1,312 matches
-
vamă lăsîndu-și mierea disonantă abateri arzătoare în zone de acord srăbunii structurați ai florilor de colț mergeam către vibrațiile din lumină atingeam cupole de mosc ventilații armonice trupuri contrapunctice pe muzică heraldică mă înconjurau ca o petală carnivoră strigam în străfundul cioburilor cu alfabeturi de sare orbecăiam în sihăstrii modulante mă rostogoleam în caverne germinative în cristalizări de venin măști catedrale sincope...
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
condamnate în numele Idealului tiranic care îi locuiește spațiul mental. Prezența explozivă a trăirilor refulate îl împiedică să se mai mintă, să-și spună că ceea ce nu știe despre el însuși nu există. De aceea, se hotărăște să reacționeze coborând în străfundurile conștiinței. Dacă teama de pulsiuni sau de excludere a determinat Eul defensiv să le ignore, tot teama de data aceasta de propria anihilare îl împinge să-și investigheze istoria emoțională și să-și reintegreze încetul cu încetul dorințe și gânduri
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
Dorin Ploscaru din depărtări exotice veneau păsări sumersibile albe 1. o muzică amară îmi curgea în urechi din depărtări exotice veneau niște păsări sumersibile albe 2. ce-mi amînau existența într-un somn adînc într-un dangăt de clopot. din străfundurile mării grațioasele păsări transparentele mătăsuri mă transportau de pe un pat vișiniu deasupra 3. lumii munții mi se așterneau la picioare deltaplanul cu aripile largi desfăcute te purta departe într-un zobr năucitor într-o plutire de purpură verde ce bătea
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
spurcăciunea devastatoare cu care a fost impregnata de către comuniștii bolșevici și KGB-ul cu slugile lui. Incompatibil Mareea-și atinge azi plinul alai de cochilii se-adună împinse de val. Îndrăgostit de dresoare, delfinul ar vrea s-o atragă-n străfunduri adânci, diadema de melci sidefii cu iubire să-i așeze pe frunte, păduri de corali, purpura lor dintre stânci perle din scoici pe umerii goi. Ea-l cheamă la mal, mângâieri și-alge proaspete-i aduce cu jocuri gingașe făptura
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
puțin explorate. Neliniști Cum să te resping, inima, Jertfă cenușiului searbăd Al zbaterii de fiecare zi! Cum să te resping, inima, Când A FI e mereu mai mult Mereu altceva decât el însuși! Cum să te resping, inima, Prietena până-n străfunduri Cu lumea întreagă! Cum să te resping, inima, În așteptarea ispititorului, A aflării pietrei filosofale a Poetului! Cum să te resping, inima, Tăcerea precuvintelor mele, Eu-non-eu! Cum să te resping, inima, Noemă Golului plin! Armura Pe strada frunzelor, La numărul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
știe unde-l strânge cizma. Marian Barbu poartă dimensiunea poematicului în structura făptuirilor sale, fie ale prozei, fie ale reflecției critice, în pofida despărțirilor de gen, ce par și se doresc radicale. Ea îi stă retrasă într-un orizont privilegiat, din străfundurile psihismului, de unde dă semne și participă prin determinări la conexiuni din zona intelectului și a reflexiei dintre subiect și obiect, cu instituiri și clarificări analitice și sintetice. Alături de aceste „semne”, deseori diminesiunea poematicului s-a manifestat la suprafață, dar din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
generos, posedat de cultul stabilității. O privire epicureică, saturată de senzații și generatoare, la rîndul ei, de nesfîrșite voluptăți, trece dincolo de mirajul suprafețelor și se sprijină pe chipul netrecător al lucrurilor. Pictorul caută esențe, ciocănește coaja pentru a asculta, în străfunduri, ecoul arhetipului. Cu fața întoarsă către lumea rurală, către valorile ei atemporale și stereotipe, el visează ideea de arhaicitate, vîrsta de aur a unei umanități care-și neglijează memoria. Dumitriu nu pictează obiecte, ci invocă obiectul. El nu reprezintă șure
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
logic, devin simplist. Tratez subiectele Ťpe scurtť, ca și cum m-ar goni cineva din urmă. N-am răbdare pentru portrete mai amănunțite, fug de monologurile interioare. Și cum se poate scrie fără ele? Cărțile contemporane sunt pline de asemenea alunecări în străfunduri. Nu e roman să nu aibă zeci de descrieri ale stărilor sufletești, dacă nu cumva unele nu sunt decât asemenea descrieri. ŤVreau să ajung la Ploiești, dar n-am baniť - și de aici o sută de pagini." (p. 52). Și
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
și structura ființelor, a lucrurilor, a lumii, ar fi într-adevăr o probă convingătoare de realism. Numai că, observă Testiban, ,vrând să despici, să analizezi, să nu mai rămâi la suprafața lucrurilor (descrieri oricât de frumoase, dar plate) intri în străfunduri, în moleculele bucății de zahăr, ca și în intestinele vreunui personaj (...) cum să reziști tentației de a intra măcar pentru o clipă într-un lucru, oricât de neînsemnat? Drama unui adevărat artist e că trebuie să dea deoparte toate aceste
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
e voința de a-ți afirma condiția de om.)". Ca și: , Ce nu mă mulțumește este raționamentul potrivit căruia Dumnezeu trebuie să existe fiindcă altfel viața nu are sens. Și dacă sensul nu există? Și dacă viața e tragică pînă-n străfund? Chiar dacă Dumnezeu există, raționamentul rămîne fals". Ca și: ,îmi provoacă o reacție de respingere felul cum dezvoltă Pascal admirabila lui idee fundamentală: ŤOmul este în mod vizibil făcut ca să gîndească; e toată demnitatea și tot meritul luiť (69). Deci, după ce
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
una! Doamne, cine? Coșarii nopții năvădesc macate, Hainii, pe-ntuneric strâng suspine, De tine, Viață, nu-mi mai este bine, Sunt ochii milei lacrime uscate! Poet de-aș fi, m-aș prăvăli pe prunduri și Cântecul l-aș scoate din străfunduri: Iubirea ta mă-nzăpezește-n stele! Tridentul mi se frânge de durere, Mierea sărutului o gust, e fiere: Cum să mai zbor dacă îmi pui zăbrele? SONETUL XVII ți-am ridicat un loc pentru vecie Spre a te ști panteră
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
bărboși, cu Zeus scărpinându-se tolănit pe un nor, cu raiul și iadul așezate la lucrurile lor cuvenite; și tot credincioșii aceia de mai târziu aveau să susțină, ca și ei, la Banchetul lor, că numai de cunoști răul până în străfundurile sale cele mai adânci, poți, prin reconversie, să atingi culmile binelui; că de nu, mediocritatea te paște...) Puțin după aceea, se auzi în curte glasul lui Alcibiade, zurbagiul, care făcea gălăgie, ca omul cu chef. Când larma se domoli, cei
Eros ori Ura (5) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10847_a_12172]
-
banilor. Vor cere să le declar valoarea fiecărui obiect în parte, inclusiv a darurilor primite a căror valoare, se știe, este în prim rând afectivă, faptul că prefer să primesc cadou automobile de teren și mai puțin ceasuri ține de străfundurile subconștientului - ce știu ei. Un prieten din copilărie mi-a vândut pe mai nimic locul de casă, altul, din adolescență, a construit-o, un partizan al crezurilor mele politice mi-a mobilat interiorul, ca un semn de recunoștință că nu
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]
-
e viu, după ureche, este tot ce am purtat cu mine în toate zilele astea, ca pe ,o fericire picată din cer", ,iubită", ,uimitoare", ,Marina", sau orice alt sunet nearticulat, pe care, suflecându-ți mânecile, poți să-l scoți din străfundurile mele. Dar așa se întâmplă cu oamenii. După citire, citirea mea, citirea în acest fel - se așterne liniștea, supunerea, atmosfera în care și începe acel ,scăldat în furtună". Cum se întâmplă asta? Uneori prin ridicarea sprâncenelor. Stau gârbovit, cocoșat, îmbătrânit
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
are senzația că i-o acordă numai și numai lui. Știe la fel de bine să asculte și să converseze, și înainte de a vorbi preferă să afle ce are de spus interlocutorul, pe care îl scrutează cu privirea-i pătrunză- toare până în străfundul sufletului, dându-și imediat seama ce gânduri are. Așa cum a mărturisit în repetate rânduri, este un nostalgic fără leac, și îi este nespus de plăcut să evoce vremurile copilăriei, ale adolescenței și ale începuturilor literare. În cazul lui este mult
Interviu cu Dasso Saldívar „Am devenit un cititor fervent al Veacului de singurătate“ by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3059_a_4384]
-
1958, satul a trecut prin zile și nopți de coșmar. În numai câteva săptămâni, au fost arestați, doar pentru început, două grupuri de câte 15 și 22 de săteni, pentru vina de a fi „uneltit” împotriva regimului comunist, urât din străfundul sufletului de orice țăran român cinstit. Târâți la Tribunalul Militar din Timișoara, cei din primele două grupuri din Mercina au fost condamnați la pedepse între 10 și 25 de ani de temniță grea. Cu toții erau acuzați între altele și de
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
reproșează anumite nuanțe) și el transpare fără prea multe precauții, fie sub forma iubirii de natură, de sat și de pământ (adică de baștină), fie sub forma iubirii de neam. Istoria și țara sunt eufemizate ca aspirație și glorificare. Din străfundurile istoriei se mai arată totuși fantasma unui simbol: legendara cățea Molda apare salvator prin ținut și chiar se aciuează pentru câtva timp pe lângă casa lui Onache Cărăbuș. Filoromânismul era inacceptabil oficial la Chișinău și e explicabil că primul capitol din partea
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
la aer, m-am așezat pe o sanie și mă uitam la ta-su care se ocupă de grătar. La un moment dat mă trezesc că îmi pune în brațe platoul cu hălci, mirosul îimi trece rapid din nări în străfundurile matelor, așa că am adaugat instantaneu un topping peste fripturi. Eu am râs, chiar dacă mi-a pierit pofta de mâncare. Dacă mai aveți d-astea, măi ziceți.
Mică antologie comică de abuzuri alimentare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18898_a_20223]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > IARNĂ, IANUAR.... Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Iarnă ce plimbi talazuri De zăpadă prin sufletul meu... Deșarta ochiul-fulg Peste secundele clipei. Sărută-mi străfundul minții Cu buze de amintiri albastre... Răcorește-mi visul cu mângâieri De vestala cărunta... Iarnă ce plimbi telegarii nebuni Pe drum de ianuarie, Prin inima mea elegiaca, ( De iubiri...) Răcorește-mi tâmpla troienita, ( De amintiri...) Din alt vechi alb deceniu
IARNĂ, IANUAR.... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373739_a_375068]
-
și să regrete în continuare că nu sunt împreună pentru că existau ei, cei legitimi de acasă și odoarele lor, copiii, care îi vor judeca și iarăși lumea potrivnică din motive lesne de înțeles...Și au ascuns în continuare sentimentele în străfundul sufletelor, le-au înăbușit și au mers mai departe mânați de rutină și de înțelegerea vieții ca o succesiune de repetiții, de fapte ivite din datorie: datoria de om cu un loc de muncă, datoria de tată sau mamă, datoria
ROMANUL DIANEI -CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384771_a_386100]
-
ale Americii) revine și în ultimul ciclu de poeme, Dezlegări în triptic: „Ființa din propria țară/ stă suspendată printre străini,/ și le mănâncă pâinea/ și le soarbe gândurile/ -gândind la propria țară-// Și gândul acesta -/ e tot ce rămâne/ când străfundurile s-au potolit.” (Întoarcere). Calea întortocheată a depărtării, prilejuiește trăirea nelinștii și a dorului la cote poetice înalte, și rămâne, în final, mântuitoare: „Și dacă toate opritorile s-ar desface/ și m-aș lăsa dusă / urcând-coborând, iar urcând,// Și dacă
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
Greblești, este încorporat în regiunea ce se cheamă Țara Loviștei, plină de frumuseți ireale și aproape mistice, ce au rămas neschimbate parcă de la facerea timpului. Fiu de cioban, ce am lăsat obștea natală, pentru drumurile străinătățurilor amare, acum duc până în străfundul ființei mele dorul locurilor unde m-am născut și am crescut liber ca pasărea cerului, cu munții unde pășteam oile și hălăduiam cu flori de bujor și de colț la pălărie, unde adormeam mâncând afine de mi se-nvinețeau gura
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385255_a_386584]
-
Greblești, este încorporat în regiunea ce se cheamă Țara Loviștei, plină de frumuseți ireale și aproape mistice, ce au rămas neschimbate parcă de la facerea timpului.Fiu de cioban, ce am lăsat obștea natală, pentru drumurile străinătățurilor amare, acum duc până în străfundul ființei mele dorul locurilor unde m-am născut și am crescut liber ca pasărea cerului, cu munții unde pășteam oile și hălăduiam cu flori de bujor și de colț la pălărie, unde adormeam mâncând afine de mi se-nvinețeau gura
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385255_a_386584]
-
Solii - în toată lumea! Că nu rămase craină ca Laur să nu-i ceară ascunsul leac de taină. Toți crainicii-ntrebară cărări spre Sfânta Vineri, cum cei doi să rămână mereu ca brazii tineri. Din glasul trist de bucium, ca din străfund de munte, se naște dimineața cu Laur oștii-n frunte. Nu-i nimeni să întrebe spre unde voievodul cu-ntreaga sa oștire o să pogoare podul. Cântarea către ziuă se strecura în fâșii. Trecură pe-unde urșii se mai certau cu
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
să se-audă. Cum să nu-ți fie ciudă? Să fii lângă ea, și-atât de aproape! DIN NOU DESPRE VIVALDI Până la vară va trebui să-nvăț toamna cum cerul să-i fie melancolic de-albastru, dureros de adânc până-n străfundul (al cărui abis?), pe unde lumina începe să doară ca rana de jar sub văpăi, până când strugurii, sub borangicul lunii, iau forma de cântec a sânilor tăi. Numai îndrăgostiții vor ști cum să-și îmbrace toamna cu tristețea aramei și
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]