557 matches
-
o afecțiune moderată, fiind conștient că privește cu ostilitate unele dintre defectele acestora. În schimb, o dragoste intensă nu permite ostilității să rămână conștientă; ea obligă la refularea ostilității, care mai poate reapărea la un moment sau altul, ca o străfulgerare. Ca dovadă a existenței acestei ambivalențe putem aduce în discuție posibilitatea ca un subiect să aibă în aceeași noapte două vise succesive, unul tandru, altul ostil, despre aceeași persoană (Freud, 1923/1987). Tot aici putem aminti și visul despre moartea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
conține o antifrază cu adresă. Sonuri mai puțin obișnuite, deși nu întotdeauna inspirate, străbat lirismul madrigalesc din ciclurile Miniaturi și Oglinzi, un „jurnal” al stării de iubire, caracterizată prin evanescență și în același timp de o plasticitate violentă. Senzații, crâmpeie, străfulgerări de vis interferează impresionist într-o puzderie de notații lirice ingenioase. Cum autorul se definește în mod esențial ca virtuoz, va exersa posibilitățile metaforei, contururile căutate, prețioase ale desenului, tiparele dificile ale liedului și sonetului. Toate sunt convocate să stabilizeze
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
vorbea cu fiul ei..“ Masele de apă ce bubuiau în pereții cargoului păreau acum mai ritmice, parcă resemnate la o logică de rezistență pe care le-o opunea acel vapor derizoriu. L-am auzit pe consilier ridicându-se și, în străfulgerarea unui chibrit scăpărat, chipul lui mi-a părut îmbătrânit, trudit. Glasul lui avea accentul ușor dezamăgit al cuiva care a pregătit o surpriză, dar a lăsat să treacă momentul potrivit pentru a o anunța: — Gata. Suntem în Marea Roșie. O să fim
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Și acum, când au plecat pentru totdeauna, ne omorâm între noi pentru nimic.“ Ti-am aruncat o privire, ca să văd dacă ai reacționat, ca și mine, la acel „pentru totdeauna“. Dar nu păreai să asculți, stând cu ochii ațintiți la străfulgerarea albastră a mării care țâșnea în dreapta noastră, la fiecare ridicătură a drumului. Am avut, în clipa aceea, impresia că te trădez. Ca un soldat care, aflând de predarea iminentă și de armistițiu, își părăsește poziția, fără a-i preveni pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sânge... După trei zile de asediu și nopți fără somn, lumea de dincolo de trupurile noastre era fără consistență, nevertebrată. Gândul se împotmolea, încercând să prindă în moliciunea aceea asprimea morții și, fără să se sperie, cădea iat în somnolență. Unica străfulgerare de luciditate a fost brațul soldatului pe care l-am văzut pieziș, dezlipindu-mi pentru o clipă obrazul de al tău: avea o brățară fină din piele la încheietura mâinii. „Ăsta n-o să tragă, mi-am zis cu o siguranță irațională
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
îndrepta agale spre ușa deschisă a restaurantului. Totul avea un sens, și degetele bătrâne care se crispau pe pielea neagră, și brațele tinere care tremurau sub picăturile înghețate. Și nimic nu mai era straniu. Am crezut o clipă, într-o străfulgerare a unui gând smintit, că e cu putință să mă aflu printre ei, să-mi mărturisesc foarte simplu durerea... Un bărbat s-a desprins din mulțime, având aerul că ne îndeamnă să intrăm mai repede, a constatat că s-a
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se întoarce cu fervoare asupra universului intim, pe care-l consideră „ochi în ochi”, într-o enormă dorință de autorecuperare: „Ce lacomă eram, / îți ceream o volută, un salt, o disonanță, / o cădere în gol, / o-nălțare la ceruri, / o străfulgerare albă și neagră, / un dans complicat, violent al ideii. // Acum, îmi plimb mâinile ca o oarbă / pe conturul craniului tău / și spun: un nas, o ureche, o gură [...] / Doamne, sunt fericită.” Lirismul rece-justificativ reconsideră vechile patetisme, evitând o poezie propriu-zisă
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
-mi amintesc, dar la mine nu ajunge decât un ghem de sentimente: invidie, În mod sigur, dar și dispreț. Inferioritate și superioritate În același timp. Dar mai presus de toate era panica. În fața mea, fetele intrau și ieșeau din duș. Străfulgerările trupurilor goale erau ca niște țipete dezlănțuite. Cu aproximativ un an Înainte, aceleași fete fuseseră figurine de porțelan și-și vârau piciorușele cu grijă În bazinul dezinfectant de la piscina publică. Acum erau niște creaturi mărețe. Mișcându-mă prin aerul umed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ridic acuma? ― Două. ― Vreau să numeri acum invers. Începe cu zece. ― Zece, nouă, opt... În tot acest timp mă palpa să vadă dacă n-am fracturi. ― Te doare aici? ― Nu. ― Aici? ― Nț. ― Dar aici? Dintr-o dată chiar mă duru. O străfulgerare, ca o mușcătură de cobră, sub buric. Țipătul pe care l-am scos era un răspuns destul de concludent. ― Bine, bine. O s-o luăm mai ușor pe-aici. Trebuie doar să arunc o privire. Relaxează-te. Doctorul Îi făcu un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mă răneau, nu mă interesa. Și-a ridicat privirile spre mine și a mormăit: "Ca un adevărat împărat!". S-a afundat înapoi în întunericul cutiei. A întins mâna după ceva și atunci mi s-a părut că am văzut o străfulgerare de lumină, preț de o clipă, în negrul umbrei lemnului. Se mișcă cu atenție, încet, temându-se, parcă, să nu fie mușcat de ceva. Se îndreptă de spate și își scoase mâna din cutia maro. Ținea o teacă argintie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să depună măr tu rie împotriva lui? Fulcinius coboară pentru o clipă bărbia în piept. Își înalță apoi fruntea și reia bătăios: — Mai este unul, Iunius... — Care Iunius? — Un libert, se grăbește în fața privirii severe a împăratului. Înțelege într-o străfulgerare că principele nu se interesează al cui libert este. Semn rău! Se panichează: — Jură că Libo a stăruit pe lângă el ca, prin descântecele sale, să cheme umbrele trecutului... — Și Iunius ăsta al tău face astfel de mărturisiri compromițătoare, fără să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înainte și să pună cinci legiuni între insurgenți și Italia. Începe să simtă cleștele de foc ce-i încinge fruntea. A cam întrecut măsura cu băutura aseară... Privirea îi alunecă la toga răvă șită de pe podea. Îi revede într-o străfulgerare pe principe și pe reprezentanții comițiilor centuriate, veniți să-l întâmpine. Un zâmbet fugitiv îi luminează fața. L-au primit cu jocuri de gla diatori. Unde au avut loc festivitățile?... Strânge din ochi încercând disperat să se concentreze. În cele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
au retras, au târât după ele dărâmături de case și leșuri de oameni. Se pare că Augustus, înștiințat, a ridicat neputincios din umeri și n-a fost de acord să se plătească nici o despăgubire. Rămâne câteva clipe nemișcat, atent la străfulgerările migrenei. Parcă au mai scăzut în intensitate. Ce să-i faci? Într-o vreme când comițiile tac, iar Senatul recită o lecție învățată pe de rost, doar la circ și în amfiteatru mai reușește principele să ia cunoștință de opinia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Oceanul larg întins. Câmpiile pârjolite din Nueva España. Soarele ca o tipsie albă. Câmpurile sălbatice pe care nu creșteau decât agave și cactuși. Satele în bătaia vântului. Toate aceste priveliști îi treceau una câte una prin minte în tot atâtea străfulgerări. Pentru ce? pentru ce? pentru ce? Aceste cuvinte îi răsunau în urechi asemenea raportului egal și cadențat al unei tobe. Nishi Kyūsuke suspina. Remușcarea și amărăciunea îl copleșeau, zguduindu-i trupul întreg. — Speranțele, întrebă îngândurat Tanaka, s-au risipit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-și privirea răvășită în ochii lui Canzianus, bâlbâi: — Tu... tu ai puterea... trăsnetului! Abatele, pe care până în acel moment nu-l interesase altceva decât ce i se întâmpla lui Inisius, îl privi surprins, scrutându-l cu ochii săi pătrunzători. O străfulgerare de înțelegere îi străbătu mintea. Se încruntă atunci și, arătând către chipul lui Cristos, rosti cu mare putere: — Ce numești tu puterea mea vine de la El! De la El vin gloria și dreptatea, pedeapsa veșnică și iertarea, înfrângerea și victoria! El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trecu șuierând pe deasupra capului, și își cabră calul, ca să se protejeze de alte lovituri. în momentul acela, comandantul dușman îi zvâcni pe dinainte, căutând să-și facă loc printre combatanți și să cucerească spațiul deschis al câmpiei. Fu doar o străfulgerare, dar suficient cât să-i îngăduie s-o recunoască pe Frediana. Dacă acel moment de distragere nu-i fu fatal, aceasta se datoră calului său, care se prăvăli dintr-odată cu craniul spart de o nouă, formidabilă lovitură aplicată de adversarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să renunțe, fiindcă, laolaltă cu iritarea, simțea strecurându-i-se în suflet un sentiment de vină, însoțit și de o presimțire rea. în fața ei, luminate în trecere de felinar, coroanele copacilor și frunzișul des al tufișurilor ieșeau ca niște mici străfulgerări din întuneric pentru a fi apoi iarăși repede înghițite de el. în spatele său, simțea cum, din clipă în clipă, pașii tânărului serv se fac tot mai nesiguri, iar ecoul gasurilor ce veneau din clădirea centrală devine tot mai slab. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
redută. Acolo, jos, era cu siguranță Clemantius și, dacă ar fi reușit să se baricadeze toți înăuntru, ar fi putut să reziste chiar o vreme îndelungată și poate... Alergând prin întuneric, văzu într-o clipită trecându-i pe dinainte mici străfulgerări argintii și, imediat după aceea, se izbi brutal de cineva. Se rostogoli în iarba de pe marginea cărării, cu senzația că se ciocnise de un zid de fier. înțelese pe dată ce erau acele străfulgerări argintii pe care le văzuse puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
clipită trecându-i pe dinainte mici străfulgerări argintii și, imediat după aceea, se izbi brutal de cineva. Se rostogoli în iarba de pe marginea cărării, cu senzația că se ciocnise de un zid de fier. înțelese pe dată ce erau acele străfulgerări argintii pe care le văzuse puțin mai înainte. O armură, desigur! La lumina palidă a lunii, plăcile metalice sclipeau acum deasupra ei. Scoase din nou un strigăt de groază: cum putuseră să ajungă deja în fața ei? Acum aveau să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câmp, arborau adevărate desișuri de lănci. Chiar și de la distanța aceea, hainele felurite ale războinicilor dădeau, în ansamblu, impresia unui caleidoscop de culori, și mai viu în lumina strălucitoare a acelei zile aproape văratice; părea o mare ce unduia în străfulgerări de culori, la fiecare mișcare a scuturilor și a armurilor sclipitoare. O parte a armatei staționa în vecinătatea zidurilor, ținându-se însă în afara tirului catapultelor, și mulți dintre războinicii aceia păreau acum să se odihnească după ultimul atac, stând așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trecător. Efectul muzicii... Fânațul, seră imensă de flori sub clopotul cerului sprijinit pe orizont, așteaptă coasa. Sub atingerea fină a unei ușoare și eterne adieri, simțită numai de ele, florile se clatină încet, pe tulpinile lor subțiri și înalte, în străfulgerări de roș, de violet, de galben și de toate culorile din lume. Pe alocurea, cicoarea domină puternic, iradiind un abur albastru ca un voal împotriva soarelui arzător. O femeie tânără nu poate face o plimbare pe câmp fără să culeagă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
unul din cristalele sau țurțurii tăi monstruoși. Pipăind, mângâind firele verzi și lungi ale cergii, Sammler Își zise că, din cauză că el și Antonina fuseseră desemnați, parte dintr-o demonstrație a lipsei de sens a acestei răscoliri pline de viață cu străfulgerările ei de intuiții Înalte de pe o parte și sucțiunea noroiasă continuă a mormântului de sub picioare, că din această cauză, el personal, Artur Sammler, opusese rezistență cu Încăpățânare. Iar Elya era și el devotat unor principii de conduită ce păreau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în sistemul lui Ellis, erau notate cu gradul 5 de periculozitate. Jinei i s-a strâns stomacul și-a tras aer în piept de parcă s-ar fi sufocat. Simțise o mișcare, o mișcare la fel de reală ca unduirea apelor râului. O străfulgerare. Gabara a înaintat către curenți. Jina s-a uitat în urmă, către Helena și Ellis a căror imagine se îndepărta de ea. Earl ar fi fugit de râul ăsta, a zis ea. Zach a mișcat cu forță vâsla din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a țintit, n-a avut nici o ezitare. Nu mai trăsese niciodată cu o armă și reculul a făcut-o să zboare în spate. Jina a realizat că auzise mai multe împușcături. Mike a înșfăcat-o, iar Jina a văzut o străfulgerare argintie înainte ca bărbatul să-și pună propriul pistol înapoi în toc. Pearl era pe verandă, cu o pușcă în mâini. Ar fi putut să fie oricare dintre ei; poate că, în zilele care aveau să urmeze, gândul ăsta avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a zis că poți să vii încoace în vizită, a spus Zach. În fiecare vară, dacă vrei. Lui Andy i-ar plăcea. Și mie ... mi-ar plăcea. Sigur că Zach n-a pomenit nimic de Pearl. Jina a văzut o străfulgerare roz printre copaci și-a auzit cântecul lui Andy venind de undeva din sus, dinspre creastă. Danny, a intervenit ea. Abia am aflat și eu. Nu știu ce să ... Dar Jina și-a înghițit cuvintele când Danny a făcut un pas înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]