374 matches
-
până la moarte. Ștefănel luă sabia și o puse la centură, așa cum cerea tradiția. Apoi puse mâinile pe umerii lui Amir și Îl ridică. - Andà... Nu ne-am văzut de o viață... Mongolul ridică privirile spre fratele lui de sânge. Fu străfulgerat de lumina acelui zâmbet și simți brațele puternice ale lui Anda Îmbrățișându-l. Lumea se răsturnase și se așezase la loc. Dar acum era o lume a bucuriei. * Prezența celor o sută de războinici Bordjighin În fața palatului Ak Sarai provocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era bolnav. - Acum ne despărțim, Mahomed. Ne vom vedea, dar... Tânărul se opri, cu ochii ațintiți asupra unei frunze care Începuse să fluture, mișcată de o adiere slabă. Peste dealurile Sucevei Începea să bată un vânt ușor. - Nu... șopti Ștefănel, străfulgerat de o bănuială. Nu se poate... - Ne vom vedea, dar... Întrebă sultanul, curios. - Dar nu În acest an... Trebuie să plec. Pe curând, Mahomed! - De ce nu În acest an? Ce se va Întâmpla? Tânărul dădu pinteni și porni la trap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ce expresie aveam În acel moment. Am Înghițit În sec și În cele din urmă am spus, jumătate În glumă, jumătate serioasă: ― Ești foarte deștept, puștiule. ― Mie ce-mi iese? spuse el. Nu m-am putut abține să nu-l străfulger cu privirea. ― Ești atât de afurisit! ― Ce-mi iese? repetă el. ― Ok, ok! Ce-ar fi să-ți fac curat În cameră o săptămână? Alex se strâmbă și dădu dezaprobator din cap. ― O lună! ceru el. Mi-am simțit pielea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
la tonalitatea blândă, cu accente materne. E o parte fundamentală a personalității celor care dezvoltă dependențe. Iar tu nu ești o excepție. Deși sunt conștientă că ți-ar plăcea să crezi că ești. Curvă nenorocită și înfumurată, m-am gândit străfulgerată de ură. O s-o fac să-i pară rău. înainte să plec de-aici, o s-o fac să-mi cadă în genunchi și să-și ceară scuze că a fost așa de rea cu mine. Dar atunci când o să pleci, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din poiană. Urmărea prin pulberea cascadei cele două trupuri goale, arzătoare, strâns încolăcite; sânii femeii ridicate ca o coloană în brațele bărbatului. Simțea pe propria lui piele șuvițele lor ude, răsucite ca niște liane. Și, ori de câte ori femeia deschidea ochii, îl străfulgerau imagini dintr-un paradis verde-albăstrui. Dante Negro uitase pentru ce venise. Trăia intens fiecare moment, de parcă ar fi fost direct implicat în acea dezlănțuire a împerecherii. Medicul îl cercetă, inventariind la rece toate semnele răvășirii. Obrazul albit, broboanele de sudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îți place? am întrebat-o eu, dar Midori nu mi-a răspuns. Se lipi de mine, î[i apropie buzele de sfârcurile mele [i începu să-și miște, încet, mâna cu care îmi cuprinsese penisul. Primul lucru care m-a străfulgerat a fost diferența dintre ea și Naoko, dintre felul cum își mișcau mâinile. Amândouă erau minunate și o făceau cu răbdare, dar exista o deosebire între ele. Simțeam cu totul altceva acum. Hei, Watanabe, te gândești la fata aceea? — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nici o mașină nu va putea face vreodată, și să sperăm să nici nu facă. Pentru că atunci când combinatoria ar fi terminată, rezultatul ar trebui să rămână secret și, În orice caz, universul Își va fi Încetat ciclul său, iar noi am străfulgera lipsiți de memorie În gloria marelui Metatron.” „Amin”, zicea Jacopo Belbo. Însă la aceste lucruri amețitoare Diotallevi Îl Împingea Încă de pe atunci, și ar fi trebuit să țin cont de asta. De câte ori nu-l văzusem pe Belbo, după orele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
epoca lui Apuleius, a misterelor lui Isis, a marii reîntoarceri a unor spiritualități cum au fost neoplatonismul, gnoza... Vremuri fericite, când creștinii nu luaseră Încă puterea și nu-i trimiseseră la moarte pe eretici. O epocă splendidă, locuită de Nous, străfulgerată de extază, populată de prezențe, de emanații, demoni și cohorte Îngerești. E o știință difuză, dezlânată, veche de când lumea, care datează dinainte de Pitagora, de la brahmanii din India, de la evrei, magi, gimnosofiști și chiar de la barbarii din nordul extrem, de la druizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Matahala beată-turtă, care izbutea cu greu să se mențină pe picioare, amenințând să le cosească și lor gleznele. Ei, fir-ai tu să fii, de haidamac! Paralizantă, sirena se aude din ce în ce mai apropiată, la doar câteva străzi distanță și încep să străfulgere, periculos și rotirile luminoase ale unor girofaruri, roș-albastre. Nu mai e timp! Lărgiți compasul! Dați-i benzină! Dați din ciolane! Umblați! Ne lămurim noi pe drum, nu aicea! Aa..., capătul de giaravelă îl lăsăm, poate reușesc doctorii să i-l
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rătăcit, se ridică speriat în două picioare. ― Dumneata aștepți să ne masacreze bandiții? se răsti Tănăsescu la primul-procuror. Nu vezi că au început să ne bombardeze? Apoi continuă cu glas de comandă: ― Trompet, sună!... Trompet! În secunda următoare văzduhul fu străfulgerat de sunetul arămiu al trâmbiței. Calul trompetului mișca urechile după cum obrajii sergentului se umflau și se roșeau. ― În numele legii... Cuvintele procurorului, înfricoșate și uscate, nu le auzi prefectul Baloleanu. Numai glasul trâmbiței, necruțător și amenințător, șerpuia peste capetele oamenilor ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și amuzamentul copiilor. — Asta da, îmi place ! am exclamat eu, chinuit de o bucată de vreme de ideea unei retrageri demne și hedonice din viața academică și publică. Brusc s-au mai înscris însă alți trei amici din același contingent, străfulgerați de aceeași viziune a unei pensii facile și fericite. Doi au fost descalificați din start, căci nu aveau neveste. Deci nu aveau cum și de ce să fie bărbați tradiționali. Această constatare elementară a stîrnit și primii nori pe cerul senin
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Mi-a trebuit și ziua următoare ca să pot reconstitui tot ce-am povestit aici. Ba chiar, nu știu de ce, am impresia că îmi amintisem mai mult decât știu acum și că, între timp, am uitat. Da, acum, când scriu, mă străfulgera gândul că am știut ce gesturi a făcut și ce cuvinte a rostit fetița din vis, dar simt că nu mă pot concentra cu nici un chip asupra lor. Sper să-mi aduc aminte în cursul povestirii... Am încercat ca de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
reviste occidentale. În mijlocul ușii de dulap, e o imagine a paradisului: o tipă cu un păr blond lung, Îmbrăcată doar Într-un slip alb, rătăcind pe o plajă caraibeană plină de umbrele de soare albe sau de stuf, reflexe argintii străfulgerînd de pe Întinderea mării turcoaz, ea privind peste umăr spre cameră, În timp ce Își ridică mai bine pe umăr coșul clasic de plajă. Lui Romică, oricît de multă veselie avea În metabolism, nu-i vine greu să te bată orice ați juca
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
așternut răsare delicat talpa unui picior, de tăblia patului atîrnă niște ciorapi de mătase, am amintiri vagi ale unei orgii, Într-un salon baroc, sub ochii orbi ai unui cvartet de coarde care cîntă din Brahms. O căldură neadecvată Îmi străfulgeră plăcut vintrele. Hei... ia vezi ce faci cu atîta dragoste de Brahms... Da, sîntem tot aici, facem anticameră la ușa unei fantome, probabil un psihopat care ne-ar putea trimite la muncă silnică dintr-un capriciu, o interpretare a cărei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se Încing campionate la dublu. Jucăm pe țigări. Distracția se termină cînd Portocală pune un lacăt pe dulapul cu palete și mingi. Pentru că se pare că În cele din urmă nu mai are cu cine să facă instrucție. Jurămîntul alămurile străfulgerînd vesel din mijlocul grupului de bărbați solemni SÎntem la mijlocul lui noiembrie și cerul se Înseninează brusc, vremea se Încălzește aproape neverosimil. Plopii și salcîmii din marginea aleilor, cînd trecem tropăind pe sub ei, nu mai aruncă cu frunze, au rămas ca
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
așa cu firea dintr-un lucru atît de scîrbos ?!), dar Îmi dau seama că se diluează În masa de batiste fluturate și de lacrimi șterse pe furiș și de suspine. Există și o fanfară care emite marșuri și imnuri, alămurile străfulgerînd vesel din mijlocul grupului de bărbați solemni. — JURĂM... răcnim noi, deși e limpede că am fi În stare să spunem orice, cu mintea la hrana gătită de mame. O putem adulmeca de la distanța asta, orice fir de miros de usturoi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
roșcate de pe movila rotundă de pămînt se ridică zbierete spre cerul pe care s-a aprins aceeași puzderie de stele din Hațeg, din Bărăgan și din Deveselu. SÎnt exact aceleași, nici una În minus sau În plus, sigiliu zodiacal pe care străfulgeră neașteptat pîlpîiri. — Ăla e un satelit? Sau e o stea căzătoare? — O fi Hubble, cică l-au pus pe orbită. — Ce-i aia Hubble? — Bă, da’ cînd sînt alegerile? — O, alegerile... peste o lună. — Eu votez cu CÎmpeanu. Căline, ai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dea peste 108 cap, dar nu se oprește... Galopează ca scăpat din ghearele unui monstru”... Toaibă s-a cutremurat și-a trecut dosul palmei plină de cenușă peste ochi, pentru a alunga vedenia... A răsuflat adânc. O întrebare l-a străfulgerat însă: „Unde s-a dus bietul animal? Oare s-a oprit undeva sau a alergat până a căzut fără vlagă și zace într-un șanț”... Cu acest gând ca o povară s-a ridicat cu greu din cenușă... Nu se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vocile prevestitoare de viitor... „Vei cădea în mâinile dușmanului, Jeanne. Va trebui să fii puternică și să nu-ți pierzi speranța în Dumnezeu. Indiferent ce se va întâmpla cu tine, El te va ocroti.” Fata a rămas adânc îngândurată. A străfulgerat-o o idee, ce semăna cu un timid protest: „Doamne și Sfântă Fecioară, dacă mă ocrotiți, pentru ce mă lăsați prizoniera dușmanului? Oare aceasta să-mi fie răsplata cea adevăraă? îți cer iertare, Doamne, dar simt cum mă cuprinde disperarea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
unor mari traficanți de droguri, a și devenit, pentru scurtă vreme, cotraficantă, dar,întreaga rețea căzând, tribunalul a condamnat o la opt luni de detenție, pe care, acum, și-i ispășește, alături de celelalte condamnate. Și, dacă flacăra iubirii i-a străfulgerat, pe ea și pe bărbatul, șef de stat, perforându-le inimile, ce vină are Lăcrămioara? Ce vină au, de fapt, amândoi, că și-au manifestat, profundul sentiment, sincer,în fața întregii lumi de telespectatori? Nu e uman, să se fi petrecut
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să edifice acolo, chiar acolo, pe masa din bucătărie și de aceea nu vor ști niciodată. O cuprinse o spaimă cumplită la gîndul că va rămîne pe drumuri, dar rămase mută mai departe și nu schiță nici un gest cînd o străfulgeră gîndul să meargă la o rudă din cartierul Florida, care ar putea s-o găzduiască tot timpul ăsta. Doamna plecă și nimeni nu-i puse nici o Întrebare. Ea se Întoarse mută În camera de călcat, Își continuă munca zilnică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care nu se întâlnește cu nimeni. Ai înțeles? -Desigur. Nu voi spune nimănui. Știam ce va urma: să nu mai trec pe acolo dacă... -Cred că vom avea mult de lucru împreună..." Vom negocia fără încetare". Privirea lui întunecată mă străfulgera. Omul acesta devenise aproape fantomatic. -Crezi că ești urmărit? -Nicidecum. Sau sunt cumva? -Nu știu, mă întrebam doar... Îmi întinse mâna. Dacă nu poți veni, lasă- mi un mesaj la restaurant, la Giannis. -Și nu uita! Destinul !.. Îmi venea să
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de rupere. Dar în vreme ce fiecare dintre noi gemea, împreună eram fantastici. Barca zbura înainte, fiecare vîslă părea trasă de un singur vîslaș posedat. Reușiserăm. N-am fi putut vîsli mai bine împreună. O amintire, mai mult o simțire, m-a străfulgerat și m-a dus înapoi, în acea după-amiază în care am vîslit în ploaie. Nu era la fel de lipsit de efort, acum, dar curgea la fel de natural și mult, mult mai repede. Chiar înainte de a ajunge la tribună, am văzut tricourile bleumarin
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mari care îl făcură să urle. Doamna Fleck veni în fugă. Pe-o parte avea carnea sfîșiată prin bluza de pijama și sîngele cursese pe pături. Lanark își mușcă buricul degetului mare de la mîna stîngă să nu mai urle și străfulgeră cu privirea ghiarele pătate cu sînge de la mîna dreaptă. Doamna Fleck se duse în fugă să ia bandaje și apă, dar cînd se întoarse, dragonita se cristalizase deasupra rănii și Lanark stătea pe pat îmbrăcîndu-se. Mi-ați zis de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aș mînca? — Vreau să mănînci! Mi-ai promis. Dar tu de ce refuzi să mănînci? — N-am nici un motiv logic. Instinctele, prejudecățile mă opresc. Dar nu te teme, sînt pregătit să rezist fără mîncare încă două sau trei zile. Ea îl străfulgeră cu privirea. — Eu nu! — Dar vreau să mănînci. Și după aia o să mă disprețuiești. Lanark rămase încurcat și stînjenit. — Nu, n-o să te disprețuiesc tocmai... zise el. Ea îi întoarse spatele și-i spuse cu răceală: — Bine. N-o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]