40,154 matches
-
revistei de acum o lună, Doina lui Eminescu. După “reorientarea” negocierilor cu U. E. și declarația d-nei Puwak cum că dl Arie Oostlander nu e binevenit în România, mai lipsea reactualizarea îndemnurilor poetului național de a-i urca în spînzurători pe străini, ca să-i îndrăgească ciorile, mai ales dacă nu tuturor românilor care i-au îndrăgit le-au mîncat inima cîinii și au mai rămas cîțiva xenophili de sămînță. Într-un interviu pe care i-l acordă d-lui Ion Zubașcu pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13031_a_14356]
-
populi” - iar campanilismul cel mai autentic îl regăsești la o terasă înțesată cu microbiști, în jurul unei pizze în Testaccio, dar și acolo unde se păstrează vie memoria romanilor prin naștere sau prin adopțiune ce au jalonat cultura italiană. Doar un străin venit pentru prima dată în oraș ar putea fi surprins de numeroasele reeditări ale poeților și prozatorilor care au cultivat dialectul, de faptul că va găsi cu greu bilete la filmele lui Fellini sau de amestecul bizar de capete încărunțite
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
o frunte înaltă și senină, bombată, ușor meningitică, și picioare lungi, sculpturale ce nu se vedeau niciodată, dat fiind că în prezența ei nu te puteai împiedica să nu-i privești constant ochii, pentru că nu se citea nimic în ei: străini lacrimilor și șovăielilor, ochii îi erau ficși și uscați ca două imense deșerturi, pupilele erau de un albastru atît de palid încît se confundau cu albul, și abia în adîncul lor și la orizontul spațiului lor translucid strălucea o bucățică
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
iro s străin ( căram elizare, m u ceg ai, afu m at, am ar) 5 G u st și m iro s n esp ecifice 1 ,0 .........1 ,5 U rm e d e g u st, m iro s străin 1 ,0 ..........2 ,0 G u st, m iro s străin p ro n u n țâț 3 ,0 .........5 ,0 13 Fișa individuală de analiză senzorială a produselor de legume și fructe prin metoda scării de punctaj tabelul 1
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]
-
iro s străin ( căram elizare, m u ceg ai, afu m at, am ar) 5 G u st și m iro s n esp ecifice 1 ,0 .........1 ,5 U rm e d e g u st, m iro s străin 1 ,0 ..........2 ,0 G u st, m iro s străin p ro n u n țâț 3 ,0 .........5 ,0 22 Fișa individuală de analiză senzorială a produselor de legume și fructe prin metoda scării de punctaj tabelul 1
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]
-
copacii dansau până în pânzele cerului umpleau magice spații nu m-ar fi mirat să-și întoarcă fața spre mine strigându-mă pe numele mic Trecere La răscruce de drum te întâlnești cu Necunoscutul chiar și propriul tău chip împrumută căutătura străinului neclintit aștepți să ți se arate un semn bunăoară o tresărire o rază dinspre Casiopeea câte glasuri se frâng izbite de vânt da, vântul, da, secera vrerii gura de aur a înțeleptului spune cuvinte în gol târâte prin pleava orașelor
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
întâlnit niciodată cu sângele (poezia aceasta ar fi trebuit să se termine aici dar mi-am adus aminte de o alegorie a lui Borges în care era greu să distingi cine este asasinul: omul sau spada? la fel ca în străinul lui Camus lumina aceea care cădea pe cuțit - o crimă născută din lumină) 17 mai Câteodată este atât de bine să nu scrii există atâtea cuvinte care nu există de fapt atât de multă ființă care nu vrea să se
Poezie by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/9444_a_10769]
-
la sfințirea mănăstirii, ar dori să mă cunoască. M-am dus, și spre mirarea mea, acesta mi-a arătat cât de mult ii datorește aceluiași unchi de pe timpul in care ii fusese diacon la Mănăstirea Neamțului... Ca student-translator amestecat printre străini, la Băneasa, la 23 August 1952 am dat mâna cu Hewlet Johnson, decanul de Canterbury și cu Nicolai Bulganin, mareșal și primministru adjunct al Uniunii Sovietice. La o „Periniță”, am fost ales dintre cei din horă și apoi pupat de
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
pe sora și mama regelui Farouq al Egiptului care abdicase În 1952. În El Monte, partea din Los Angeles unde locuiam, am fost vizitat de Dan Iordăchescu pe care l-am admirat pentru voce dar nu și pentru bancuri. Dintre străini, la New Orleans am schimbat câteva cuvinte cu Jacques Cousteau, venit să exploreze fluviul Missisippi: cum m-am adresat În franceză, m-a luat cu plăcere drept acadian (cajun), adică făcând parte dintre francezii exilați din Canada de englezi: În
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
și o poza frumoasă ca tine» Poet George Filip Montreal Canada M-a bucurat foarte mult acest mesaj. Am ales de pe net cea mai frumoasă felicitare, am ales cele mai potrivite cuvinte pentru o astfel de ocazie și am răspuns străinului, de atunci, din celalalt capăt al lumii. Imediat am primit răspuns. Am scris și eu iarăși...și de atunci ne tot scriem... Așa și atunci l-am cunoscut pe poetul George Filip din Montreal, care de fapt este românul născut
Gânduri la ceas aniversar. In: Editura Destine Literare by Ana-Maria Ghibu () [Corola-journal/Science/76_a_317]
-
Nu se vinde tot ce este sfânt. Din atâtea lucruri dragi și sfinte Ochii mamei Încă ne privesc. O vom da și vor schimba lăcată Și vor pune și ferestre noi. Și trecând pe lângă ea vreodată, Va privi ca la străini la noi. Casa părintească nu se vinde, Nu se vinde tot ce este sfânt. Din atâtea lucruri dragi și sfinte Ochii mamei Încă ne privesc. Vom pleca și noi cândva din viață Și părinții sus ne-or Întreba Ce mai
Editura Destine Literare by Grigore Vieru () [Corola-journal/Science/76_a_346]
-
a ajunge la ei, iar acum, odată ajuns, văzu cu durere cum loviturile lui sunau În mantia argintie, ca răpăitul ploii pe acoperișul de tablă al casei. Trezit din uluiala de la Început, băiatul continua să lovească și cu picioarele În străinii ciudați, care-l rigidizară În același fel. Un spot luminos albăstrui Îi Înfășură trupul, imobilizându-l. Străinii pășiră pe lângă oamenii Împietriți spre interiorul apartamentului. Deschiseră ușa dormitorului fără a o atinge. Întinsă pe pat, acoperită de o pătură viu colorată
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
argintie, ca răpăitul ploii pe acoperișul de tablă al casei. Trezit din uluiala de la Început, băiatul continua să lovească și cu picioarele În străinii ciudați, care-l rigidizară În același fel. Un spot luminos albăstrui Îi Înfășură trupul, imobilizându-l. Străinii pășiră pe lângă oamenii Împietriți spre interiorul apartamentului. Deschiseră ușa dormitorului fără a o atinge. Întinsă pe pat, acoperită de o pătură viu colorată, o fetiță dormea cufundată În somnu-i fără vise. Toată ziua se străduise să-și ajute mama. Iar
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
viu colorată, o fetiță dormea cufundată În somnu-i fără vise. Toată ziua se străduise să-și ajute mama. Iar acum, frântă de oboseală, nu simțise nimic din tot ce se Întâmplase. De aceea nu schiță nici măcar un gest la intrarea străinilor În cameră, continuând să doarmă profund. Aceștia o priviră o clipă după care se aplecară deasupra ei, privind-o cu insistență. Fetița se trezi, se Întinse zâmbind, dezvelindu-se. Părul Îi era desfășurat pe perna imaculată, ca o pată de
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
se trezească. Se trezi râzând, privind cu ochii somnoroși la figurile ciudate, aplecate deasupra ei. I se păru că visează. Visul pe care-l trăia Încă nu pusese stăpânire pe Întreaga-i ființă. Întrebă ca În transă: Cine sunteți voi? Străinii se priviră Între ei, neștiind ce să spună. Căutau În memoria lor sensul rostirii acestei ființe ce-și lansa cu nevinovăție semnele trezirii și al curiozității. Noi, suntem Noi, răspunse unul cu greutate. Sunetul Îi venea de undeva de departe
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
Cel lovit căzu. În cădere se sprijini de umerii celor din față, Întorși odată cu zgomotul produs spre imprudentul atacator. O lumină stranie Îl orbi pe atacator. Mâinile-i sloboziră coada satârului. Căzu cu zgomot pe mozaicul holului. Sprijinit de ceilalți, străinul se lăsă mai mult târât decât purtat de soții lui, spre ieșire, În vreme ce Georgescu, orbecăind cu mâinile Întinse dădu peste tocul ușii vecinilor de la parter peste pragul căreia se prăbuși fără cunoștință. * * * În urma lor, luminile din apartament mai pâlpâiră o
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
leșul câinelui și plecară să-l ducă undeva În noapte. De sus, de la etajul doi, domnul Georgescu văzu ceva ce nu se putea desluși prea bine În Întunericul nopții. Îi văzu intrând Într-una din pivnițele În care dispăruseră și străinii aceia ciudați. Nu se dezlipi de geam până nu-i văzu Înapoindu-se, după care mai zări cum pe locul de mai Înainte, o flacără verzuie sfâșie Întunericul. Terenul viran arăta straniu În lucirea opulescentă emisă fără de nici un Înțeles. Apoi
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
obosiți. Fără voia lor se reîntâlniră În fața blocului. Domnul Georgescu Îi salută, traversă strada și se pierdu pe terenul din fața blocului. Vroia să se convingă la lumina zilei, de adevărul celor Întămplate. Găsi cu ușurință pivnița unde Întraseră mai Întâi străinii și apoi vecinii de la parter, dar nu văzu nici o urmă, nici de oameni și nici de câine. Înfricoșat ieși de acolo cu mișcări repezi, furișate, apropiindu-se spre locul de unde plecase lumina. Nimic, nici o urmă, nu părea să indice că
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
experiență a făcut-o, n-ar mai putea să ia asupra-și nici sarcina cuvântului, n-ar accepta să audă sau să se îngrijească de ceva, de el sau de ziua de mâine, ci numai ar sta într-un colț, străin (de cele pământești) și îmbătat (de bucurie). De aceea nu i s-a dat măsura desăvârșirii, ca să poată să se îngrijească de frați și să slujească cuvântul. Totuși, peretele cel din mijloc (cel ce îl împiedica să ajungă la desăvârșire
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
la faptă. Dacă medităm asupra ei și începem să ne îndulcim cu perspectivele păcatului, s-a produs însoțirea gândurilor noastre cu cele ale diavolilor vicleni, „ne-am lipit de gândul rău, ni l-am însușit, nu mai stă în noi străin. Prin aceasta am intrat în zona păcatului și anevoie mai putem opri desfășurarea până la capăt a acestui proces odată declanșat”<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Ascetica și mistica, Edit. Casa Cărții de Știință, Cluj, 1993, p. 96. footnote>. De ajungem să
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
Odată cu părăsirea subiectivității se produce nu doar o nouă cunoaștere a sinelui, ci și acceptarea multiplelor fațete ale realității: mama e percepută diferit În funcție de nivelul de Înțelegere a realității, e Înstrăinată și apoi regăsită din frânturi de imagini pe care străinii din țara de departe i le oferă. Un alt artificiu ce face volumul interesant este modul În care este realizată descrierea și relatarea evenimentelor. Deși mereu la prima persoană și deci subiectivă, ea păstrează mai mereu o notă de răceală
ALECART, nr. 11 by Mădălina Tvardochlib () [Corola-journal/Science/91729_a_92880]
-
bere. Era deasupra maică-mii, la câteva trepte mai jos de palier Încercând să-i imobilizeze mâinile. N-am Încercat să-i despart, ci am privit În tăcere de la baza scărilor. Erau Îndepărtați, n-aveau nicio legătură cu mine, doi străini, și m-am gândit să plec, poate să-i fac o vizită sorămii. [...] Mi-am ridicat capul și am văzut cum mama plângea [...] Tata a slăbit strânsoarea [...] Tâmplele și gâtul Îi erau roșii, luceau de transpirație și În timp ce Încerca să
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
poveste născocită...”). Felix Kannmacher, protagonistul romanului, este un tânăr emigrant de origine germană ce, sub protecția marelui pianist Victor Marcu, reușește să se refugieze În România căpătând o nouă identitate, cea a unui sas din Brașov (Johann Gottwalt). Fiind un străin, Într-o lume măcinată de nesiguranță, protagonistul este prins În vârtejul unei existențe nesigure, al terorii vremurilor de război, confruntându-se cu lupta oarbă pentru supraviețuire. Bonă pentru fata lui Marcu, ospătar la cazinoul lui Șlomovici, prieten apropiat și ajutor
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
la intersecția dintre realitatea interioară și cea exterioară, capătă o structură complexă specifică. În acest mod el “pierde” conceptul de comparație cu orice model uman propus de societate, prin schimbarea propriei perspective aupra sa. Prin intermediul poveștii se transformă dintr-un străin cu o viață ratată Într-un om care sfidează prin existența lui Înstrăinarea, ura și spaima provocate de vremurile de război. Păstrându-și umanitatea, căutând iubirea și prietenia, refuzând categoric tirania („Mi-a strâns mâna care-mi tremura și a
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
vieți noi, tot așa trebuie să ne îngropăm orice „egiptean” adică orice formă de păcat în baia mântuirii ca într-un adânc, ca într-un mormânt, și să ieșim singuri, fără să tragem sau să păstrăm în viața noastră nimic străin<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De vita Moysis, PG XLIV, col. 362AB și 813AB. footnote>. Deci, toți cei ce trec prin apa tainică și sfințită a Botezului, trebuie să omoare toată tabăra răutății în apă, și anume: „lăcomia, pofta desfrânată
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]