1,359 matches
-
l-a privit cu un aer de cunoscător și a băut. Putea să-i fi pus și pelin, la fel ar fi reacționat. "Deci...", a început și i-a căutat privirea. Ochii galbeni ai directorului păreau acoperiți de o lentilă străvezie, care împiedica orice lucire interioară. "Ori e suferind, ori pune ceva la cale!" Mihai Mihail își așeză palmele pe tăblia măsuței, degetele rășchirate, deformate de un reumatism vechi arătau îngrozitor, cenușii, unghiile galbene erau lipsite de viață. Poate întregul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
i dădea urciorul cu apă, acum călâie, deși un altul stătea adânc Îngropat În nisip. Sofia era o femeie cam de treizeci de ani, măruntă la trup, cu părul Învolt și cu ochii negri precum boabele de porumbă. Peste mantaua străvezie purta un șal de mătase pestriț, târguit, probabil, din India. Ucenicii lui Simon vorbeau despre ea ca despre Întruchiparea Înțelepciunii și frumuseții feminine, În vreme ce pelegrinii creștini răspândiseră despre ea tot soiul de zvonuri, că era o curtezană, o târfă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vâna stâncii, precum sângele În venele adormiților, iar uneori stropii cădeau pe trupurile lor trudite, pe chipurile lor Încremenite, râurind printre ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu‑se În arcada pleoapelor, după care se scurgeau precum lacrimile În găvanele străvezii ale ochilor, ca apoi să fie zăgăzuite de genele ochilor hieratici. Dar ei tot nu se trezeau. Surzi, cu auzul pecetluit de plumbul somnului și de catranul beznei, zăceau neclintiți, privind În bezna lăuntrică, În bezna vremii veșnice care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sau era mântuirea lor? Îi privea cu inima strânsă, tot așa cum și ei Îi priveau din logii pe cei trei. Și el le văzu, În pâlpâirea torțelor, chipurile și straiele și se Înfricoșă, căci straiele le erau dintr‑o țesătură străvezie, erau din purpură și viermi, din piei de oaie Înroșite și aveau podoabe de aur, argint și aramă. Iar fiecare ținea la pieptul său câte o icoană pe care scânteiau aurul și argintul și pietrele prețioase. 7. Apoi, din mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dătătoare de viață a zilei lui Dumnezeu! Dar vai, dacă era tot vis? Oare rumeneala ce‑i intrase deodată În sânge, invadându‑i trupul și inima care acum tresăltau, oare sângele cald și năvalnic, ca o mantie solară, o mantie străvezie și aurie, care‑i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare de mătase, era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pământului care‑i umplea nările amorțite de atâta somn și lâncezeală, mirosul reavăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și după-amiaza, când se întorceau de la facultate era noapte. În lipsa curentului, erau nevoiți ori să învețe la lumânare, ori să se ascundă la căldura înșelătoare a păturilor și să viseze la vremuri mai bune. La cantină, mâncarea devenise și mai străvezie. Revolta se stârni pe neașteptate. Familiștii, cei mai afectați de situația mizerabilă, ieșiră în stradă. Li se alăturară studenți din toate căminele campusului. Profesorul care asigura continuitatea în marele cămin al Facultății de mecanică dădu ordin să se încuie ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trezi pofta de viață. La început, fusese convins că numele Anielei ar fi sculat-o și din morți. Acum, dezarmat, sufocat de spaimă, epuizat după o săptămână de eforturi și speranțe deșarte, nu-și mai găsea cuvintele. Îi vedea venele străvezii pe brațele albe, slăbite, străpunse de ace dușmănoase, legate de perfuzii impersonale și reci în menirea lor de-a o ține în viață. Scos din minți, strigă fără să mai gândească: Trezește-te, auzi? Își poruncesc să te trezești! Radu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rămânea cu privirea în gol, cu lingura spânzurând în fața gurii. Pe urmă Carmina se retrăgea în camera ei. Apa și săpunul intensificau iritațiile de pe mâini. Mama venea să-i arate o pereche de ciorapi de mătase, o cămașă de noapte străvezie cu eticheta prinsă de guler, o maletă grena: ofrandele neputinței ei. Mai apoi îi auzea certându-se calm, fără zgomot, ceartă de durată. Vocea lui, vocea ei, vocea lui, vocea ei. Carmina se îndrepta către pat ca robotul. Privea anatomia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
amănunte despre căsnicia ratată, despre sufletul ei plin, încărcat de tandrețe cât să poată copleși un sfert de lume, despre teama ei acută că ar putea muri fără să poată dărui din prea plinul inimii sale. Dacă aluzia părea prea străvezie și omul era de felul lui mai puțin impresionabil, în loc să înceapă s-o încurajeze, s-o asigure că vârsta nu-i un impediment atunci când sufletul este neatins, sau chiar să încerce să profite de coapta dulceață a fructului ascuns, în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ieșit din acreala lui caracteristică, tatăl a plecat cu un coșuleț din nuiele și le-a promis că o să le aducă struguri, lăsase anume, pentru Carmina câțiva butuci neculeși. S-a reîntors, într-adevăr, cu coșul plin, boabele mari, frumoase, străvezii păstrau picături de apă. Rezervat, picior peste picior, amuzat de ceva anume, zâmbitor, Ovidiu asista la discuții ciugulind bobițe de struguri. Era foarte pasiv, plasase ștafeta și nu-și mai făcea probleme. Într-un târziu i-a spus Carminei că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
eleganță în el băiatul acesta ceva de speriat! Încântat. Fana, rămasă în contemplație, se fâstâci. Maaamă, ce bărbat, exclamă în sinea ei. În cele din urmă îi întinse și ea mâna lui Dimitrie. El percepu o palmă cu pielea subțire, străvezie, întotdeauna crezuse că recunoaște în celule tipul femeii căreia nu-i sunt străine treburile casnice. Și Fana părea a fi un asemenea exemplar, devenit tot mai rar. Dar și unul și altul simțiră, în simpla atingere a palmelor, o căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
decât nisipurile mișcătoare, cu mult mai rău! Femeia se lăsă să cadă exasperată în fotoliu. Iar începea! Gestul îi era cu adevărat teatral. Ridică și spre tavan ochii. Ce-am mai făcut, pentru Dumnezeu, zise și-și ridică palmele. Cămașa străvezie de noapte i se lipise de picioare. Așa cum stătea în fața lui, prăbușită în fotoliu, cu trupul tot aflat la dispoziția privirilor lui, fără să conștientizeze, oferea o priveliște foarte edificatoare pentru un om care venise să-i impute tocmai lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
erau atât de edificatoare. În mod evident, relațiile lor se degradau tot mai mult de la o întâlnire la alta, deveneau tot mai încordate, tot mai greu de temperat. Carmina nu conștientizase atunci că se afla într-o cămașă de noapte străvezie și poate îi apărea lui frivolă, la naiba, nu era genul de om care să joace rolul călugăriței, urmând ca în pat să-și lepede costumul, doar el venise acolo la ea pentru dragoste, trupul ei îi stătea la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de lectură. Oferim mai jos modele de fișe de utilizate în alcătuirea compozițiilor: CERUL er de cristal; er ca o petală de nu-mă-uita; er limpede ca apa pură; 16 er azuriu ca o imensitate albastră; erul, palatul lui Dumnezeu; erul străveziu ca acuarela albastră împrăștiată; er roșiatic ca arama lustruită și șlefuită; erul în mii de nuanțe de albastru; er de sticlă, candelabru cu lumini de diamant, tărie lbastră, văzduh căptușit cu nori. întocmită de eleva Alina-Georgiana Dumitriu, clasa a V-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ca apa; cer adânc și albastru; tăria albastră a cerului; limpezimea cerului; albastrul înstelat cu aur; străluciri cenușii argintate; cer de cristal; cer ca o petală de viorea; cer azuriu ca o imensitate de albastru; cerul, palatul lui Dumnezeu; cerul străveziu ca acuarela albastră împrăștiată; cerul în mii de nuanțe de albastru; cer de stele; cer ca o petală de miozot; cer căptușit de nori; cer fumuriu; candelabru cu luminițe de diamant; clopot uriaș de sticlă aburită. Despre carte: freamăt de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
talazul acela cu aripile neclintite; norii se sparseră în sfârșit în șuvoi de ploaie; grămezi uriașe de nori; nori vineți, posomorâți; nori de bumbac. Despre oraș: orașul adormit; paradisul luminii; parcurile sunt triste; este pustiu și liniște; clopotnița de aur străvezie; oraș ca un furnicar; seara începuse să-și lase valurile negre asupra orașului. Despre primăvară: se-ntoarce iar proaspătă; primăvară fragedă, întinerită; veni cu cofa plină de rouă și lumină; vine într-o caleașcă încununată cu verdeață; un parfum ușor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să șușotească; splendoarea lor târzie în lumina sonoră a celor din urmă zile cu soare; frunze galbene, ruginii, zdrențuite de ploi și arse de vânt; pădurea - o orgă strălucitoare, din care vântul cântă o melodie; muzica se lasă în valuri străvezii peste suflete, copleșindu-le; părea că fluierul vântului se rostogolește dur ca apoi sa se topească într-un râu stins de note; vine toamna cu mantie ruginie, cu trenă lungă; hlamida ei are o mulțime de nuanțe cafenii; o boare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a bogăției care te înconjoară, te simți fericit, dar îți pare puțin rău fără să știi de ce. Pământul bogat, cu rostul din vechime, își oferă darnic roadele pe care mâini multe și darnice le culeg. Din grădini se înalță fumul străveziu al crengilor uscate arse, iar în case miroase a gem și a peltea de gutui. Dealurile amorțite parcă sub veșmântul policrom ce le acoperă trupul susțin pomii care sub greutatea roadelor îmbrățișează pământul cu sufletul deschis în așteptarea celor care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ea acele priveliști viu colorate și mirosurile parfumate ale florilor. Umbrele negre ale serii răsăreau treptat, iar soarele, în carul său de foc a plecat la culcare, lăsând-o pe mândra lună să-și oglindească chipul în apa liniștită și străvezie a mării. Fiicele sale, stelele, și-au făcut apariția și ele, împodobind cerul cu prețioase nestemate și făcându-l să semene cu un candelabru uriaș atârnat deasupra planetei dragi. Întreaga natură amorțită își începu visul de noapte, încălzind sufletele ființelor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
permit să aibă un calculator acasă, să aibă la școală pentru a intra în tainele ascunse și pline de mister ale computerului. Robert Marta, clasa a V-a C În universul magic al calculatoarelor Într-o zi luminoasă cu cer străveziu ca o petală de viorea, cu soare ca un palat de lumină topită, se auzi o voce: Vrei să mergi în universul calculatoarelor? Sigur, sigur că da! spun eu. Cu plăcere! Atunci m-a luat un vârtej într-un loc
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai atent, ți-ai fi dat cu siguranță, seama că, în lumina albă-albă de tot a soarelui marea s-a făcut mai albastră decât fusese vreodată. Valurile cele mai domoale se unduiesc încet spre țărmul auriu. În adâncurile mai puțin străvezii ale ei se zăresc vietăți mai mici sau mai mari. O lume ciudată pentru unii, stranie pentru alții, dar la fel de misterioasă pentru toți, uimește privitorii prin diversitatea curiozităților oferite. Valurile spală mereu-mereu, mai puțin sau mai mult țărmul, formând un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
orb. Apa avea un gust sălciu. Când ți-e sete, nici nu contează, zise domnul Tobă, Încă mirat că cineva putea refuza o apă așa de celebră ca Volvicul. Bea și tu, i-a zis ea, ținându-i În palmele străvezii făcute căuș câteva picături de apă. Apa avea acum gustul degetelor și al palmelor ei prin care, chiar dacă bine strânse laolaltă, se vedea iarba. Un gust cunoscut și nu tocmai. Mica lui descoperire avea nevoie de o aprobare. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
poporului român, tocmai fusese ascuțit, anume pentru el, tăietura nu avea cum să doară. În mai puțin decât ar spune Tatăl Nostru, va fi teaca lui de carne și de sânge. Era pregătit să Îl ascundă pentru totdeauna În adâncul străveziu al trupului său istovit și rătăcitor. Cuțitul venea spre el, lin, mut, ca o stea căzătoare, ca un meteorit, ca o cometă pitică: o cometă de circ. 3. Nu știa cum se moare. După calculele lui Însă, ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe hârtie sunt doar povești: narațiuni istețe alcătuite din fapte selectate, din legende, basme bine redactate care ne au pe noi ca protagoniști. Am citit jurnalul de atât de multe ori, că frazele îmi par acum toate de lemn și străvezii, la fel de factice ca o telenovelă sau un celebru film hollywoodian pe care l-ai văzut de o mie de ori. Personajele seamănă cu mine și cu Clio, dar nu suntem noi; sunt doar actori care rostesc aceleași cuvinte stilizate iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din nou semeață în aer și se integra șirului șerpuitor. Povârnișul părea să nu se mai termine, până când, la un moment dat, se prelungi cu un perete aproape vertical de stâncă, cu găuri din loc în loc, bordate cu un strat străveziu de mușchi sau ierburi uscate. Baza era alcătuită din găuri mari și rotunde, ce descreșteau pe etajele superioare și se terminau cu niște ferestre mici și ovale ca niște hublouri. Acest perete vertical îmi amintea de locuințele troglodite din Hopi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]