deci știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
funerare și se închină unor altare sinistre, pentru a dovedi că Pluto și umbrele de dedesubt există cu adevărat... Principele o ascultă în tăcere. Se îndreaptă apoi, târându-și piciorul, către pat. Când să se suie pe scăriță, rana îl străfulgeră din nou. Se împiedică de durere și cade grămadă pe mozaicul de jos. Cu un țipăt, Livia se repede asupra-i. Încearcă să-l tragă în sus, dar, corpolentă cum e, nu reușește. Bătrânul, deși piele și os, atârnă cât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
catedrei. — Vorbeam despre cavalerii care servesc în finanțe... Cată mânios spre el: — Mi se pare ciudat că te sfiești să le bagi pumnul în gură. Libertul murmură cu timiditate în glas: — Dar poziția mea, cezare, este pseudo-oficială... Se oprește brusc, străfulgerat de gândul că exact acesta este și scopul împăratului, un fals dualism care să împiedice urmărirea mișcării fondurilor dintr-o parte într-alta. Tulburat, reușește totuși să-și continue ideea: — Întreaga administrație a finanțelor publice... Începe să enumere: — Tezaurul public
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]